Intilnind-o pentru prima data, nimanui nu i-ar trece prin cap ca, la doar 18 ani si cele 54 kg ale ei, ar putea ascunde atita forta. O forta de campioana nationala chiar, la manevrat greutati de peste 100 kg. Incercind apoi, sa afli mai multe de la si despre ea, lucrurile, incet, incep sa se clarifice: nu doar forta fizica se ascunde in trupu-i aparent firav, ci si o tarie de caracter extraordinara, o putere interioara de invidiat poate, pentru un tinar de 18 ani.
Este portretul in citeva cuvinte al Iuliei Dabija, eleva in clasa a XII-a, profil matematica-informatica la Colegiul Tehnic “Anghel Saligny” din Bacau, pasionata de muzica si literatura, dar vicecampioana nationala la prajina in 2009 si campioana nationala la powerlifting in 2010.
Viata fara sport, de neconceput
Iulia Dabija s-a descoperit pe sine prin sport de la 5 ani. Desigur, parintii sint cei care au incurajat-o in acest sens, inscriind-o la gimnastica, sport pe care l-a urmat cu constiinciozitate la Liceul “Nadia Comaneci” din Onesti, ani buni dupa aceea. “Asa a inceput totul. De atunci, de la 5 ani adica, pina in prezent, viata mea a insemnat sport, cu exceptia unui singur an.
Unul in care, pot spune, n-am fost eu”, marturiseste tinara bacauanca. De la gimnastica a trecut la atletism, perioada 2005 – 2009 fiind cea in care acest sport a “facut-o” sa atinga performanta. Legitimata la CSS si SCM Bacau, antrenata de profesorul Cristi Nemteanu, Iulia Dabija a obtinut in 2009, titlul de vicecampioana la saritura cu prajina.
La scurt timp dupa obtinerea titlului, tinara a decis ca e timpul pentru altceva, un sport “putin mai usor, mai putin solicitant” dat fiind si faptul ca urma sa intre in ultimul an de liceu: powerlifting. “In mai, 2010, m-am dus la Clubul Sportiv Bronx Bacau, sub antrenamentul profesorului Daniel Zodian, la powerlifting. M-a atras ideea de a-l practica, desi este un sport care, in Romania, abia isi face loc”, ne spune eleva de la Saligny.
Aici a dat si marea lovitura: dupa doar citeva luni de antrenament, Iulia Dabija a obtinut performanta dupa performanta, in tara si strainatate, devenind campioana nationala la acest sport, pina la a dobindi titlul de sportiva anului la powerlifting 2010 in clasamentul stabilit de Federatia Romana de Powerlifting.
La Campionatele Mondiale de Powerlifting din 2010 din Cehia, bacauanca, alaturi de colega ei Emilia Bulai au obtinut onorabilele locuri 8 si 7 la categoriile la care au participat. Antrenamentul de cel putin doua ore pe zi, vointa, perseverenta si dragostea fara margini pentru sport au ajutat-o pe Iulia sa duca numele Bacaului departe.
Nu stie, acum, la 18 ani, in an terminal de liceu, daca va continua cu powerlifting-ul, dar stie cu certitudine ca la sport nu va renunta niciodata.
“Cind fac sport ma detasez de tot ce este in jurul meu, nu-mi vad viata fara sport, iar daca ratez o singura zi de activitate in acest sens, pur si simplu, nu ma simt bine”, ne spune Iulia. Se gindeste sa urmeze o facultate de profil, dar in paralel cu o alta facultate, cel mai probabil Psihologia.
“Am aplicat pentru a urma o universitate de sport in Anglia. Am primit deja doua confirmari, dar nu stiu totusi, daca voi pleca. Am avut recent o experienta in Anglia care nu mi-a placut. Daca e sa ramin in tara, inclin spre Facultatea de Educatie Fizica si Sport din Bucuresti, dar pe care vreau s-o urmez in paralel cu Psihologia”, marturiseste atleta bacauanca.
Casa buna cu muzica, literatura si calatoriile
Dincolo de sport, Iulia Dabija are si alte placeri menite a-i umple sufletul: muzica, literatura sau calatoriile. Ii place mult sa cinte si are si voce. Ba, mai mult, ne spune, a participat si a fost premiata de mai multe ori la Festivalul “Micul Print”.
“Si acum imi place mult de tot sa cint, iar la sfirsit de saptamina de obicei imi place sa ies cu prietenii la karaoke”, spune Iulia. Iar daca nu cinta, citeste pentru ca lectura este un alt mod al ei de evadare.
“Cartile imi ridica semne de intrebare, ma provoaca!”, marturiseste tinara. Cel mai recent, o astfel de mare provocare i-a oferit-o autoarea Simone de Beauvoir cu “Toti oamenii sint muritori”. In rest… “Imi place sa calatoresc. Probabil ca pasiunea asta este legata tot de sport. Iubesc, pur si simplu, muntele”, ne spune Iulia Dabija.
Viseaza cu ochii deschisi la un club sportiv “numai al ei”, pentru ca simte ca poate transmite dragostea fata de astfel de activitate celor din jur. Iar pentru tot ce este ea la 18 ani, Iulia Dabija nu uita sa si multumeasca parintilor, antrenorilor ei, dar si profesorilor, colegilor si prietenilor fara de care marile provocari nu ar fi putut-o conduce la performanta.
