COPIL Probabil sunt multi cei care gãsesc acest chip cunoscut, au mai vãzut copilul undeva, dar nu stiu de unde sã-l ia. Acesti doi ochi negri,adânci, care într-un zâmbet sprinten te ating profund, sunt cei care au promovat campania “Lãsati-mã sã învãt!” a fundatiei “Mereu Aproape”. Copilul este imaginea acestei campanii nationale cãreia multi altii asemeni lui îi vor datora stiinta de carte.
Marinicã Ambrose, din comuna Albesti, judetul Vaslui, are aproape patru ani, iar în iulie i-au fost fãcute niste poze lui si altor zeci de copii, dar ochii lui i-au cucerit pe cei de la fundatia “Mereu Aproape” care au decis ca el sã devinã imaginea campaniei lor “Lãsati-mã sã învãt!”. “Acum câteva luni, am primit un mail pe adresa primãriei de la cei de la Antena 3, în care ne rugau sã ne implicãm într-unul din proiectele lor, sã le prezentãm cazuri deosebite ale unor copii, drept rãspuns le-am trimis informatii despre 58 de copii, prin varã a venit o echipã la noi în comunã si ne-au rugat sã le prezentãm o familie care se aflã într-o situatie mai specialã, iar eu i-am condus la ei, la familia Ambrose. Ziaristii au fãcut un interviu acolo, si asa l-au descoperit pe Marinicã. Sunt o familie necãjitã, numai sotul lucreazã, sunt patru copii, stau cu chirie într-o casã, mã bucur cã l-au prins pe Marinicã în acest proiect. Alessandra Stoicescu l-a îndrãgit pe bãiat si s-a oferit sã îl ajute, sâmbãtã seara m-a sunat si mi-a zis cã vrea sã vinã sã îi aducã câte ceva cu ocazia Crãciunului, hãinute, jucãrii si alimente, n-a întrebat ce numãr poartã bãiatul la pantofiori, s-a scuzat cã mã deranjeazã la o orã târzie, dar pentru un astfel de gest poti sã fii deranjat de o sutã de ori pe noapte”, a declarat Monica Amanci, primarul comunei Albesti.
Marinicã locuieste împreunã cu familia lui, undeva la intrarea în satul Crasna, comuna Albesti. Familia Ambrose este una din acele familii greu încercate zi de zi de neajunsurile vietii, dar impresionant de frumoasã. Trãiesc toti sase într-o clãdire dezafectatã, o fostã cantinã din care, gratie unui om de bine, au reusit sã transforme douã camere într-o casã. Marinicã mai are doi frati, Adrian si Gabriel, si o surioarã, Ana Maria; toti merg la scoalã si învatã foarte bine.
Între camerele cu geamuri sparte, la Crasna gãsesti un cãmin
Când treci pragul casei gãsesti un loc de care putinã lume are parte, gãsesti acea atmosferã atât de frumos descrisã sub numele de “cãmin”. Un loc simplu, cald, curat, în care patul,masa si cele câteva scaune lasã sã se vadã cum de au crescut atât de frumos cei patru copii. Marinicã e mezinul familiei, cel mai iubit si mai rãsfãtat dintre ei. E suficient sã-l vezi si stii cã e un copil extrem de inteligent, iar dacã deschide gura te cucereste definitiv. Stie de toate, întreabã orice, nu e rusinos, când e sus, când e jos. Ana Maria are 7 ani, este în clasa I, merge la scoalã si învatã foarte bine, e o fetitã lipicioasã care în cuvinte putine îti spune extrem de mult. A fost cuminte, are numai calificative bune, stie cã va veni Mos Crãciun, dar nu a îndrãznit sã-i cearã nimic. Adrian e ceva mai mare, are 9 ani, merge si el la scoalã în clasa a II. “ Când voi fi mare, vreau sã mã fac conducãtor” ne-a zis bãiatul, vorbãret, mãgulitor, permanent cu zâmbetul pe buze. Ne-a spus cã nu vrea sã fie nici sofer, nici conducãtor de TIR, nici de masinã micã, nici mãcar pilot de curse. Abia mai târziu ne întrebãm ce-a vrut de fapt sã ne spunã copilul. Gabriel are 12 ani, el este cel care ne-a asteptat în poartã, cel care ne-a condus la plecare, în lipsa tatãlui, el este bãrbatul din casã. Sunt patru copii foarte bine îngrijiti, nu ai zice cã le poate lipsi ceva. Pãrintii fac tot ceea ce trebuie pentru a-i tine bine. Mama stã cu ei, îngrijește de casã, nu are servici. Tatãl este cel care aduce venitul familiei, tatãl este cioban, munceste pentru un om înstãrit din localitate, un om care i-a oferit posibilitatea de a-si sustine familia.
Marinicã i-a furat inima Alessandrei Stoicescu
Bãiatul a intrat în inima vedetei Antena 1, atât de adânc încât Alessandra Stoicescu si-a promis siesi cã lui Marinicã nu-i va lipsi nimic astfel încât, atunci când va fi suficient de mare, drumul lui în scoalã sã nu fie oprit de nimic. Duminica trecutã, familia Ambrose a primit vizita Alessandrei Stoicescu care le-a adus tot ceea ce îsi poate dori un copil în prag de Crãciun.” Doamna Alessandra ne-a le-a adus brad, betealã, globuri, jucãrii pentru toti, bomboane, cãrti. Copiii au fost foarte bucurosi, dar parcã mai încântati au fost asa sã o vadã, sã stea de vorbã cu ea. Noi suntem multumiti cã a venit pe la noi, nu ne trebuie nimic, ne descurcãm asa cum putem noi” ne-a povestit Cristina Ambrose, demnã si usor temãtoare cã am putea-o suspecta cã ar astepta ceva mai mult de atât. Ca orice copil, Marinicã nu poate sã nu fie îndrãgit, dar are ceva al lui, poate privirea pãtrunzãtoare, poate zâmbetul strengar, poate te prinde cu istetimea lui, oricum e suficient un sigur cuvânt si esti al lui definitiv. Ne-a povestit tacticos cã nu merge la grãdinitã, dar cã va merge la anul, acum stã acasã cu mama si cu fratii lui. L-am întrebat dacã îl asteaptã pe Mos Crãciun si el a zis cã îl asteaptã, ba mai mult, i-a pregãtit si o poezie, dar nu o spune acum, cã e doar a Mosului, poate asa anul asta Mos Crãciun va sta sã-l si întâlneascã. “ Eu as vrea sã-mi aducã Mos Crãciun un telefon ca sã vorbesc cu Oana, cu Costi, sunt verisorii mei si sã-i aducã un telefon si mamei mele frumoase”, ne explicã Marinicã. Înainte sã plecãm, bãiatul ne aratã jucãriile pe care tocmai le-a primit, are o masinutã rosie si una mai mare si una verde, alta galbenã si toate par sã fie a lui, fiind cel mai mic îi place sã creadã cã toate i se cuvin; de fapt, le împarte generos cu toti fratii. Marinicã îsi adorã fratii, nu se poate dezlipi de ei, dupã ce ne inventariazã rapid jucãriile se întoarce la ei, spunând cã” cel mai mult îmi place sã mã joc cu ei , eu îi bat, dar ei tot cu mine se joacã cã n-au ce face, cel mai mult ne uitãm acum la desene animate”.
