Gazeta Sporturilor publică povestea tulburătoare a unui dependent de jocuri de noroc. Adrian este un adult de 32 de ani, din Pitești, prizonier al unei dependențe galopante, declanșate într-o singură noapte, care l-a făcut să ruleze milioane de euro la păcănele și care l-a transformat, după propriile mărturii, „într-un zombie”.
Conform statisticilor, cel mai des întâlnit profil în dependenții de jocuri de noroc sunt bărbații necăsătoriți, cu vârste cuprinse între 18 și 30 ani, din mediul urban, cu venituri medii.
Aici se încadrează și Adrian, care a pierdut „decenii în fața monitoarelor” și care a devenit dependent într-o singură noapte, când a trecut de la 200 de lei jucați la 100.000 de euro în cont! A continuat să joace maniacal, iar în fața prietenilor și a familiei a mascat perfect dependența extremă prin care trecea. Într-un final, i-a mărturisit fratelui său – părinții nu știu nici acum – și merge la terapie. Speră să poată trece peste, dar lucrurile nu sunt înlesnite de anumite practici ale caselor de pariuri, care permit ca dependenții să își redeschidă conturile cu ușurință.
Bineînțeles, Adrian nu este numele real al persoanei dependente, care a preferat să își protejeze identitatea.
„Dincolo de bani, timpul nu mi-l dă nimeni. Mi s-a rispit jumătate de viață”
Povestea începe simplu. Adrian a ținut dependența la stadiul recreațional, lejer, mai bine de 15 ani, timp în care a pus „câte un bilet sau două zilnic”. Nu a cheltuit enorm, nu a băgat „bani serioși”. Mai întâi, la casa de pariuri de la colț, apoi, frenetic, pe telefonul mobil.
„La început, n-am avut probleme reale. Pentru că nu mă aruncam la sume imense, în schimb pariam zilnic: puneam un bilet pe zi, sau două, și urmăream meciurile pe internet.
Nici măcar nu mă uitam la ele, în sine, ci pe site-uri care afișau scorul. Mă credeți că eram în stare să mă uit la un ecran 12-13 ore pe zi? Pur și simplu, nu făceam altceva, nu mă puteam concentra să văd un film, să citesc, să port o conversație, eu așteptam să se dea un gol”.
„Înainte de bani, înainte de orice, e vorba de timp. Timpul nu ți-l dă nimeni înapoi. Nici nu vreau să-mi imaginez cum s-a risipit viața și cât timp am petrecut, realmente, făcând nimic. Nimic! Jumătate din viața mea s-a consumat în fața ecranului calculatorului, apoi al telefonului, așteptând ce? Nu m-aș fi îmbogățit.
Îți pierzi o zi din viață pentru niște potențiali 200 lei? E ceva mai stupid decât asta? Adică nici măcar nu sunt un făcut, ca la muncă, poți să-i iei sau nu. Te uiți la ecran de parcă poți influența ceva”, a mai mărturisit Adrian…https://www.gsp.ro/gsp-special/special/marturia-unui-dependent-de-jocuri-de-noroc-763259.html?utm_source=libertatea.ro&utm_medium=widget&utm_campaign=Libertatea-HP-subopinii
