Mãnãstirea „Sfânta Treime” de pe Dealul Viilor -Tanacu, o sãrbãtoare în sãrbãtoare!

SÃRBÃTOARE … Pãrintele egumen Caliopie si întreaga obste a Mãnãstirii Tanacu ne asteaptã cu drag la frumoasele zile de sãrbãtoare, sus, pe Dealul Viilor! La Tanacu, urmeazã acum trei zile de sãrbãtoare. Duminicã, în prima zi: Pogorârea Duhului Sfânt. Luni, a doua zi, va fi hramul Mãnãstirii „Sfânta Treime”, iar a treia zi, marti, 25 iunie, va avea loc o slujbã solemnã: Sfânta Liturghie Arhiereascã, slujitã de Preasfintitul Ignatie, Episcopul Husilor, cu un frumos sobor de preoti si diaconi. „Vã asteptãm cu drag pe toti credinciosii nostri vasluieni la sãrbãtoarea mãnãstirii, apoi sã îl întâmpinãm pe Preasfintitul cu flori si sã luãm binecuvântarea arhiereascã, sã ne bucurãm duhovniceste de atmosfera slujbelor si a sãrbãtorilor”, a declarat Pãrintele Calistrat Chifan, în inima cãruia mãnãstirea de la Tanacu ocupã un loc special, precum si celelalte mãnãstiri ale Vasluiului, de care este foarte apropiat.

Mihaela MANU

Sunt locuri în care ajungi trimis de Cineva, iar în urma drumurilor fãcute, viata ti se schimbã, tu te schimbi. Când toatã România vuia cã la Mãnãstirea Tanacu din Vaslui s-a întâmplat drama dramelor, crima crimelor, rãul rãului, pe vremea aceea, Vasluiul urmãrea dimineata si nu numai, Antena 3, cu Lili Trifu. La mine acasã, în timp ce te pregãteai de o nouã zi, se auzea oriunde te-ai fi dus, ce se difuza la Antena 3 Vaslui. Si, cum am trecut eu pe lângã televizor, în dimineata aceea devreme, aud cã la Tanacu s-a întâmplat grozãvia grozãviilor, cã a murit mãicuta aceea tinutã în lanturi de pãrintele Corogeanu, cã… M-am retras uluitã în mine si i-am cerut lui Dumnezeu sã mã ajute sã ajung acolo. Din toatã inima mea, dincolo de mine, i-am cerut asta. Si-am plecat la ziar, care avea sediul pe atunci peste stradã de BCR, în rînd cu Banca Transilvania, pe unde tocmai trecea duios o învãtãtoare, chiar prin fata ziarului . „Plec la ora 10.00 spre Mãnãstirea Tanacu cu doamna Costan de la COREVAS”, mi-a rãspuns atuni când i-am spus eu de grozãvia cu Tanacu, pentru cã doar asta aveam în cap. Atât mi-a trebuit. Am insistat sã mã ia si pe mine. Nu aveam altã dorintã mai mare. Mã socase stirea auzitã. Simteam cã ceva e putred la mijloc si voiam sã descopãr ce. Am primit promisiunea cã cele douã doamne mã vor lua si pe mine la mãnãstire. Am intrat la ziar, unde i-am cerut redactorului sef sã-mi dea tot ce a apãrut în presa din România despre caz, pentru cã voi ajunge la Tanacu, în curând. Mi-a listat tot ce a gãsit despre ceea ce se întâmplase chipurile acolo: mãicuta chinuitã în lanturi, stiri halucinante. Mi-am pus acele multe foi în geantã si am plecat. Minune. Iatã, Dumnezeu voia sã mã ducã acolo, pentru cã prea îmi doream.

Filmul filmelor

Am plecat la ora 10:00 spre Tanacu. Am mers pe acel Deal al Viilor si mi s-a pãrut totul o cascadorie. Drumul era diferit fatã de cel pe care se merge astãzi. O multime de masini si zeci de reporteri, de la toate televiziunile importante din tarã, stãteau dincolo de gardurile ei, în asteptare. Nimeni nu avea acces înãuntru. Doamna Nela Costan a dat un telefon. Imediat a venit un cãlugãr, a deschis poarta si ne-a invitat înãuntru. Era o liniste apãsãtoare si în afara si înãuntrul mãnãstirii. Îmi amintesc holul pe care am pãsit, peretii de acolo îmbrãcati în lemn. La un moment dat a ajuns la noi pãrintele Daniel Corogeanu. Pãrea un înger, asa cu barba rosie, cu fata de luminã si emanând o neprihãnire totalã. Am început sã-i spun, sã-i arãt…Mi-a luat foile, a închis usa dupã el cu cheia. A stat asa, singur, o orã jumãtate, douã. Când a iesit afarã, era total schimbat. Palid de tot, tãcut de tot. Privea parcã dincolo de noi si de ziduri. Pe atunci nu stiam cã chiar poate sã o facã. I-am promis cã voi duce la ziar ceea ce îmi va spune, cã voi scrie adevãrul. Noi ne gândisem si plãnuisem deja, atât cât el a citit „stirile urâte” apãrute peste tot în România, sã gãsim o camerã de filmat, sã realizez un interviu. L-am încurajat pe rând pe staretul cãlugãr de la Mãnãstirea Tanacu de atunci, noi, toti cei prezenti. Încet-încet a înflorit în el speranta cã pânã la urmã totul va fi bine, cã va fi lãsat sã spunã care era adevãrul si ceea ce s-a întâmplat cu adevãrat la Tanacu. Dar nu a fost sã fie asa. Adevãrul era fãcut de altii si asa trebuia spus. Am luat declaratiile pãrintelui si tot ceea ce aflasem, am plecat spre Vaslui, unde, ajunsã la ziar mi-am vãrsat „comorile ” gãsite si trãite timp de sapte-opt ore la Mãnãstirea Tanacu. Fãcusem acolo tot ceea ce trebuia sã fac. Aveam material pentru un text bombã si, pe desupra, doream sã fac un reportaj minunat despre ceea ce vãzusem. Eram în al nouãlea cer de bucurie. Rãspunsul redactorului sef a venit sec, dupã ce i-am spus ce descoperisem eu. Era total altceva decât scriseserã toti. El a hotãrât sã nu fie folosit nimic din materialul pe care îl aveam. Un coleg, care, ce-i drept, era felia lui sã o facã, eu eram pe culturã, s-a ocupat din acea clipã de caz, pânã când s-a sãturat si Vasluiul si toatã România de minciuna adevãr spusã de toate ziarele si televiziunile. Au trecut multi ani de atunci. Recunosc, am visat la clipa în care voi scrie adevãrul despre Mãnãstirea „Sfânta Treime” de la Tanacu si despre pãrintele martir Daniel Corogeanu. Luni, 24 iunie este hramul mãnãstirii. A doua zi, este ziua mea de nastere. Nu am stiut pânã în clipa asta. Acum m-am uitat în calendar. Sper sã pot sã îmi împlinesc visul. Am început astãzi sã scriu pentru cã acolo unde a curs sânge si durere, astãzi curge o poveste de mare iubire a lui Dumnezeu, revãrsatã peste noi, vasluienii. Am mai spus: Vaslui, adicã vasul lui Dumnezeu. Mãnãstirile noastre ascund comori, sunt spitale adevãrate. Sper sã le umplem si sã ne vindecãm cu totii de bolile sufletului si trupului nostru. (Va urma.)