Pesedistul Ion Manole s-a nãscut sã fie sef. Este un destin implacabil chiar si pentru protagonist. Cel putin, asa pare. Dincolo de aceastã filosofie existentialã, biografia lui Ion Manole, fost presedinte al Consiliului Judetean Vaslui, ar putea fi construitã sub deviza: “Nãscut sã fiu sef”. De la pierderea fotoliului de presedinte CJ si al celui de sef al Organizatiei Judetene a PSD Vaslui (pentru cã Manole a mai si pierdut sefii, dar numai pentru a prinde altele), unde necesitãtile administrãrii judetului au creat o functie de conducere, Ion Manole s-a pliat perfect pe noua pozitie. Sef de cabinet, sef la compartimentul administrativ, sef de directie, sef si iarãsi sef, de zici cã sefia asta e asa, ceva indescriptibil, cu care se înzestreazã omul si nu te mai lasã, dacã nu cumva, mult mai plauzibilã ar fi existenta chiar a unei gene de sef. Aici trebuie sã asteptãm un studiu al cercetãtorilor britanici sau americani, cum e la modã în prezent, cãrora însã ne permitem sã li-l recomandãm pe Ion Manole pentru o cercetare cât mai aprofundatã. Pregãtirea profesionalã, adicã scoala care ne pregãteste pe noi, toti ceilalti, pentru practicarea unei singure si anumite profesii, nici mãcar nu conteazã în acest fascinant caz. Este inginer agronom, iar înainte de 1989 a fost sef la Cerealcom. Dupã care a ajuns primul presedinte al CJ, fiind rãsturnat într-un mod cât se poate de traumatizant pentru propria persoanã de “pretenul” Miticã, nimeni altul decât starostele PSD Vaslui din prezent. Supãrare mare si sechele cât cuprinde! Dar rolul lui Manole în PSD nu s-a încheiat aici si recuperarea psihologicã si-a fãcut-o în functii care permit ascultarea onorului la manifestãrile nationale de pe rândul doi, dar tot în cadrul pozelor de pe prima paginã a presei vasluiene. S-a gãsit o functie de sef de birou pe la Consiliul judetean si Manole a fost acolo pentru a conduce. Ce? Nici nu conteazã. Era cu cascaval de calitate superioarã? Era! Manole hopa sus, trasa si proiecta pentru partid si stat, mãsurând si directionând cel mai adesea finantele, desigur. Pentru cã si acest lucru trebuie spus si subliniat: abitir se mai lipesc banii de fostul, prezentul si viitorul sef al tuturor celor care au fost, sunt si vor fi. Se lipesc precum râia de om. Si Manole se lipeste de bani, ca si de partidul care îi manevreazã în acest judet. Atât de bine se întelege Manole cu banii partidului si cu partidul banilor încât dã totul pentru… Anul trecut, pe când era… tot sef (ce-ati crezut?!), dar la Spitalul Judetean, Ion Manole a fost invitat sã candideze din partea PNL pentru functia de presedinte al CJ. Dar Manole stia mai bine. Decât aspirant nerealizat de mare sef, mai bine sef ceva mai mic, dar sigur si prosper. Dupã ce a administrat cel mai important spital din judet pânã la falimentul nedeclarat, Manole a fost mutat tot sef interimar (tre’ sã se fi obisnuit de-acu’…), dar la Camera Agricolã, taman acolo unde se va învârti banul autohton si european ceva de speriat, asta dupã ce Legea Camerelor Agricole va pune totul la punct în domeniu si va iesi aprobatã de la Parlament, acolo unde e clocitã de mai bine de trei luni. Pânã atunci, Manole rãmâne sef interimar, trebuind sã treacã prin febra alegerilor, anul acesta, când fermierii îsi vor alege presedintele Camerei – asa cum e trecut în proiectul legii. Acesta va avea atributii si puteri sporite în tot ceea ce înseamnã tara si tãranii din judet. Dar cu potentã si mai mare în “domeniul” cel mai plãcut lui Manole si partidului: finantele! Ei, acum cine credeti cã va fi sef cu acte în regulã dacã fermierii voteazã “bine”? Hai, zãu! Nu e greu deloc!
