Amintirea experienţelor trăite la începutul copilăriei dispar până la atingerea maturităţii. Conform oamenilor de ştiinţă, aceste amintiri sunt chiar mai efemere decât se credea, ele începând să dispară încă de la vârsta de 4 – 7 ani, conform unui nou studiu care îşi propune să descifreze misterul acestor amintiri, transmite site-ul LiveScience.com.
Până în prezent, pornind de la studii realizate pe adulţi, se credea că în cazul copiilor cu vârsta de până la 3 – 4 ani, nu există încă funcţiile cognitive şi de limbaj necesare pentru fixarea acestor amintiri. Şi astfel, aceste amintiri nu ar putea fi ulterior pierdute, pentru că încă de la început, nu ar fi întipărite în creier.
Însă Carole Peterson, profesor de psihologie la Memorial University din Newfoundland, Canada, şi colegii săi, au descoperit faptul că există multe amintiri depozitate în creierul copiilor, despre care aceştia pot vorbi.
„Astfel a devenit foarte clar că explicaţia oferită adulţilor trebuia să fie eronată, pentru că aceşti copii dispun de funcţiile cognitive, lingvistice şi de memorare necesare pentru a vorbi despre evenimente care li s-au întâmplat în trecut”, a declarat Carole Peterson.
Pentru a înţelege mecanismul prin care dispar amintirile din copilărie, echipa canadiană a psihologi a urmărit comportamentul a 140 de copii cu vârsta între 4 şi 13 ani, solicitându-le să povestească care sunt cele mai vechi trei amintiri pe care le au, o dată la începutul studiului şi apoi din nou, după doi ani. Părinţii copiilor au avut funcţia de a confirma perioada şi natura experienţelor povestite de copii.
Copiii cu vârste între 4 şi 7 ani au avut tendinţa de a povesti alte amintiri după doi ani, decât cele relatate anterior, fapt care sugerează că aceste prime amintiri sunt fragile şi pot dispărea cu uşurinţă. Cu toate acestea, o treime dintre copiii cu vârsta între 10 şi 13 ani au descris aceleaşi prime amintiri cu ambele ocazii.
„Întregul fenomen al amneziei infantile este o ţintă în mişcare în cazul copiilor, pentru că pe măsură ce aceştia cresc de la 4 la 10 ani, primele lor amintiri devin din ce în ce mai târzii. Însă în jurul vârstei de 10 ani amintirile cu care aceştia rămân par să se fi cristalizat”, mai susţine psihologul canadian.
În ceea ce priveşte conţinutul evenimentelor memorate de copii, Carole Peterson s-a declarat surprinsă de faptul că unele evenimente destul de traumatice din punct de vedere emoţional sau fizic dispăreau pur şi simplu din memorie.
„Un copil îşi amintea cum se juca de-a faţa-ascunselea cu bunicul, în jurul mamei sale care era gravidă. Un altul îşi amintea că aştepta autobuzul împreună cu mama sa, şi privea o floare crescută într-o crăpătură din asfalt”, a mai povestit ea, adăugând că majoritatea acestor prime amintiri sunt benigne.
Carole Peterson susţine că speră să afle ce determină fixarea anumitor amintiri şi dispariţia altora, având în vedere faptul că în urma acestui studiu a ajuns la concluzia că nici conţinutul şi nici emoţia ataşată unui eveniment, nu joacă un rol determinant în fixarea sau uitarea lui.
AGERPRES.ro
