CUTEZÃTORUL”A fost omul si inginerul care a avut cutezanta, priceperea si simtirea patrioticã sã demonstreze lumii vocatia industrialã a românilor, pe care strãinii îi considerau sau îi vedeau a fi numai… plugari si pãstori”! Iatã cel mai expresiv citat despre huseanul care a uluit o lumea întreagã în vremurile grele, interbelice, cu talentul si pasiunea sa pentru înginerie, dar si cu abilitatea sa în lumea afacerilor. Este vorba despre celebrul industrias Nicolae Malaxa, despre care încã multi nu stiu cã s-a nãscut la Husi, în 1884. El este omul care, prin realizãrile sale, a înnobilat într-un fel irepetabil, sirul personalitãtilor desãvârsite, pe care acest orãsel de provincie, le-a dat tãrii, de-a lungul vremii.
În aceastã lunã, se împlinesc 91 de ani, de când Nicolae Malaxa deschiderea la periferia Bucurestiului, un atelier de material rulant. Aici se reparau locomotive si vagoane de cale feratã. Era doar începutul unui „fenomen”, asa cum multi au spus despre tot ceea ce a conceput Nicolae Malaxa, nãscut la Husi, în 1884. A fost fiul lui Costache Malaxa, iar pe mama sa o chema Elena Ruxandra si era fiica spãtarului Bãdãrãu. Scoala a fãcut-o la Iasi, iar studiile în domeniul ingineriei si le-a continuat în Germania. Între anii 1923-1927, a construit o uzina langã Halta Titan (Bucuresti), încheind apoi un contract cu CFR, pentru fabricarea unor locomotive de concepttie proprie româneascã. S-a minunat apoi întreaga Europã de fabrica pe care Nicolae Malaxa a ridicat-o din temelii, cu avansul primit prin contract, dar si cu bani de la bãnci. Era cea mai performantã fabricã de material rulant din Europa, pe care a utilat-o cu 82 de masini-unelte cumpãrate din Germania. A început prin a lucre cu 180 de muncitori nemti, adusi la noi, pentru a-i pregãti pe români sã lucreze cu masini performante. Din anul 1931, la Malaxa se fabricau trenuri automotoare echipate cu motoare Diesel-Ganz si transmisii Mylius cu 4 si 5 trepte. Între anii 1932-1934, savantul George Constantinescu a folosit principiul sonicitãtii, la inventia sa „Convertorul sonic de cuplu”, aplicat cu succes la locomotivele si automotoarele produse la Uzinele Malaxa din Bucuresti. În 1933, în plinã crizã economicã, Uzina Malaxa livra locomotiva cu numarul 100. Vârful de productie al uzinei s-a realizat în anul 1935, când s-au fabricat 93 de locomotive. În anul 1936 s-a proiectat prima locomotiveã Diesel de conceptie româneasca, care a intrat în fabricatie de serie psi a fost livratã CFR-ului într-un lot de 28 de exemplare, în anul 1938. Din 1939, fabrica a fost în masura sã realizeze toate tipurile de locomotive.
A impus în industria europeanã, conceptia româneascã!
„Ilustrul inginer a introdus in industria româneascã fabricarea de aparataj pentru materialul rulant (1939 – 1943); a motoarelor Diesel (1935); a tuburilor de otel fãrã sudurã, realizate dupã cele mai moderne tehnici ale timpului si a aparaturii optice (1938). De asemenea, Malaxa a produs munitie de artilerie, armament si tanchete proiectate dupã o conceptie româneascã. Uzina organizatã de Malaxa, dupã planurile proprii, era astfel conceputã încat putea sã schimbe rapid productia industrialã de serie. Nicolae Malaxa avea grijã de muncitorii sãi. Salariile erau mai mari decat în alte uzine, asistenta socialã si medicalã, echipamente de lucru si masa la cantinã. Uzinele construite dupa indicatiile lui Malaxa reprezinta o contributie importantã la aplicarea arhitecturii în constructiile industriale, avându-l drept colaborator pe arhitectul Horia Creangã. În anul 1941, Malaxa pierde posesia fabricii, care devine „Uzinele 23 August”, ulterior numindu-se societatea Faur SA”, se consemneazã în presa vremii.
Comunistii l-au condamnat la moarte, iar americanii au vrut sã-l expulzeze!
MÃRIRE SI DECÃDERE Nicolae Malaxa nu s-a temut sã-si exprime public simpatiile politice, fapt care, în timp, l-a costat. Malaxa a fost simpatizant al miscãrii legionare si finantator al tuturor partidelor politice ale vremii. În fond, spun istoricii, pe el nu-l interes în mod deosebit politica, ci dezvoltarea industrialã a tãrii, care însã depindea de conducãtorii sãi. Malaxa s-a bucurat de prietenia filosofului Nae Ionescu, reusind prin intermediul acestuia sã-si facã relatii în mediul legionar si sã se apropie de cercurile politice germane. În timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, Malaxa a fost acuzat de colaborare cu legionarii si în consecintã i-au fost sechestrate uzinele. La nationalizarea industriei intratã în vigoare la 11 iunie 1948, i-a fost luat si restul proprietãtilor. Uzinele Malaxa au fost redenumite „Uzinele 23 August. Dupã nationalizarea uzinelor lui, guvernul comunist l-a mentinut în calitate de consultant specialist pe Nicolae Malaxa. În 1948 însã, a fãcut parte dintr-o delegatie comercialã care a mers la Viena, si, ajuns în acest oras, nu s-a mai întors. A emigrat apoi în SUA, stabilindu-se în New York. Între timp, în tarã, Malaxa a fost condamnat la moarte de regimul comunist pentru crime de rãzboi. Nici în America însã, pentru huseanul Malaxa, lucrurile nu au mers asa cum si-a dorit. A cerut drept de rezidentã permanentã în SUA, iar în 1948, viitorul presedinte Rochard Nixon, a încercat sã introducã în Congres o lege care sã-i permitã industriasului sã obtinã dreptul de sedere pe teritoriul american, dar Congresul s-a opus.La scurt timp, obtine totusi cetãtenia americanã si începe noi afaceri, dar fãrã a mai avea succesul de dinainte de rãzboi. Si americanii au încercat la un moment dat sã îl expulzeze, aflând cã a simpatizat cu Garda de Fier, dar nu au reusit. Nicolae Malaxa a decedat în anul 1965, în New Jersey.