Îndreptându-te spre National Arena, nu ai fi avut cum să te aştepţi la altceva decât la un eveniment grandios, entuziasmant, pe măsura momentului fotbalistic. Galaţiul părea că-şi trăieşte cu adevărat momentul magic, cel al primul meci din Champions League pe teren propriu.
Oţelul era prima echipă de club românească care juca pe National Arena, un stadion de sute de milioane de euro care îşi aştepta primul test de rezistenţă pentru gazon, după păcăleala cu cel montat stric româneşte înaintea meciului echipei naţionale cu Franţa. Drumul spre Bucureşti a fost o coloană continuă de maşini care îşi ducea fanii spre marele vis. Oţelul anunţase vânzarea online a 17.000 de bilete, plus cele de la casele de bilete. Autocare, suporteri, entuziasm.
Totul a fost doar o Fata Morgana. Doar gazonul a ţinut. Pe superbul stadion nu s-au adunat nici măcar 10.000 de spectatori şi doar acustica de excepţie a permis puţinilor fani gălăţeni grupaţi la peluză să facă în aşa fel încât fundalul sonor să aducă a Champions League.
Pe teren, nici Oţelul nu a lăsat altă impresie decât cea a tribunelor golaşe. Lipsă de încredere, teamă exagerată. Tribune cu spectatori puţini, fotbal pe măsură. Oţelul a părut că mizează pe o partitură care să-i aducă un 0-0 norocos, iar meciul curgea spre pauză aşa cum îşi făcuse socotelile antrenorul Dorinel Munteanu. Zero ocazii ale mult mai titratului adversar, dar şi zero absolut la capitolul joc ofensiv în dreptul Oţelului. Fotbalul nu răsplăteşte frica. Dimpotrivă! La primul şut mai acătării, Benfica a deschis scorul, prin Bruno Cesar, în minutul 40. Era o răsplată a posesiei superioare, 67 la sută de partea formaţiei portugheze.
Schimbare zadarnică
Zadarnic a încercat Dorinel Munteanu să schimbe ceva prin excluderea lui Ibeh şi introducerea lui Viglianti. Nu a obţinut decât ceva mai multe speranţe, pe contraatacuri care s-au dovedit doar iluzii optice. Nicio ocazie cu adevărat clară de partea Oţelului. Dincolo, Benfica jucat la foc mocnit, economicos, de ajuns pentru a trece de alte trei ori pe lângă gol prin acelaşi Bruno Cesar (min. 65\’), Pereira (73\’) şi Cardozo (79\’).
Abia în ultimele zece minute s-au dezmetici campionii României; au încercat mai mult, dar a fost prea târziu. Cu prima ocazie de gol apărută abia în minutul 90, nu poţi cere prea mult când joci în Champions League. Cel puţin în maniera de aseară, departe de curajul arătat la Basel. Frica nu păzeşte bostanăria decât rareori! Şi nu-ţi aduce decât schimburi de tricouri, nicidecum puncte, ori măcar respect pentru joc.
Oţelul Galaţi: Grahovac – Skubici, Perendja, Sg. Costin, Ljubinkovici – Filip, Giurgiu – Antal, Ibeh (Viglianti, min. 46), Buş (Frunză, min. 65) – Pena (Punosevac, min. 69). Antrenor: Dorinel Munteanu
Benfica Lisabona: Artur – M. Pereira, Garay, Luisao, Emerson – Witsel, J. Garcia, Gaitan (Rodrigo, min. 78) – Bruno Cesar (Amorim, min. 80), Cardozo, Saviola (Nolito, min. 63). Antrenor: Jorge Jesus.
Arbitri: David Fernandez Borbalan, Raul Martinez şi Roberto del Palomar
