Ziua de 1 Decembrie, declaratã, din anul 1990, Ziua Nationalã a României, este nu numai un prilej de evocare a Marii Uniri înfãptuite în 1918, ci trebuie sã constituie, în permanentã, o temã de reflectie la unitate a tuturor românilor. La fel ca în ultimii 19 ani, românii se adunã cu bucurie în suflete la Alba – Iulia, pentru a celebra cum se cuvine ziua când, prin Unirea Transilvaniei si Banatului cu România, TARA s-a împlinit în hotarele sale firesti. Nu am putea vorbi despre evenimentul de la 1 Decembrie fãrã a evoca momentele istorice de la 27 Martie din Chisinãu si 28 Noiembrie de la Cernãuti.
S-a împlinit si rãsplãtit astfel visul de veacuri al patriotilor români care s-au jertfit pentru împlinirea lui. Actul încoronãrii de la 15 octombrie 1922 al Regelui Ferdinand si al Reginei Maria, ca suverani ai României Mari, nu ar fi avut loc fãrã artizanii acestui istoric act, ilustrii oameni politici Ion Inculet, Ion Pelivan, Pantelimon Halipa, Iancu Flondor, Ion Nistor, Stefan Ciceo-Pop, Vasile Goldis, Iuliu Maniu, Gheorghe Pop de Bãsesti.
Bucuria reîntregirii neamului românesc nu a durat multã vreme. Românii sunt osânditi sã suporte si astãzi consecintele unui odios tratat încheiat între marile puteri beligerante ale secolului trecut si acceptat, în mod tacit, de aceleasi puteri „democratice”, din vremurile noastre. Dupã aproape 50 de ani în care teritoriul românesc dintre Prut si Nistru a fost încorporat în Uniunea Sovieticã si opt ani de regim comunist de tip voronian, românii basarabeni au ales prin vot, în urma jertfei de sânge a unor tineri nevinovati, însetati de dreptate, adevãr si libertate, calea cãtre democratie, eliberându-se astfel de un regim tiranic, care, prin manipulãri si mansinatiuni de tot felul, a cãutat sã îi înstrãineze pe românii din stânga Prutului de neam, limbã si tarã. Au ales calea europeanã. Rãmâne ca noi sã îi sprijinim în demersul lor de integrare europeanã, la toate nivelele – politic, economic, cultural – pentru ca astfel sã apropiem momentul Reîntregirii în trupul României a unei pãrti de tarã prea multã vreme înstrãinatã, subjugatã, schiloditã moral. Peste sârma ghimpatã care sfârtecã si astãzi trupul tãrii, fratii nostrii trec cu vize, si aceasta într-o Europã care se doreste „unitã”.
Nimic însã nu va reusi sã adoarmã constiinta de neam si de tarã a românilor, oriunde ar fi trãitori. Chiar dacã vitregiile vremii ne-au cernit paginile Istoriei noastre nationale, idealul pentru care au luptat si s-au sacrificat generatiile trecute rãmâne prezent, trasându-ne liniile directoare ale luptei noastre actuale si viitoare, respectiv realipirea în trupul tãrii mame a teritoriilor înstrãinate prin fortã.
Nici un hotar însã nu poate fi ridicat în sufletul si constiinta noastrã româneascã, iar Hora Unirii rãsunã astãzi deopotrivã la Alba-Iulia, Cernãuti, Chisinãu, Bucuresti, peste tot acolo unde palpitã suflete de români. La multi ani, România! La multi ani români!
Cu binecuvântarea preasfintilor pãrinti ai Bisericii Ortodoxe Române, ne rugãm ca Sfântul Andrei, Apostolul neamului românesc, sã ne izbãveascã de dusmani, sã ne întãreascã în dreapta credintã, ca sã fim vrednici a cere Împãratului Ceresc cele de folos sufletelor noastre. DOAMNE AJUTÃ!
Consiliul National al Asociatiei Culturale „Pro Basarabia si Bucovina”
