ISTORIA UNOR DESCOPERIRI ÎNTÂMPLĂTOARE... În lumina ultimelor descoperiri făcute de Ticu Hotnoga, care a scos la iveală artefacte de o valoare deosebită – de la vârfuri de săgeți scitice și topoare de luptă, până la monede din diferite perioade istorice -, ne-am propus să explorăm comorile descoperite întâmplător în județul Vaslui de-a lungul timpului. Nu aveau detectoare de metale precum nea Ticu, dar hazardul a făcut că țăranii din județul nostru să facă descoperiri epocale. Județul nostru ascunde, sub pământul său, relicve care vorbesc despre drumurile comerciale, conflictele militare și viața cotidiană a oamenilor care au trăit aici. De-a lungul timpului, comorile ascunse au stârnit fascinația oamenilor, de la legendele despre aurul dacilor până la descoperirile arheologice care ne dezvăluie fragmente din trecut. Dacii, cunoscuți pentru măiestria lor în prelucrarea aurului și a argintului, și-au ascuns adesea bogățiile pentru a le proteja de invadatori, dând naștere unor mituri care au dăinuit până în zilele noastre. Pe teritoriul județului Vaslui, astfel de comori au ieșit la lumină de-a lungul secolelor, oferindu-ne indicii prețioase despre civilizațiile care au trăit aici. De la tezaure din perioada traco-geților până la monede și bijuterii medievale, fiecare descoperire spune o poveste captivantă despre un trecut plin de istorie. În acest articol ne-am propus să exemplificăm comori descoperite întâmplător. Într-un articol viitor vom dezvălui povestea diademei dacice de la Bunești-Averești, descoperită pe dealul Bobului, la cetatea dacică. Este cea mai de preț descoperire făcută de arheologi în județul Vaslui. În 2023, Banca Națională a lansat în circuitul numismatic o monedă de aur, în valoare nominală de 10 lei, cu tema „Istoria Aurului”, iar pe una dintre fețe este inscripționată diadema principiară de la Bunești-Averești.
De-a lungul timpului, pe teritoriul actualului județ Vaslui, au fost descoperite numeroase tezaure, atât monetare, cât și alcătuite din bijuterii. Deși considerat un teritoriu sărac din cele mai vechi timpuri, județul Vaslui nu a dezamăgit în ceea ce privește arheologia. Numeroasele descoperiri au îmbogățit colecțiile Muzeului Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui, care astăzi se mândrește cu un patrimoniu impresionant de artefacte. Încă de la începutul secolului al XIX-lea, există relatări despre astfel de descoperiri uimitoare, multe dintre ele apărute în mod întâmplător, în urma arăturilor sau a ploilor torențiale care lăsau cratere adânci în pământ. Un exemplu, al unei descoperiri întâmplătoare, provine din comuna Oșești, unde în anul 1893, pe terenul unui proprietar, plugarii au răsturnat, în timpul arăturii, o piatră sub care se afla un mare chiup de lut (oală), cu două toarte, plin cu monede romane din aur și argint, caz relatat de presa vremii.
Focul viu și legende despre comori vechi
Fascinația oamenilor pentru comori nu s-a stins niciodată, alimentată de dorința de îmbogățire rapidă și de legendele transmise din generație în generație. În comunitățile rurale din Vaslui, încă persistă povești despre comori ascunse, păzite de forțe supranaturale și marcate de apariția focului viu, un semn des întâlnit în astfel de relatări. Se spune că, la baza stejarilor seculari din jurul șipotului Doinei, din comuna Albești, s-ar afla o comoară veche, despre care bătrânii avertizau că este păzită de „lucrul cel rău”. Copiii din sat, care mergeau la cules de flori (potbal) pe pârâul Idrici înainte de anii ’80, își aminteau cum această legendă le stârnea teamă și curiozitate deopotrivă. Căutătorii de comori își încercau norocul săpând în locuri cu încărcătură istorică, precum vechile movile de strajă, cetățile antice sau bisericile părăsite. În comuna Albești, trei astfel de movile medievale au fost supuse unor săpături frecvente, iar urmele acestora sunt vizibile și astăzi. Movila Roșiești, de exemplu, era un important punct de observație în vremurile de demult, oferind o panoramă asupra văii râului Bârlad, precum și asupra orașelor Bârlad și Vaslui. Se spune că aceasta ar fi fost ridicată în timpul domniei lui Ștefan cel Mare și că, în apropierea sa, a existat cândva un târgușor numit Foleștiu. Pe acel loc au fost descoperite diverse artefacte, de la resturi de ceramică și cărămizi până la unelte de fier, monede și arme precum săgeți și arcuri, semne clare ale unei istorii bogate și fascinante. Locuitorii, fascinați de aceste legende vechi, au făcut săpături pe vârful movilei, încă din anii 1800, însă fără rezultate.
Descoperiri de tezaure în ținutul Fălciu, în prima jumătate a secolului al XIX-lea
În prima jumătate a secolului al XIX-lea, pe teritoriul ținutului Fălciu (actualul județ Vaslui), au fost semnalate mai multe descoperiri întâmplătoare de tezaure monetare și artefacte. Aceste descoperiri au fost făcute de țărani simpli, însă, datorită reglementărilor vremii, nu întotdeauna cei care le găseau aveau și posibilitatea de a le valorifica. Documentele de arhivă studiate de istoricul Silviu Văcaru relevă mai multe cazuri semnificative, dintre care cel mai notabil este tezaurul de la Mușata, descoperit în 1838, cercetare publicată în revista „Prutul”, Silviu Văcaru- „Informații referitoare la Comori din ținutul Fălciu (prima jumătate a secolului al XIX-lea).
Tezaurul de la Mușata (1838)
În primăvara anului 1838, doi copii, Vasile și Neculai, pășteau oile când au observat o oală spartă în urma unei alunecări de teren, de unde s-au împrăștiat monede într-un pârâu. Cei doi băieți și familiile lor au adunat cât au putut, însă, în încercarea de a schimba câteva monede la un negustor din Huși, descoperirea a ajuns la urechile autorităților. Ispravnicul județului, însoțit de jandarmi, a demarat o anchetă și a reușit să recupereze o parte din tezaur. Conform rapoartelor vremii, acesta conținea aproximativ 871 de monede, dintre care opt erau de aur, restul fiind de argint. Investigația a dus și la arestarea părinților copiilor, suspectați că au ascuns o parte din monede. Totuși, Departamentul Treburilor din Lăuntru a dispus eliberarea acestora, considerându-i nevinovați. Tezaurul a fost împărțit conform legilor epocii: o treime a revenit familiei copiilor care au descoperit comoara, o treime a fost acordată lui Iancu Iamandi, proprietarul moșiei, o treime a fost trimisă la Vistierie.
Bănuieli și anchete privind alte comori
Nu toți cei care descopereau comori aveau parte de același deznodământ. În satul Văscani (comuna Hoceni), doi locuitori, Costea Dima și Grigore Costea, au fost acuzați de un vecin că ar fi găsit o comoară într-o râpă numită Bamuș. Autoritățile au declanșat o investigație, însă, în lipsa unor dovezi clare, după câteva zile de detenție, cei doi au fost eliberați sub supravegherea comunității. O altă investigație a vizat un presupus tezaur ascuns într-o cramă din târgul Huși. Se zvonea că Ioan Săndulache ar fi găsit o balecuță cu monede de argint, pe care ar fi îngropat-o într-o vie. Mai multe persoane au fost arestate și interogate, dar, în lipsa unor dovezi clare, au fost eliberate.
Tezaurul de la Oșești – o comoară antică risipită de localnici
FATA MORGANA… În anul 1894, în comuna Oșești, județul Vaslui, satul Ruginoasa, o descoperire arheologică de mare valoare avea să stârnească o mare agitație. În timpul aratului, plugarii au dat peste o piatră masivă ce acoperea un chiup de lut cu două toarte, plin cu monede romane din aur și argint. În haosul momentului, plugarii au fost primii care au năvălit asupra tezaurului, luând câte monede au putut. Această comoară a fost rapid împărțită și risipită, fiind vândută pe sume infime către diverse persoane din sat, inclusiv cârciumarului, preotului și perceptorului. Abia după ce zvonul a ajuns la urechile proprietarului terenului, acesta a reușit să recupereze o parte din monede, însă majoritatea fuseseră deja împrăștiate. Arheologii și colecționarii vremii au reușit să examineze câteva dintre aceste monede, confirmând că aparțin unor împărați romani importanți, precum Faustina (soția lui Antoninus Pius), Marcus Aurelius, Hadrian și Vespasian. Descoperirea avea o valoare inestimabilă, oferind indicii despre circulația monetară în regiunea Moldovei în perioada romană. Din păcate, autoritățile locale au reacționat târziu, încercând să recupereze monedele și să investigheze vasul și piatra care îl acoperea, în speranța că acestea ar putea oferi indicii despre momentul în care tezaurul a fost îngropat. Însă, mare parte din comoară fusese deja pierdută, vândută sau topită.
Vise despre comori și săpături ale boierilor
Credințele populare legate de comori au dus la mai multe încercări de săpături organizate. Pe moșia Sălceni (zona Huși), vătaful moșiei a cerut autorizație de la Vistierie pentru a căuta o comoară, bazându-se pe faptul că văzuse flăcări arzând deasupra solului – un semn considerat tradițional ca indicând existența unei comori. Totuși, săpăturile nu au dus la nicio descoperire. Un caz similar s-a petrecut pe moșia Cordăreni, unde spătarul Grigori Razu a solicitat aprobarea pentru săpături. Sub supravegherea autorităților locale, au fost săpate trei locuri, însă fără succes.
Misterul comorii din Duda-Epureni
În vara anului 1834, satul Epureni din fostul ținut Fălciu a fost scena unui eveniment care a stârnit rumoare și frică în rândul comunității. O presupusă comoară, îngropată cine știe de când, a atras atenția mai multor localnici, iar încercarea lor de a pune mâna pe această avere a dus la un lanț de întâmplări dramatice, demne de o poveste istorică plină de mister. Martorii interogați ulterior de autorități au povestit despre o țigancă vrăjitoare care ar fi indicat locul tezaurului, despre focul straniu pe care unul dintre căutători l-ar fi văzut în timpul săpăturilor și despre o cruce făcută pe acel loc ca un semn de protecție sau poate de blestem. Comoara, potrivit mărturiilor, era ascunsă sub o piatră mare, care acoperea un ulcior cu o gură modelată „ca o pălărie”. Se spune că monedele descoperite au fost puse într-un sac de lână albă, atât de greu încât a fost nevoie de doi oameni pentru a-l ridica și a-l așeza pe umerii unuia dintre căutători. Însă, odată ce vestea despre descoperire s-a răspândit, autoritățile isprăvniciei au început o anchetă dură. Bănuind că sătenii ascundeau adevărul despre comoară, aceștia au fost supuși unor interogatorii brutale. Cei suspectați au fost bătuți și închiși, unii fugind din sat de frica represaliilor, doar pentru a fi prinși, încătușați și aruncați în „butuci” și „fiere”. Unii dintre ei au încercat chiar să evadeze din odaia cancelariei isprăvniciei, dar au fost capturați din nou. După patru luni de bătăi și schingiuiri în închisoare, cei acuzați au fost duși la Mitropolie, unde, sub jurământ, au declarat că nu știu nimic despre comoară. Doar după numeroase jalbe trimise domnitorului, ei au fost eliberați. Însă, suferința nu s-a încheiat aici. Familiile celor anchetați au fost ruinate: pentru a plăti datoriile făcute în încercarea de a-i salva, rudele s-au împrumutat de la negustori, iar munca câmpului a fost neglijată, aducând și mai multă suferință. Soția unuia dintre cei acuzați a fost izgonită din sat, iar viața întregii comunități a fost marcată de această dramă.
Tezaurul de la Fedești – o comoară risipită
RISIPĂ… În anul 1976, o ploaie torențială a scos la lumină un tezaur monetar în apropierea satului Fedești, județul Vaslui. În urma unei ploi puternice, nisipul de pe un drum situat la vest de sat, a fost spălat de ape, dezvăluind monede antice ce fuseseră ascunse acolo timp de secole. Potrivit informațiilor disponibile, comoara fusese depusă într-un vas de lut, dar, odată ajunsă la suprafață, aceasta a fost rapid împrăștiată și, în mare parte, pierdută pentru totdeauna. Descoperirea a fost făcută întâmplător de cîțiva elevi de la școala generală din Fedești, care au găsit monedele răspândite pe drum. Din păcate, lipsa de conștientizare a valorii istorice a acestora i-a făcut pe copii să le folosească în diverse jocuri, ceea ce a dus la pierderea sau deteriorarea multora dintre ele. Din cele 40-50 de monede identificate inițial, doar 18 au fost salvate, iar altele șase au fost descoperite ulterior în timpul unei verificări de teren realizate în toamna anului 1980. Analiza numismatică a arătat că monedele erau realizate din bronz și proveneau din cetatea grecească Histria, una dintre cele mai importante așezări antice de pe țărmul Mării Negre. Acest fapt sugerează că tezaurul fusese îngropat în cadrul unei așezări mai vechi, posibil din perioada târzie a Hallstattului sau începutul celei de-a doua epoci a fierului. Din păcate, urmele acestei așezări au fost în mare parte distruse de lucrările agricole din zonă.
Tezaurul de la Tătărăni
IMPRESIONANT… În primăvara anului 1998, în localitatea Tătărăni, un sătean pe nume Romică Dumitrașcu a făcut, fără să știe, una dintre cele mai importante descoperiri de tezaure monetare din zonă. Săpând în grădina unui țăran, el a dat peste un vas de lut ars, care ascundea sute de monede din argint și fragmente de bijuterii vechi de câteva secole. Analizele ulterioare au arătat că tezaurul datează din perioada 1508-1600 și conținea peste 800 de monede aparținând unor emisiuni poloneze, ungare și otomane. Pe lângă acestea, au fost descoperite și obiecte de podoabă, printre care un cercel și bijuterii cu pietre semiprețioase. În urma unei percheziții la domiciliul lui Dumitrașcu, autoritățile au găsit nu mai puțin de 1,048 kg de argint și 3,4 grame de aur, toate provenind din acest tezaur.
