FOAME O bucatã de mãmãligã si câte un cartof fiert! Cam aceasta poate fi masa pe o zi întreagã a unor copii dintr-o familie din Husi, însã, spun vecinii, au fost si zile în care s-au culcat flãmânzi, pentru cã în blidele din casa ponositã în care trãiesc alãturi de pãrintii lor, micutii n-au gãsit nimic de mâncare. Protectia Copilului i-a vizitat, în ultima perioadã, de douã ori, cerându-i imperativ mamei sã aibã grijã de cei patru copilasi, sã îi tinã curati si sã îi hrãneascã. Dar e atâta sãrãcie în casa lor, încât, spun vecinii, ti-e mai mare mila de copiii care nu au nicio vinã pentru viata pe care o duc.
Mirela Pãduraru are 21 de ani si a dat nastere la patru copii. Cel mai mic, David, are numai 2 luni, Mãdãlina are 5 ani, Stefan, 3 ani si Teodor, 2 ani. Tatãl copiilor munceste, vremelnic, pe unde apucã, însã, în casa lor, venitul principal rãmâne alocatia celor mici. Vecinii spun cã au sunat de multe ori la Protectia Copilului, vãzând cum copiii plâng, efectiv, de foame. “Copiii nu au nicio vinã. Ea mai pleacã de acasã, îi mai lasã singuri, e si tânãrã, nu are minte, iar ei plâng de ti se rupe sufletul. I-am spus si noi, cã dacã tot o duce asa de greu, de ce mai face copii, dar nu întelege… Problema este cã dacã tot s-au nãscut, nu e omeneste sã fie lãsati sã le fie foame. E inuman sã îi dai unui copil un cartof pe zi”, spun vecinii, care au sesizat de câteva ori si Protectia Copilului, dar si compartimentul de specialitate din cadrul Primãriei Husi. Responsabilii au venit la fata locului si i-au pus în vedere mamei sã aibã grijã de copii, sã îi tinã curati si sã le asigure alimentatia. “De douã ori au venit cei de la Protectia Copilului. Mi-au spus cã ei nu vor sã vadã lux în casã la noi, ci doar sã fie curãtenie si sã vadã cã este mâncare gãtitã la copii. Dar eu fac ce se poate”, spune mama.
“Dacã ar vrea cineva sã ne ajute si pe noi, ar fi bine”!
În locuinta lor din zona “Dric 3”, care, în fond, e doar un început de casã ridicatã din ceamur, unde o parte din geamuri lipsesc, iar în locul lor sunt pãturi, prinse cu cuie, mama le dãdea ieri de mâncare copiilor: cartofi fierti, pusi într-o farfurie, alãturi de o bucatã de mãmãligã rece. “Nu am avut mai mult! E foarte greu. Noi nu avem decât alocatia. Pentru cel mic, de douã luni, nici mãcar nu m-am dus sã îi fac dosarul de alocatie. Dacã am avea bani, am face si casa. Chiar am vorbit cu sotul, ca, îndatã ce va lua banii, sã luãm niste grinzi, sã mai facem ceva la casã”, spune Mirela. “Dacã ar vrea cineva sã ne ajute si pe noi, ar fi bine! Singuri nu putem face mai nimic”, mai adaugã ea. Despre vecinii care, periodic, cer ajutorul Protectiei Copilului, Mirela spune cã sunt rãi. “Nu stiu ce au cu noi! Mereu ne fac plângere. Sunt oameni rãi, de asta fac mereu reclamatie. Eu am grijã de copii, dar e greu si prea multã sãrãcie, ca sã le dau altceva la copii sã mãnânce”, sustine mama.
