Doliul s-a aşternut, ieri, de la un capăt la altul, în satul Călineşti Enache din Dărmăneşti, acolo unde băieţelul în vârstă de 6 ani sfâşiat de câini sâmbăta trecută a fost dus pe ultimul drum. Drumul către îngeri al unui copil pentru care viaţa s-a sfârşit aproape înainte de a începe şi care nu a avut timp nici măcar să păcătuiască pe acest pământ. Pentru că nu a avut timp să calce greşit în viaţă, preoţii au oficiat pentru el o slujbă specială, scurtă, care s-a axat pe alinarea suferinţei familiei.
Suferinţa unui copil de 8 ani, care şi-a pierdut fratele mai mic
Un sicriu mic, alb, în mijlocul curţii, un copil îmbrăcat în costum, cu faţa tumefiată şi cu trupul acoperit cu flori. În jurul micuţului fără suflare stau numeroşi copii de vârsta sa, din care se distinge unul care plânge în hohote. Suferinţa sa îi sfâşie pe toţi cei din jur, iar câteva rude îl trag mai deoparte pentru ca nu cumva să leşine. Este Emi, în vârstă de 8 ani, fratele mai mare al lui Samir Viorel Tcaciuc, Sami aşa cum îl ştia tot satul, copilul care a avut parte de una dintre cele mai crunte şi nedrepte morţi.
Aşa au arătat ultimele minute ale lui Sami în curtea în care şi-a petrecut scurta sa viaţa. Minute dureroase care nu vor fi uitate niciodată de membrii familiei.
O slujbă de mângâiere şi mai puţin pentru iertarea păcatelor
Între plânsetele disperate ale unui copil de 8 ani şi durerea sfâşietoare a unei mame care îşi întreabă fiul din sicriu de ce pleacă de lângă ea, unul dintre preoţi, Nicolae Paicu, din satul vecin Măriţei, începe să vorbească: „Copilul este nevinovat, nu cunoaşte ce este păcatul. Chiar dacă uneori săvârşeşte vreun lucru rău, el nu-l săvârşeşte cu bună ştiinţă, ci din neştiinţă ori imitându-i pe alţii. Şi aşa se explică de ce biserica noastră face o slujbă deosebită pentru înmormântarea copiilor. Până la vârsta de 7 ani, copiii sunt înmormântaţi după o slujbă specială, o slujbă care nu este o rugăciune pentru iertarea păcatelor, ci este mai degrabă o slujbă de mângâiere pentru părinţii care şi-au pierdut un suflet drag din familia lor. Ce durere poate fi mai mare decât ca un părinte să-şi îngroape un copil?”.
Preotul din sat nu a avut puterea să vorbească
În mod normal, cuvântarea trebuia ţinută de celălalt preot care a oficiat slujba, Orlando Divisievici, parohul din Călineşti Enache, însă acesta din urmă nu a avut puterea să o facă. În trecut a avut un mare necaz în familie, iar pe Sami îl cunoştea foarte bine, astfel că durerea familiei l-a impresionat foarte mult.
Cel puţin 150 de săteni s-au adunat pentru a-l conduce pe ultimul drum pe micuţ, în timp ce mulţi alţii s-au alăturat cortegiului funerar pe parcurs, în drumul către cimitir.
La înmormântare poza cu chipul lui Sami a fost ţinută în braţe de Ioana, o fată în vârstă de 6 ani, colega de grădiniţă a băiatului, cu care acesta se înţelegea foarte bine. După ce a aflat de moartea lui Sami, Ioana, ajutată de fratele ei mai mare, a scris pe o bucată de hârtie câteva cuvinte pentru el. Cuvintele simple ale unui copil care începe să înţeleagă ce este viaţa: „Sami, de ce ai murit? Sunt Ioana, vin mâine ca să te văd şi sunt foarte supărată că ai murit… sunt foarte supărată că nu mai eşti cu noi”.
Împărtăşania din ultima duminică a vieţii
Una dintre vecine, Maria Romaniuc, a povestit cum în ultima duminică din viaţă, Sami Tcaciuc a fost la biserică şi s-a împărtăşit împreună cu fratele său: „La biserică au fost în ultima duminică şi s-au împărtăşit amândoi. Umblau amândoi de mânuţă, tare cuminţi mai erau. În vedeam şi la magazin, ori pe jos, ori cu bicicleta, ca raniţa în spate cumpărau câte ceva şi duceau acasă.”
Oamenii din sat păreau împăcaţi cu gândul că nimeni nu va fi tras la răspundere pentru moartea copilului.
Magdalena Semenciuc, o localnică, a declarat: „Nu cred că este nici un vinovat, care părinte vrea să-l despartă pe un copil de ai lui… cred că aşa a fost să fie”, a spus femeia, completată de câteva vecine, care au povestit că l-au văzut de mai multe ori pe câinele negru care l-a atacat pe Sami în jurul cimitirului din sat, pe unde hoinărea. Chiar dacă a existat o persoană care îl hrănea, cred femeile, nimeni nu poate fi acuzat de moartea copilului.
Un câine negru, „cât un viţel”
Sâmbătă, pe 24 martie, drumul în viaţă al lui Sami Tcaciuc s-a sfârşit brusc pe o cărare de pe imaşul din sat, pe care băieţelul o călcase de sute de ori, în drumul spre grădiniţă. Acesta plecase spre casa unei alte familii din Călineşti Enache, acolo unde se aflau fratele mai mare şi tatăl său. Într-un moment în care nu a fost nimeni în zonă pentru a-l salva, micuţul a fost atacat de unul sau doi câini, care pur şi simplu l-au sfâşiat. Muşcăturile fatale, două, au fost în zona gâtului, fiind atât de puternice încât micuţului de numai 6 ani i-a fost secţionate vasele de sânge.
Câinele care se crede că l-a muşcat fatal pe copil, „un câine mare cât un viţel”, după cum au relatat şi oamenii la înmormântare, a fost împuşcat la scurt timp după nenorocire.
Un câine de rasă comună, talie mare, de culoare negru, o adevărată fiară pentru un copil firav şi fără nici o apărare.
Acţiuni de vânare a câinilor fără stăpân şi amenzi pentru cei care îi abandonează
Prezent la înmormântare, primarul comunei Dărmăneşti, Dan Chidoveţ, care a suportat şi costurile înhumării, a promis că se vor lua măsuri pentru ca oamenii să nu mai fie puşi în pericol de câini.
El a spus că în următoarea şedinţă de Consiliu Local se vor lua în discuţie şi supuse votului două propuneri: organizarea de acţiuni de vânătoare pentru eliminarea câinilor care umblă pe câmpurile din localitate şi stabilirea unor amenzi de câte 5.000 de lei pentru localnicii care abandonează câini, în general pui, o practică des întâlnită în foarte multe sate.
www.monitorulsv.ro
