S-a asternut linistea peste Vaslui. Forfota care a încântat ochii trecãtorilor cu persoane entuziasmate si elegante venind cãtre Centrul Cultural care nu are încã denumirea oficialã de Dimitrie Cantemir, dar care poate cã o sã o primeascã (mai existã încã o variantã: Casa Artelor) va deveni de astãzi amintire. Festivalul s-a încheiat asearã, târziu, în noapte. Astãzi este liniste deplinã în Vaslui, o liniste de care avem cu totii nevoie, dupã nouã zile în care efortul emotional al organizatorilor are nevoie de o pauzã, iar noi, cei ce am fost spectatori, de visare. Festivalul Umorului „Constantin Tãnase” are o particularitate: oamenii îsi amintesc cu drag de energia pe care ne-a oferit-o acest eveniment dintotdeauna. În ultimii zece ani, biletele si abonamentele s-au cumpãrat cu repeziciune, iar scaunele s-au ocupat instant. Ca în anii de început, când pe strãzi te întâlneai cu Marin Preda, Fãnus Neagu…si lista continuã la infinit. Acelasi lucru se poate spune si despre aceastã editie, cu plusul cã tot ceea ce s-a întâmplat de la intrarea în miezul evenimentelor sau în spatiul Centrului Cultural, pânã la aplauzele de final, au fost cu mult peste ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani sau ceea ce ne asteptam cu totii sã se întâmple. Putem spune cã a fost o editie reper, o editie de la care putem pleca acum vorbind despre un Vaslui de calitate. Este o vorbã care spune astfel: (si este valabil acum pentru noi) calitatea vietii este determinatã de calitatea timpului liber pe care îl avem. Cele nouã zile de festival au adus participantilor, publicului, chiar si observatorilor, surpriza de a vedea cã cei care se ocupã de activitãtile culturale în Vaslui, au drept obiectiv calitatea, în primul rând. Departe de noi obiceiul si vremea în care se urmãrea sã fie bifate niste evenimente, iar lucrul acesta sã fie suficient. Festivalul s-a încheiat. Rãmâne sã ne asezãm si noi si toate ce s-au întâmplat la locul cuvenit. Si..la povestit! Începând de mâine!
- Advertisement -
- Advertisement -
