PREMIU… Mina Catanã este unul dintre cei cinci câstigãtori ai concursului „Te abonezi si câstigi” – luna decembrie. Are 75 ani, a lucrat o viatã întreagã la spitalul judetean, întâi ca bucãtãreasã, apoi ca liftierã, iar acum este pensionarã. Vestea cã se numãrã printre câstigãtori a surprins-o în mod plãcut, mai ales cã tocmai a trecut printr-o operatie de cataractã. „Venise cineva la mine si i-am zis cã au apãrut câstigãtorii concursului de la Vremea Nouã, sã se uite în ziar si sã-mi spunã dacã sunt si eu, cã nu vãd, sunt chioarã. Se uitã si spune: «Ei, da’ cred cã nu esti mata». Cum asa? «Pãi este trecut din Vaslui Nina Catanã». Chiar mã enervasem. Avusesem un vis si avea sens, trebuia sã iau bani. Am dat telefon la redactie: «Nu vã supãrati, am o rugãminte: ori s-a fãcut o gresealã, ori m-ati botezat dumneavoastrã. Sunt câstigãtoarea premiului de 100 euro? Cã mã numesc Catanã Mina, nu Nina». Mi s-a confirmat cã eu sunt câstigãtoarea si am fost invitatã sã îmi ridic premiul de 100 euro”, a povestit Mina Catanã, câstigãtoare a concursului „Te abonezi si câstigi” – luna decembrie.
Povestea sa de viatã e de-a dreptul impresionantã: a rãmas vãduvã de tânãrã si a crescut atât copiii ei, cât si pe cei al celui de-al doilea sot. „Dupã ce mi-a murit primul sot, am rãmas sã-mi cresc singurã copiii. Dar dupã ceva timp, l-am cunoscut pe Dobranici. Avea doi copii si el. Ne-am cãsãtorit si am mai fãcut un copil, un bãiat. Am crescut împreunã cinci copii, unul dintre ei cu mai multe probleme de sãnãtate. Am umblat cu el prin spitale, pe la Bucuresti. Asa mi-a fost destinul. Am muncit 40 de ani la spitalul judetean, 12 ani ca bucãtãreasã si 28 ca liftierã. Dar mai aveam un loc de muncã: am luat un teren si am fãcut grãdinã. Când ieseam de la spital, mã duceam în piatã. M-a învãtat cineva si pe mine: pãmântul trebuie sã producã mereu. Cã aveam ceapã, varzã, murãturi, orice scoateam la tarabã. Dacã vreunul dãdea varza cu 10 lei, eu o dãdeam cu 8 lei. Si a mea era mai frumoasã, era de sarmale. Venea cineva si voia mai multã varzã, eu mai scãdeam la pret. Am muncit de mi-au sãrit capacele, cã voiam vilã. Am fãcut casã pe strada Berzelor si noroc cã am gândit-o cu parter si etaj, iar pe afarã cu scarã, cã atunci când am dat divort de fostul sot, eu am primit la partaj parterul, iar el etajul”, a povestit Mina Catanã.
„Acum un an de zile era sã mor, am stat la Reanimare trei sãptãmâni”
Anii au trecut, problemele si-au pus amprenta pe sãnãtatea ei, însã a rãmas abonat al ziarului Vremea Nouã. „Nici nu mai stiu de când sunt abonatã la ziar, de la început. Eu nu ies în oras, nu mã duc la teatru cã nu pot merge, ce sã fac? Citesc si eu ziarul. Acum citesc doar cu un ochi. Am cataractã, m-am operat luna trecutã la Iasi. Pe 9 decembrie am avut interventia, iar pe 13 decembrie mi-au dat drumul. 2.000 lei m-a costat operatia de cataractã la Iasi. 2.000 de lei m-a costat toatã treaba asta. Mult! Nu am o pensie cine stie ce, iau 3000 lei acum, de când s-au mai mãrit pensiile. Mai am si un cancer în sânge, o anemie mare, nu creste hemoglobina mai mult de 8. Trebuie sã mã duc iar la Iasi. Nu mã duc la piatã cum mã duc la Iasi. Acum un an de zile era sã mor, am stat la Reanimare trei sãptãmâni. Am o prietenã de suflet, dacã mã sunã si nu rãspund, imediat e la mine. Anul trecut, m-a gãsit cãzutã în casã. A chemat salvarea, m-a dus la spital si am stat internatã trei sãptãmâni. Cred cã am contract cu spitalul, cã mai mereu ajung pe acolo. Cu banii din premiu o sã-mi acopãr cheltuielile ce tin de transport. 250 de lei îmi ia un taxi, ca sã mã ducã pânã la Iasi. O sutã de euro înseamnã un dus si un venit cu taxiul la Iasi. Copiii sunt ocupati, nu au timp sã mã ducã la Iasi si mã descurc si eu cum pot”, a povestit Mina Catanã.
