• desi au fost cu putin peste o sută de protestatari, au făcut zgomot cît pentru multe sute • interventiile sindicalistilor au fost emotionante pînă la lacrimi • prefectul s-a adresat multimii înainte de a intra la discutii cu reprezentantii protestatarilor
Protestul celor putin peste o sută de sindicalisti adunati ieri în fata Prefecturii a fost unul dintre cele mai „complexe“ de pînă acum si asta pentru că a avut de toate: cruci, la propriu, pancarte, sindicalisti revoltati, prefect în fata multimii, discursuri „bărbătesti“ sau puternic sensibilizatoare si nu în ultimul rînd instrumente de făcut zgomot. Începutul protestului a fost anemic, astfel că la ora anuntată dacă erau 30 de oameni în fata Prefecturii si unul dintre ei striga cu foc „România trezeste-te!“. A încercat fără prea mare succes să îi anime si pe colegii săi, căci lumea mai mult vorbea despre diverse decît afisa atitudine de protest. După vreo 20-25 de minute oamenii au început să prindă glas si putere să fluture pancarte. „Deliciul“ a fost atunci cînd un protestatar si-a făcut aparitia purtînd o ditamai crucea în spate, pe care scria „Băsescu – un înger exterminator ce se răfuieste cu poporul român“. Asa a început „circul“. Au mai venit cîtiva protestatari si grupul de doamne ce reprezentau sănătatea nemteană. Acestea s-au făcut cunoscute la miting prin vocile subtiri pe care le-au etalat în timpul scandărilor – „Băsescu si cu ai lui, să se ducă dracului!“, „Ne vrem banii înapoi!“, „Hotii!“, „Să nu ne pierdem speranta!“ si multe altele. La megafoane au vorbit pe rînd liderii de sindicat, sustinîndu-se în fata protestatarilor adevărate lectii de istorie despre evolutia natiunii, despre ajutorul pe care îl dă Dumnezeu unui popor credincios, despre răul făcut de guvernanti etc. Angela Tofan, din partea Sănătătii nemtene, le-a amintit celor veniti în fata Prefecturii că singuri i-au trimis în Parlament pe cei care vor să le distrugă viitorul, dîndu-si votul pentru o găleată si două kilograme de zahăr. Apoi si-a făcut aparitia în fata multimii prefectul Mihai Archip, lucru pe care nu si l-au mai asumat prefectii de pînă acum, avînd în vedere că venea în fata unor oameni supărati foc pe el si pe cei din fruntea tării. „Nu-mi sînt indiferente problemele dumneavostră si nu le putem rezolva stînd la discutii oricîte ore ati dori“. Nu si-a început bine discursul că din multime se auzeau glasuri: „Ne e foame!“, „Puteti trăi cu 100 de euro pe lună?“, „Guvernantii stau la soare, bugetarii mor de foame!“. Apoi s-a făcut liniste pentru că prefectul a reapelat la portavocea pe care i-o împrumutaseră grevistii. „Demersul dumneavoastră este logic si natural. Nu pot fizic să fiu de partea cealaltă a baricadei, dar vă sustin, sînt alături de dumneavoastră!“. Plecarea din fata multimii s-a făcut pe fundalul unor huiduieli puternice, desi prefectul a avut o atitudine care îl făcea mai mult frate cu protestatarii decît reprezentant al Guvernului.
Dialoguri sensibile
Conform „procedurii“, în vreme ce afară se striga si fluiera, cîtiva lideri de sindicat au intrat la discutii cu prefectul, subprefectul si directorul ITM. Unul dintre cele mai convingătoare discursuri l-a avut Ioan Amariei, de la Umaro Roman. „Am 35 de ani vechime în fabrică si vreau să ies la pensie, asemeni colegilor mei. Dar cei de sus vor să schimbe Codul Muncii, să distrugă atîta lume! Singura noastră armă este vorba! Am venit să vă arătăm că gresiti! Veniti la Umaro, să vedeti cum muncesc oamenii ca eschimosii. Nu au căldură de 20 de ani în fabrică! O dată la patru ani veniti si vorbiti cu noi, direct, după care veniti cu bodyguarzii, că sîntem «periculosi». Nu e posibil asa ceva! Li se recomandă copiilor nostri să plece peste hotare dacă nu le place aici! Cum se poate acest lucru? Cred că modelul Cairo ne-ar mai putea salva! Să iesim cu totii în stradă, fără arme, si să stăm acolo pînă vin să vorbească cu noi. Sînt profund mîhnit că după o viată de om am ajuns să văd că niste bărbati normali, că doar nu sînt zei, au ajuns în fruntea tării ca să îsi bată joc de ea. Grecii, cu salarii minime de 700 de euro, au iesit în stradă. Noi ce ar trebui să facem?“, a spus liderul de la Umaro. Pe rînd au vorbit si alti sindicalisti – Ioan Zaharia, Ion Lăzăroaie, Lilian Gavril si Angela Tofan. „Sărăcia, depresia si starea în care au ajuns românii vor atrage foarte multe sinucideri, morti! Veti regreta ce ne faceti! Legea naturii e sigură si există o balantă în tot ce se petrece. Guvernantii fac ce vor cu noi, dar îi vor ajunge blestemele noastre! Nu vă va fi bine! N-aveti o picătură de bunăvointă pe care să o vadă poporul. Peste 30% din populatia României suferă de boli incurabile. Tot ce se întîmplă aici este împotriva oamenilor! Copiii trăiesc din banii cîstigati de mame care spală bătrînii altora la fund. Profesorii nu-si permit să cumpere o carte! În spitale e sărăcie lucie! Nimeni n-are o bucurie în viată! Ne e rusine să spunem că sîntem români!“, a spus Angela Tofan. Ion Lăzăroaie a adăugat: „Sper că nu vom muri toti într-un an si jumătate si cei care vor rămîne vor avea arma în mîinile lor – stampila de vot! Sper să nu mai ajungă în Parlament nici unul dintre cei de azi!“. Amenintările cu blestemele, cu neacordarea votului, cu problemele natiunii le-au dat fiori reci pe spinări demnitarilor cu care se purta dialogul. Afară, oamenii îsi scoteau sepcile cu sigle de sindicat, vestele, îsi strîngeau pancartele si si-au dat întîlnire săptămîna viitoare, în acelasi loc, la aceeasi oră.
