EROINA…Din seria celor o sută de vasluience model pentru societatea românească nu puteau lipsi femeile simple, care și-au dedicat întreaga viața creșterii copiilor conform cu valorile creștine. Una dintre ele este Maria Răileanu, o femeie de 67 ani, din comuna Delești, care a crescut 14 copii. Toți sunt acum la casele lor, realizați într-o mai mică sau mai mare măsură. Care-s plecați în străinătate, care prin țară, care prin Vaslui… „Ei sunt averea mea. Sunt mândră de toți, pentru că muncesc cinstit, nu sunt prin pușcării, nu fură, nu dau în cap. Mă bucur că se ajută unu’ pe altu’. Dacă cade unu’, sar ceilalți”, spune Maria. Pe vremea tovarășului Ceaușescu a primit titlul onorific de „Mamă eroină” și un ajutor de 500 lei. După căderea comunismului, însă, n-a mai primit nimic. Mărturisește că nu i-a fost deloc ușor, însă, în ciuda dificultăților financiare întâmpinate de-a lungul timpului, niciodată nu i-a trecut prin cap să dea copii în Plasament sau să-i trimită la muncă cu ziua. „Le-am spus să se ducă la școală, să învețe, nu să se ducă cu ziua, că îi dă azi un bănuț, dar mâine nu-l mai are… Așa, dacă se duc la școală, învață și vor avea un loc de muncă mai bun, plătit cu mai mulți bani și pe termen mai lung”, a mai spus Maria. Vă invităm să citiți, în rândurile următoare, o poveste simplă, dar cu un înțeles profund, despre o femeie care a muncit toată viața să crească 14 copii, să-i țină în școli și să le transmită adevăratele valori creștine.
Maria Răileanu are 67 ani și e de loc din comuna Dănești. Coincidență sau nu, locuința sa a fost construită pe un drum căruia i se spunea pe timpuri Valea Bisericii. „Mai în față puțin a fost o biserică, dar turcii i-au dat foc și au aruncat clopotele în fântâni”, ne-a explicat Maria. S-a căsătorit la 24 ani cu Neculai, soțul său. „Eu sunt mai mare cu doi ani decât el. El îmi mai spune uneori: «m-ai amăgit»,«nu, eu am fost corectă, ți-am spus, dacă mă vrei așa, bine, dacă nu, nu. Încheiem legătura!». Dar n-a vrut. Anul ăsta împlinim 44 ani de căsătorie. Nu ca acum, că se căsătoresc de mititele, se despart și lasă copiii pe la stat. N-am făcut probleme părinților mei și nici ai mei nu mi-au făcut. 14 copii am, nouă fete și cinci băieți. Cea mai mică, Teodora, e plecată în Spania. Are 22 ani, urmează să împlinească 23 ani. Am făcut-o la 46 ani. E blondă, subțirică, are părul lung. Am născut-o în același an în care fata mea cea mare, care are acum 43 ani, a născut un băiat”, spune femeia. Vorbește cu mândrie de toții copiii ei, pentru că numai ea știe câte sacrifici a făcut pentru aceștia. E o mână de om, mărunțică, n-are mai mult de 55 de kilograme, dar are o energie de ar putea să meargă pe jos până la Vaslui. Toată viața a fost activă, n-a stat locului deloc. Nici n-ar fi avut cum. Cu atâția copii în ogradă, când unul cere de mâncare, altu’ să-l ajuți la teme, a învățat să-și împartă timpul. „Trebuie să ai atenție pentru copii, că altfel o iau pe drumuri greșite. Eu nu i-am bătut niciodată. Nu cu parul se ține copilul, ci cu cuvântul… Le spui ce e bine, ce nu e bine, iar ei trag concluziile. Când s-au făcut mari, le-am spus: «eu v-am crescut, v-am povățuit cât timp ați stat la mine. De aici, dacă ați zburat, așa cum zboară păsările de la mamă, să vă descurcați». Eu atât am putut, atât am făcut”, spune Maria.
„Indiferent de valurile vieții voi trebuie să fiți tari”
Zenovia, Constantin, Elena, Veronica, Vasile, Ion, Neculaie, Elisabeta, Georgeta, Luminița, Ana, Maria, Haralambie, Teodora. Ei sunt cei 14 copii ai Mariei de la care are 30 de nepoți și un strănepot de un an de zile. „Mai am minte la etatea asta, nu am pierdut-o. Mi-i aduc aminte pe toți, n-am cum să-i uit. Copiii sunt viața noastră. Le-am spus: «când îmbătrâniți, să vă aduceți aminte… Să spuneți: „uite, mama și tata au muncit pentru noi, ia să muncim și noi pentru ei”. Indiferent de valurile vieții voi trebuie să fiți tari. Să munciți, că nu vă pică din cer direct pe masă și să fiți uniți. Munca cinstită e brățară de aur». Noi am avut animale încă de pe timpu’ lu’ Ceaușescu: vacă, oi, păsări… Cu ce să-i întreții? Lapte, brânză, carne… Am fost aspră cu ei, pentru că au fost în grija mea acasă. Tatăl lor era „voiajor”, pleca cu munca, iar eu trebuia să mă îngrijesc de casă, de mâncare, de curățenie, de spălat haine. De acasă nu am plecat, mi-era teamă să nu dea foc, că ei, copii fiind, ce știau?! Cu ziua nu i-am trimis și nici nu i-am lăsat să se ducă. Îi dă azi un bănuț, dar mâine nu-l mai are… Așa, dacă se duc la școală, învață și vor avea un loc de muncă mai bun, plătit cu mai mulți bani și pe termen mai lung. Se mai supărau oamenii că eu nu voiam să-i las, dar le spuneam «lasă să mă slugărească pe mine că eu sunt bătrână de acum înainte…» M-au ascultat și acum fiecare e la casa lui. Trei dintre ei lucrează în străinătate, unul e la Iași, altul la Brașov, doi stau cu mine acasă, sunt pensionați…”, ne-a mai spus Maria. Când îi va mai vedea pe toți acasă, reuniți în jurul mesei, nu știe. Vin pe rând, fiecare cum poate, pentru că muncesc să aibă tot ce își doresc. „Cred că abia la înmormânare lu’ tată-su’, că e bolnav la plămâni. Abia atunci poate ne vom reuni cu toții”, spune Maria. Până atunci se mulțumește să-i vadă fie și pe internet.
„Te ustură la inimă de tineretu’ de acum”
INIMA DE AUR…Mama eroină are astăzi o pensie de 500 lei, însă de multe ori din banii aceștia își mai ajută și copiii. „Dacă un copil îmi spune «mamă, n-am bani, dă-mi, matale, câțiva», nici nu stau pe gânduri, îi dau. E aici, la câteva case distanță, un bătrân care stă singur, e bolnav, nu are o mână, n-are de niciunelea. Mă duc mereu să-i dau mâncare. Ce să-i facem? Să-i luăm capul? Trebuie să-l ajutăm. Mi-e milă, că are o fată pe care n-o interesează de el, și-a dat copiii în Plasament… Când a murit mamă-sa, am mers cu ginerele meu de l-am ajutat pe bătrân să ia ajutorul de înmormântare, să o înmormânteze creștinește. Le-am zis, așa să faceți și voi, când om fi pe ultima sută de metri. Acum vreau să mă bucur de voi, dar când mă veți duce pe drumul ăsta, între patru scânduri, să vă aduceți aminte de ce v-am învățat. De multe ori le-am spus «măi, vă duceți în lume, nu vă luați cu ceilalți, care sunt răi, nu beți băuturi spirtoase, nu vă drogați». Te ustură la inimă de tineretu’ de acum, dar și de cei de la conducere. Regele avea 90 ani și cuvântul lui era cuvânt. Păcat că a murit! Cei care ne conduc acum nu au capacitatea necesară de a o face cum trebuie. Degeaba ai facultate, dacă nu ai practică de gospodar”, spune cu tărie tanti Maria.
