CREDINTÃ În Husi, locul supranumit “Orasul Bisericilor”, într-un singur lãcas nu mai ard demult lumânãrile si nu mai rãsunã de prea mult timp soaptele rugãciunilor. Este schitul Vovidenia, ridicat prin sârguinta Episcopiei Husilor în 1939, ca sã fie prima asezare mãnãstireascã din tinutul Fãlciului (acum al judetului Vaslui). Alunecãrile de teren au fãcut ca bisericuta sã fie pãrãsitã de ani de zile. Însã ea, ca printr-o minune, rãmâne “în picioare”, cu turla înãltatã spre cer, ca o rugãciune, chiar dacã sub ea pãmântul o ia încet-încet la vale.
LA INCEPUT “O bisericã nouã este o nouã casã a Lui Dumnezeu, un lãcas mai mult de închinare, un prestol mai mult pe care, Se jertfeste Domnul si Mântuitorul Hristos, pentru noi. Este însã si o casã pentru om. O casã în care omul se roagã, îsi cutremurã sufletul si-si înfioarã fiinta, îsi îndoaie genunchiul si-si smereste trupul. O casã strãjuitã de cruce, în care omul pune la picioarele Domnului spovedania sa si-i trimite neîncetat valurile rugãciunilor sale. O bisericã nouã este un loc nou de curãtire sufleteascã. Asa este biserica aceasta de sub dealul Cotoiului, de lângã Husi. Pornind spre miazãzi, urci spre acest nou altar, cum urcau odatã oamenii spre dealul fericirilor. De acolo, de sus, Hristos Mântuitorul rosteste azi aceleasi usoare si simple fericiri ca acum 19 veacuri. Urcând spre bisericã, urci cu Iisus pe muntele Schimbãrii la Fatã. Si dacã ai suflet de crestin, pãtruns de taina jertfei Domnului Hristos, nu se poate sã nu îti schimbi si tu viata”, îsi începea editorialul intitulat “Biserica cea nouã de la Husi”, preotul Anton I Popescu, editorialul publicat în data de 29 ianuarie 1939.
“Bisericã nouã? Cea mai frumoasã faptã a unui om”
DIN SUFLET “Suind la biserica din deal, te sui cu Hristos Domnul pe Golgota jertfei. Dar acolo sus se va jertfi El pentru cei care se vor ruga între zidurile cele noi, pentru cetatea de la poalele dealului de pe care o va strãjui de acum, din grija unui episcop credincios. Si pentru toatã lumea se va jertfi El, Cel fãrã de pãcat. Este aproape gata o nouã bisericã a Husilor, al 9-lea altar pe care va sãlãslui Mântuitorul. Doi mesteri lucreazã de zor la zugrãvealã. În curând va fi de tot gata. Asa cã, peste putinã vreme, un clopot nou îsi va împânzi chemarea peste Husi si împrejurimi, înbiind pe credinciosi la rugãciune si amintindu-le cã e vremea sã-si trimitã gândul spre Domnul Dumnezeu. Bisericã nouã? Cea mai frumoasã faptã a unui om. Cu atât mai mult a unui Vlãdicã. Iar noua bisericã este înãltatã de PS Episcop Nifon, ca un semn al credintei sale si ca un dar, ca cel mai ales dar, fãcut acestui oras în care au sãlãsluit zeci de vlãdici si tot atîtia voievozi. Priviti-o! E micã, dar în ea încape Dumnezeu si sufletul tãu, crestine, ca sã te rogi acolo. Si astfel, nu departe de ctitoria voievodalã, Episcopia, se înaltã noua ctitorie vlãdiceascã si singura vatrã mãnãstireascã din tinutul Fãlciului. Veniti sã vã închinati într-însa!”, scria în acelasi editorial preotul Popescu (fragment extras din lucrarea “Husul, în presa vremii – de la Melchisedec pânã în zilele noastre, 1869 – 2006, de Ion N. Oprea).
S-a încercat repararea schitului, dar destinul sãu a fost altul…
PREZENT “Schitul Vovidenia nu mai figureazã în evidentele Episcopiei. Dar asta nu trebuie interpretatã, asa cum rãu voiesc unii necunoscãtori, ca o abandonare a lãcasului, ci ca o vointã tainicã a Domnului. Au fost alunecãri de teren. Toate acareturile din curtea schitului s-au dãrâmat, încet, încet, a început sã se surpe si clãdirea mare. L-am reparat în 1971, dar a venit cutremurul din 1977. Alunecãrile de teren si-au fãcut rostul lor si s-a ajuns la situatia de fatã. Am vrut mult de tot sã fac din nou acest loc sã aibã viatã. Dar cred cã am vrut cam mult”, spunea Mina Dobzeu, arhimandrit al Episcopiei Husilor, în 2007.
