PATIMILE LUI HRISTOS … În Sãptãmâna Patimilor, preotii recomandã post, rugãciune si spovedanie, deoarece este o perioadã în care crestinii se pregãtesc spiritual pentru Paste. În fiecare zi din Sãptãmâna Patimilor, preotii tin slujbe numite Denii. Martea Mare din Sãptãmâna Patimilor Domnului este o zi cu o importantã încãrcãturã spiritualã si religioasã pentru crestinism. Denumitã si Martea Seacã, este dedicatã predicii de pe Muntele Mãslinilor, când Iisus a anticipat distrugerea marelui Templu, dar si propriile patimi, cu doar trei zile înainte de a fi judecat. Potrivit traditiei, în Sãptãmâna Patimilor se aspirã, se dã cu mãtura, se spalã geamurile si se fac treburile grele pe lângã casã.
Fiind o perioadã de curãtare spiritualã si întoarcere spre divinitate, în Sãptãmâna Mare se citeste o rugãciune specialã. Pentru cã în aceste zile ne amintim de Patimile lui Iisus înainte de a fi rãstignit, este bine ca rugãciunea pe care o spunem în aceste zile sã aminteascã aceste momente si sã exprime recunostinta pentru sacrificiul fãcut de Mântuitor. Martea Mare din Sãptãmâna Patimilor Domnului este o zi cu o importantã încãrcãturã spiritualã si religioasã pentru crestinism. Aceasta este ziua în care Iisus Hristos le-a povestit celor 12 ucenici ai sãi pilda celor 10 fecioare, care prezintã povestea a cinci fecioare „întelepte„ si cinci „neîntelepte” care se pregãtesc pentru nuntã. În Noul Testament, întâlnirea cu Hristos este asemãnatã unei nunti. Hristos se numeste pe sine „mire„, iar Apostolii poartã numele de „prietenii mirelui”. Mireasa lui Hristos este Biserica, iar Împãrãtia Cerurilor este reprezentatã în aceastã pildã de cele zece fecioare care-si întâmpinã mirele cu candelele aprinse, adicã pe Mântuitor. Hristos a dorit ca prin aceastã pildã sã arate importanta pregãtirii pentru judecata de apoi. Din aceastã pildã trebuie practic sã întelegem cã perioada postului trebuie însotitã si de milostenie si cã „nu suntem mostenitori ai Împãrãtiei Lui Dumnezeu„.
Denia din Martea Mare
Cinci fecioare „întelepte” si cinci „neîntelepte” se pregãtesc pentru nuntã. În asteptarea mirelui care întârzie, fecioarele adorm. Mai târziu, la miezul noptii, se vesteste sosirea mirelui, adicã a Mântuitorului, iar fecioarele se trezesc. Untdelemnul din candelele mireselor neîntelepte este pe terminate, asa cã ele cer ajutorul fecioarelor întelepte pentru a le împrumuta cu untdelemn, astfel încât candela lor sã nu se stingã. Fecioarele întelepte refuzã sã împartã untdelemnul cu celelalte fecioare, pe motiv cã si candelele lor se pot stinge. Fecioarele neîntelepte sunt nevoite sã plece astfel pentru a cumpãra untdelemn. În timp ce ele lipsesc, soseste mirele. El merge la nuntã împreunã cu fecioarele „care erau gata” si usa se închide. Vor ajunge si fecioarele neîntelepte, dar vor gãsi usa închisã si vor striga: „Doamne, Doamne, deschide-ne noua”, iar mirele le raspunde: „Adevãrat vã zic vouã: Nu vã cunosc pe voi”. Pãrintele Constantin Galeriu, cercetând originalul grecesc al Noului Testament, a gãsit interpretarea: „Nu recunosc chipul meu în voi”. Prin asta întelegem cã chipul nostru autentic este în Hristos. Pilda se încheie cu aceste cuvinte: „Privegheati si vã rugati, cã nu stiti ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului”. Hristos a dorit ca prin aceastã pilda sã ne descopere importanta pregãtirii noastre în vederea judecãtii de apoi. De asemenea, din aceastã denie trebuie sã întelegem cã o faptã buna, ca sã fie virtuoasã, are nevoie de garantia cã scopul ei duce la Dumnezeu. De aici reiese cã în vremea postului nu trebuie sã ne rezumãm doar la a nu mânca „de dulce” si a ne ruga. În perioada postului, si nu numai, trebuie sã dãm dovadã de milostenie. Din pildã întelegem cã o simplã virtute cultivatã nu ne face mostenitori ai Împãrãtiei Lui Dumnezeu. Fecioarelor nebune nu le-a fost suficientã fecioria. Lipsa faptelor bune, a milosteniei, le-a fãcut pe acestea sã nu poatã fi alãturi de Hristos. Candelele pe care ele le tineau în mânã reprezintã darul fecioriei, iar untdelemnul este milostenia. Fãrã untdelemn candelele se sting, adicã fecioria dacã nu este însotitã de milostenie nu foloseste la nimic. Astfel, denia din Martea Mare ne aratã cã intrarea în Împãrãtia lui Dumnezeu este asemenea unei nunti. Pentru acest lucru, Hristos vine ca Mire la Judecata de apoi. Pilda celor zece fecioare este un îndemn la o neîncetatã priveghere si la milostenie.
Martea Mare si Pilda talantilor
A doua pildã, cea a înmultirii talantilor, amintitã în Martea Mare, îndeamnã la folosirea eficientã a tuturor darurilor primite de fiecare crestin de la Dumnezeu. Crestinul trebuie foloseascã aceste daruri si sã le îmbogãteascã pentru folosul sãu si al semenilor. Iatã ce spune pilda talantilor! Un om bogat a plecat pentru o vreme din localitatea natalã, iar la plecare si-a chemat slugile si le-a dãruit bani: unuia, cinci talanti, altuia, doi talanti si celui de-al treilea, un talant. Când s-a întors acasã, si-a chemat slugile si le-a întrebat cum au valorificat talantii primiti. Cel care a primit cinci talanti a mai cîstigat încã cinci talanti, cel care a avut doi talanti i-a înmultit si el, cîstigând tot pe-atât. În schimb, cel care a avut un talant l-a îngropat în pãmânt si n-a cîstigat nimic. Stãpânul le-a multumit celor douã slugi si s-a bucurat de cîstigul obtinut, însã cel care a îngropat talantul a fost certat, iar banul lui a fost dãruit celui care a cîstigat mai mult. Pilda aceasta ne învatã cã avem datoria sã valorificãm fiecare dar primit.
Traditii si obiceiuri în Martea Mare
În Martea Mare din Sãptãmâna Patimilor se aspirã, se dã cu mãtura, se spalã geamuri si se fac treburile grele pe lângã casã. Martea Mare este ultima zi când se mai presteazã muncã la câmp, când se spalã si se face curãtenie generalã în gospodãrii. Gospodarii curãtã curtile, adunã toate gunoaiele si reparã gardurile. În Martea Mare, candela trebuie sã ardã toatã ziua.
