AGITAT Jucãrii colorate, gablonturi ieftine, tablouri agãtate de garduri, blãnuri, vatã de zahãr, masinãrii zburãtoare, agitatie, negustori guralivi, micii sfârâind pe grãtare, zãpusealã, praf si o multime de oameni, dornicã sã vadã ce a adus cu sine traditionalul bâlci de Ziua Crucii! Aceasta a fost atmosfera din marginea Husului, unde putini sunt cei care, fie de dragul unei vechi traditii anuale, fie pentru a cumpãra vestitele oale de tuci sau, pur si simplu, din curiozitate, nu au trecut sã vadã bâlciul.
Mii de oameni au venit, la finele sãptãmânii trecute, sã vadã bâlciul! De la Drumul European (581) încolo, au stat întinse pe sute de metri tejghelele încãrcate cu tot felul de mãruntisuri, strident colorate: brãtãri, iconite, mãrgele, pistoale cu apã, baloane, lanterne sau te miri ce agrafe si bentite de împodobit pãrul. Ba chiar si câte un zmeu îsi fãcea aparitia peste tarabele improvizate ale comerciantilor, spre mirarea pustilor, care musai cereau pãrintilor sã le cumpere unul. Mai încolo, un negustor de scaune tapitate, strigã cât îl tine gura dupã musterii. Numai cã, din exces de zel sau de la zãpusealã, mai încurcã… reclama: “Veniti de luati, e super-oferã! Plãtesti trei si iei douã!”, striga omul, spre hazul celor care au înteles ce-ar fi vrut, de fapt, sã spunã. Nu lipseau nici vânzãtorii de cutite, cu varza lor tãiatã demonstrativ, nici blãnurile care, ce-i drept, dincolo de praful care cam “leza” din tinuta prezentãrii, atrãgeau ochii doamnelor. Ba, fiind cam ultima oprire a celor cu bâlciul, negustorii de blãnuri au vrut parcã sã facã lichidare de stoc, fãcând reduceri neasteptate: unul a decis sã vândã hainele din piele, la pretul unic de 150 de lei, iar haine din blanã puteau fi achizitionate si cu 100 de lei. Calitatea nu se prea punea în discutie, cã doar de aceea e… bâlci!
“Asa e la bâlci, zgomot mult si lume cât se vede”!
În interiorul spatiului amenajat de Primãrie, încã de la intrare, se ridica un fum nãucitor de hamsii pârpolite si cãrnuri puse pe grãtare. O multime de oameni misunã printre tejghele, se uitã lung la rotisoarele cu pui rumeniti, la mititei si cârnati, iar altii, dupã buget, mai si cumpãrã. Praful, ridicat în sus de miile de amatori de bâlci, îsi face si el treaba lui: se aseazã peste tot, peste oameni, peste mãrfurile felurite, dar si peste preparatele culinare, care, cu sau fãrã el, tot se vând! Zãpuseala e învinsã cu bere si sucuri, scoase din frigiderele aduse de agentii economici din oras. Ici-colo, câtea un jandarm priveste vigilent peste multime, având misiunea evidentã de pãstrare a ordinii si linistii publice. Anul trecut au fost câtiva scandalagii, care si-au mãsurat fortele în bâlci, fiind nevoie de interventia Ambulantei, dar si a Jandarmeriei, la finalul încãierãrii. Muzica datã cât se poate de tare, gâlgâind din difuzoarele imense, dãdea evenimentului mai multã agitatie decât antren. “Asa e la bâlci, zgomot mult si lume cât se vede! Dar ar fi pãcat dacã nu s-ar mai face. Ne-am obisnuit din copilãrie. Era mai frumos atunci. Acum e mai urât, pentru cã toatã lumea aruncã hârtiile pe jos. Asta dã un aspect de dezordine, nu de sãrbãtoare. În rest, e bâlciul cum îl stim. Am vãzut chiar si un om cu bilete de papagal, cum era pe vremuri”, au spus husenii, care nu au vrut sã rateze, nici anul acesta, bâlciul de Ziua Crucii.
