ULTIMA SPERANTÃ Pare greu de crezut, dar uneori viata are un pret! În bani, toatã nãdejdea de a mai trãi a unui copil de numai 3 ani, înseamnã mai putin de 2000 de euro, atât cât costã o operatie complicatã pe care ar trebui sã o realizeze medicii din Chisinãu. Fãrã aceastã interventie chirurgicalã, micutei Maria Roxana Huzum, o fetitã frumoasã din Vetrisoaia, nu i-ar mai rãmâne nici mãcar speranta cã într-o zi se va putea face bine! Pãrintii nu au acesti bani, însã au încredere în Dumnezeu, dar si în oamenii buni de la care asteaptã, în fiecare zi…o minune!
PÃRINTI DE DAT EXEMPLU În ciuda bolilor grave de care suferã, Maria Roxana este un copil norocos! Pãrintii sãi nu s-au speriat atunci când medicii, la nastere, le-au spus cã micuta lor suferã de tetraplagie spasticã sau microcefalie secundarã, si au refuzat cu îndârjire s-o abandoneze în vreun spital. Au strâns-o la piept si, bolnăvioarã cum era, au luat-o acasã. “Putea sã fie cum ar fi fost, ea e fetita mea! Mi s-a spus s-o las la casa de copii, dar oare cum mã puteam eu întoarce înapoi acasã, fãrã copilul meu? Eu nu înteleg ce suflet au unele mame! Cum as mai fi putut eu sã mã asez la masã, dacã nu stiam nimic de puiul meu, dacã i-a dat cineva o lingurã de mâncare?! De as trãi în cea mai mare sãrãcie, eu, copilul meu, bolnav cum e, de lângã mine nu îl dau. Si lupt pentru el pânã la capãt”, spune Georgeta, un exemplu de mamã. “Am 41 de ani si 45 de kilograme! Asa am ajuns, de când mã zbat sã o cresc, sã aibã ce îi trebuie. Nu mi-a fost deloc usor, dar nici asa nu mã las. Lupt pânã la capãt, sã-mi fac fetita bine”, mai spune ea.
“Am toatã încrederea cã oamenii buni nu ne vor lãsa singuri în situatia asta”
Medicii pediatrici i-au încurajat pe pãrintii fetitei. Si au spus cã, fizic, Maria Roxana s-ar putea reface în proportie de 90%, psihic însã, într-un procent ceva mai putin optimist, dar destul de bun cât sã aibã o viatã cât de cât normalã. “Doamna doctor Bianu, de la spitalul din Husi, ne-a ajutat mult. Ne-a îndrumat la diferiti medici, am ajuns în legãturã cu o fundatie din Galati, care ne-a recomandat acest spital din Chisinãu, care poate opera. Am fãcut deja programarea si am achitat cei 100 de euro, însã mai este nevoie de 1750 de euro. Nu avem banii acestia, este greu… Pânã acum am cheltuit mult cu fetita. Am fãcut sedinte de kinetoterapie, am fãcut tot ce-am putut. Si nu renunt acum pentru nimic în lume. Arãtati-mi o mamã care ar renunta, într-o situatie ca a mea”, spune Georgeta, cu vocea înecatã de lacrimi. A fãcut o cerere la Primãria Vetrisoaia, pentru a primi un ajutor de urgentã, dar el nu ajunge… “Sper din tot sufletul meu ca pânã în februarie sã strângem banii, sã mergem la operatie. Am toatã încrederea cã oamenii buni nu ne vor lãsa singuri în situatia asta…Fãrã aceastã operatie, nu vrea sã mã gândesc ce s-ar putea întâmpla”.
