O prejudecatã larg rãspânditã si acceptatã fãrã niciun fel de judecatã este aceea cã vasluienii sunt sãraci, si în ceea ce priveste banii sau bunurile, dar si cu duhul. Împotriva acestei prejudecãti trebuie sã luptãm din rãsputeri, toti, sã le arãtãm acelora care se intereseazã de noi care sunt calitãtile noastre, oportunitãtile care le-ar putea avea dacã ar încerca sã desfãsoare aici activitãti economice sau lucrative si, de asemenea, sã-i facem sã observe calitãtile sufletesti pe care le avem. Poate cã, niciodatã, aceste lucruri nu pot fi observate mai bine decât în perioada sãrbãtorilor pascale, când oamenii uitã de lucrurile obisnuite si de necazurile zilnice si încep sã trãiascã o experientã înãltãtoare. Mã gândesc aici la experientele religioase pe care multi credinciosi le trãiesc alãturi de semenii lor în diferite locuri din judet, locuri care, uneori, sunt greu accesibile, alteori mai accesibile, prin eforturile fãcute de autoritãti. Ajungem, astfel, în poarta mãnãstirilor si a vechilor biserici de lemn sau de piatrã, care pigmenteazã teritoriul nostru, în oricare din punctele cardinale ale judetului. Lãcasuri care oferã acelora care le trec pragul clipe de liniste sufleteascã, de meditatie, de împãcare cu sine si cu ceilalti. Cred cã acum, în perioada sãrbãtorilor, nu putem vorbi despre turism, despre aspectul economic, favorizat de aceste asezãminte, de mãnãstirile noastre. Acum, putem vorbi doar despre cãlãtorii ale oamenilor cãtre Luminã, cãtre întelepciune si smerenie, sub îndrumarea celor care slujesc zi de zi biserica. Locurile, de multe ori, sãlbatice, dar foarte frumoase, în care au fost asezate aceste lãcasuri îi atrag pe vasluieni în permanentã si, de aceea, cred cã un gând, o atitudine de grijã permanentã trebuie sã anime toate autoritãtile judetului. Când am pornit la drum, în 2004, echipa care se aflã si acum la conducerea Consiliului Judetean, am avut câteva idei foarte simple, dar cu impact profund asupra acestui teritoriu. Cu toatã lipsa de resurse financiare, ne-am fixat ca obiectiv construirea de drumuri cãtre bisericile si mãnãstirile noastre si, în acelasi timp, construirea unor segmente de drum asfaltat care sã lege toate comunele noastre de drumurile judetene sau nationale, betonate sau asfaltate. Sunt încã multe lucruri de fãcut, dar de fiecare datã, în apropierea sãrbãtorilor, ne amintim de aceste obiective fixate si, uneori, trãim satisfactia lucrurilor bine fãcute, atunci când vedem multimea de oameni care se duc la mãnãstirea de la Dimitrie Cantemir, la mãnãstirea de la Gârceni si multe alte lãcasuri. Eu cred cã starea aceasta de încordare, în ceea ce priveste realizarea unor lucruri utile pentru toti, trebuie sã fie mentinutã tot timpul. Si, având grija tuturor, sã sperãm în ajutorul Celui de Sus, pentru a face ca viata noastrã sã fie un pic mai bunã.
