DEZASTRU… Odinioarã, era un combinat de importantã nationalã, în care lucrau peste 3.000 de oameni. Astãzi, a ajuns o ruinã, prin care hotii de fier vechi umblã nestingheriti, fãrã sã fie întrebati de un singur paznic. Vorbim de situatia jalnicã si dramaticã în care se aflã fostul Combinat de Fire Sintetice (CFS), un colos industrial ajuns acum un morman de fiare vechi, prin care hotii umblã fãrã nicio opreliste, intrând prin ceea ce erau odinioarã geamuri la birourile personalului TESA. Cu trei zile în urmã, un locuitor din zonã a sesiza faptul cã, lângã gardul Moldosin, sunt mai multe cãrute, iar rromii sustrag mari cantitãti de fier vechi. Ajunsi la fata locului am constatat cã fostul CFS este distrus aproape în totalitate, iar ceea ce a mai rãmas în picioare este la mâna hotilor.
Situatia la Moldosin este mai gravã ca niciodatã. O fabricã în care comunistii au investit zeci de milioane de euro si în care s-au adus utilaje dintre cele mai bune la vremea lor, a ajuns acum la mâna hotilor, care intrã în clãdirile imense de beton, de unde sustras tot ceea ce se poate valorifica. Clãdiri în care, odinioarã, erau magazii de tot felul, au fost dãrâmate – de cine oare? -, rãmânând în loc simple platforme de beton. De parcã ar fi trecut pe acolo un rãzboi mondial, fostul sediul al Combinatului de Fire Sintetice îsi trãieste ultimele zile, la fel ca Movas, care a fost dãrâmatã aproape complet, sau Hitrom, unde clãdirile au fost tocate complet, pentru a se face pietris bun de drumuri. Am trecut, joia trecutã, prin acest loc care, odinioarã, forfotea de oameni. Usile grele de metal sunt prinse cu sârmã, însã se poate intra fãrã nicio problemã prin alte intrãri. Masini cu tot felul de numere stau pe lângã clãdire, iar oameni îmbrãcati în salopete murdare intrã si ies, furând tot ce se mai poate de prin fabricã. „Uite ce usi din inox. În douã sãptãmâni, nu mai sunt aici”, sustine unul dintre cei care sunt pe acolo. Stie ce stie, omul, probabil le va sterpeli imediat ce plecãm din acel loc. La birouri, geamurile de la parter sunt sparte, iar în interior este o mizerie de nedescris, toate birourile au fost întoarse pe dos. Centrala telefonicã si alte foste echipamente electronice au dispãrut complet, rãmânând doar niste fiare vechi. Te întrebi de ce boschetarii nu dorm pe aici, pentru cã nu ar fi deranjati de nimeni. Probabil, distanta de oras, vreo cinci kilometri, îi descurajeazã pe oamenii strãzii sã punã stãpânire pe acest colos, rãmas la mâna hotilor de tot felul. Umblãm prin acest loc, cu impresia cã privatizãrile de „succes” ale acestei fabrici au adus acest loc în situatia în care este acum. În interiorul fabricii, dacã stai sã asculti cu atentie, hotii de fier vechi si alte materiale refolosibile lucreazã în plinã zi, fãrã sã fie întrebati de nimeni. Ar fi interesant de vãzut ce ar ar avea acum de spus Omar Hayysam, sirianul care a încercat sã facã tot felul de smenuri, prin anii 2003-2004, când tãia si spânzura la Moldosin.
