Am primit la redacţie un mesaj din partea unui gălăţean: “Trecând pe Strada Traian, am fost şocat să văd cele două clădiri de patrimoniu de lângă fosta farmacie Ţinc într-o stare jalnică. Mai mult, în interiorul clădirii un minoritar cu un ciocan de cinci kilograme în mână, se străduia să spargă pereţii pentru a extrage armătura metalică şi cablul de cupru. Am vrut să sesizez poliţia, dar la secţia de poliţie situată vizavi de clădirea pieţei centrale, uşa era încuiată.
Cele doua clădiri, cu balcoane frumoase din fier forjat, sunt singurele repere, alături de farmacia Ţinc, care mai amintesc de strada Traian de acum mai bine de 130 de ani. Mă adresez ziarului dumneavoastra pentru că sunteţi singurii care aţi mai putea salva aceste clădiri, şi nu numai, prin vocea puternică pe care încă o mai aveţi, pentru că eu nu mai am putere să-mi strig indignarea şi amărăciunea”. Mulţumindu-i cititorului nostru, care semnează Un om trist, ce iubeşte trecutul mai mult decât prezentul, am solicitat punctul de vedere al reprezentanţilor Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional (DJCPN) Galaţi.
Zona de protecţie… neprotejată
Consilierul Marius Mitrof ne-a declarat: “Dacă este vorba despre imobilul aflat la intersecţia străzii Traian cu strada Eroilor, pe partea dreaptă când ieşi din Piaţa Centrală, vizavi de Farmacia Ţinc, monument istoric, atunci vorbim de imobilul a cărui adresă este str.Traian, nr.112. Orice monument istoric, aşa cum prevede Legea 422 din 2001, privind protejarea monumentelor istorice, republicată în 2006, are instituită o zonă de protecţie prin care se asigură conservarea integrată şi punerea în valoare a acestuia şi a cadrului său construit sau natural. Dacă această zonă de protecţie nu a fost delimitată pe baza reperelor topografice, geografice sau urbanistice, după cum prevede imperativ legea amintită, şi la care oraşul Galaţi este complet deficitar, aceeaşi lege dispune, la articolul 59, că în condiţiile precizate mai sus, se consideră zonă de protecţie suprafaţa delimitată cu o rază de 100 de metri în localităţi urbane, 200 m în localităţi rurale şi 500 m în afara localităţilor, măsurată de la limita exterioară, de jur-împrejurul monumentului istoric.
Atât la monumentele istorice, cât şi la imobilele aflate în zona de protecţie a acestora, pentru orice intervenţie – demolare, construcţie, lucrări executate la exterior sau la interior, este nevoie de obţinerea autorizaţiei de construire emisă de Primărie. Dar, atenţie, aceste autorizaţii nu se eliberează decât după obţinerea avizelor de specialitate, unul dintre acestea fiind şi avizul de la DJCPN din judeţul respectiv. Amintim că executarea de lucrări la imobilele cu regimul juridic special enunţat mai sus, fără a avea autorizaţie de construire, sau continuarea lucrărilor după ce s-a dispus sistarea acestora, constituie infracţiune”.
Proprietarii au solicitat demolarea
Revenind la imobilul din strada Traian, nr.112, Marius Mitrof a explicat că, în vara anului 2011, un reprezentant al proprietarului s-a prezentat la sediul DJCPN Galaţi, solicitând o consultare în legătură cu demolarea acestui imobil, deoarece din expertiza comandată a reieşit că imobilul este impropriu oricărei destinaţii, iar partea din spate şi interiorul sunt compromise. „Am apreciat gestul proprietarului de a ne solicita un punct de vedere referitor la acest imobil înainte de a demara procedurile pentru obţinerea autorizaţiei de demolare însă i-am pus în vedere că imobilul respectiv se află într-o coerenţă arhitecturală, urbanistică şi culturală cu monumentul istoric Farmacia Ţinc, fiind perceput ca atare de către populaţie. Relaţia dintre cele două imobile a fost stabilită şi cimentată în memoria locului încă de la începutul secolului XX, cărţile poştale din acea perioadă prezentând întotdeauna Farmacia Ţinc însoţită de acest imobil.
De asemenea, imobilul de pe strada Traian, nr.112 şi cel aflat în prelungirea lui, din punct de vedere stilistic, architectural şi funcţional (la parter prăvălie, la etaj locuinţă), au rămas singurii martori din Galaţii unei perioade numite belle-epoque. I-am mai comunicat proprietarului că, în afara halelor vechi din piaţă – clădirea aceea, cu suita de acoperişuri în două ape, care se află lângă hala comercianţilor din Republica Moldova – şi Farmacia Aburel, imobilul de pe strada Traian, nr.112, reprezintă martorul pieţii de odinioară, denumită Piaţa C.Negri, piaţă înfiinţată la 1890”.
Faţadele – clasate ca monument istoric
“Am recomandat proprietarului întocmirea unui proiect prin care fie să menţină şi să refacă faţadele cu păstrarea elementelor de arhitectură, inclusiv balcoanele din fier forjat, fie să refacă acest imobil, să ridice o nouă construcţie cu aceleaşi faţade folosindu-se de cărţile poştale vechi. Însă acesta a prezentat un proiect de desfiinţare în totalitate a imobilului, proiect pe care l-am înaintat, potrivit legii, spre analiza Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice, la şedinţa din decembrie 2011.
Comisia, compusă din arhitecţi, ingineri structurişti, a propus clasarea ca monument istoric a celor două faţade ale imobilului din str.Traian, nr.112, cu completarea de către proprietar a documentaţiei pentru clasare, iar partea din spate a imobilului putând fi demolată. Menţionez că monument istoric poate fi nu numai imobilul în integralitatea sa, ci poate fi şi parte de construcţie, împreună cu instalaţiile, componentele artistice, elementele de mobilare interioară sau exterioară, după caz.
Propunerea comisiei a fost înaintată imediat proprietarului, sub forma unei adrese oficiale a instituţiei noastre, însă acesta a refuzat să o primească. De abia pe la sfârşitul lunii ianuarie, începutul lunii februarie 2012, un reprezentant al acestuia a venit şi a ridicat-o. Practic, conform Legii 422 din 2001, republicată în 2006, procedura de clasare a fost declanşată prin propunerea de clasare de către Comisia Zonală a
Monumentelor Istorice, care este un serviciu descentralizat al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, şi timp de 12 luni, acest imobil, partea de faţade, are regimul juridic al unui monument istoric. Aşadar, proprietarul trebuie să prezinte DJCPN Galaţi, doar câteva documente care i-au fost comunicate prin adresă, celelalte existând deja la proiectul analizat de Comisia Zonală a Monumentelor Istorice”, a mai spus Marius Mitrof .
Abandonul şi… autodemolarea
“Despre situaţia semnalată de dumneavoastră vă pot spune doar că nu ne miră acest lucru, fiind cunoscute comportamente iresponsabile, concretizate prin abandonuri de clădiri urmate de demolări punctuale, incendii sau demolări de către persoane necunoscute, ori autodemolări, intervenţii de “modernizare” incompatibile cu statutul clădirilor asupra cărora se aplică, implantări de edificii noi a căror prezenţă architectural urbanistică în zonele protejate desfigurează, până la anihilare coerenţa arhitecturală. În cazul imobilului aflat în discuţie, care are regim juridic de monument istoric doar pentru cele două faţade stradale, vom lua legătura cu proprietarul şi îi vom pune în vedere aspectele semnalate. Însă pentru interior şi restul clădirii, instituţia noastră are competenţe limitate pentru clădirile din zona de protecţie a monumentelor istorice, singurele care pot interveni, cu condiţia să înţeleagă valoarea istorică şi culturală a acestei zone, sunt Primăria Galaţi sau Poliţia Locală prin serviciul Disciplina în construcţii”, declară consilierul Marius Mitrof.
Fonduri de la buget – inexistente
Am vrut să ştim în ce măsură proprietarul poate fi ajutat financiar, în cazul în care doreşte păstrarea faţadelor: “După ce aceste faţade sunt clasate, prin ordin al Ministrului culturii şi patrimoniului national, proprietarul are posibilitatea de a solicita fonduri de la bugetul local pentru restaurare, potrivit H.G. nr.610/2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind procedura de acordare a creditelor necesare efectuării de lucrări de protejare la monumentele istorice deţinute de persoanele fizice sau juridice de drept privat, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 402/ 10.06.2003, şi H.G.nr. 1430/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind situaţiile în care Ministerul Culturii şi Cultelor, respectiv autorităţile administraţiei publice locale, contribuie la acoperirea costurilor lucrărilor de protejare şi de intervenţie asupra monumentelor istorice, proporţia contribuţiei, procedurile, precum şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească proprietarul, altul decât statul, municipiul, oraşul sau comuna, publicată în Monitorul Oficial al României nr.905/18.12. 2003.
Sprijinul financiar acordat poate fi de până la sută la sută, însă sub condiţie (proprietarul nu poate dispune timp de 10 ani de bunul respectiv pentru a-l înstrăina). Asta teoretic, practic nu am întâlnit cazuri în care proprietarii, persoane fizice sau juridice de drept privat, ale unor monumente istorice din întregul judeţ Galaţi, să primească fonduri de la bugetele locale. Este trist că există această posibilitate legală, dar autorităţile locale nu prevăd, deşi au obligaţia prin lege, sume pentru protejarea monumentelor istorice din teritoriul de competenţă”, conchide Marius Mitrof.
Din păcate, situaţia imobilului semnalat nu este singulară. Vom reveni şi cu alte clădiri de patrimoniu de care, pur şi simplu, ne batem joc.
