AJUTOR Lucian are 3 ani si, desi la prima vedere, pare un copil normal, e foarte bolnav. Suferã de un handicap grav, iar familia lui este atât de sãracã, încât pãrintii abia reusesc sã le punã ceva de mâncare pe masã celor patru copii. Starea lui se poate ameliora, dar cu un tratament ale cãrui costuri depãsesc cu mult posibilitãtile familiei.
Lucian locuieste în Stoisesti, comuna Banca. Suferã de „encefalopatie cronicã infantilã cu retard neuropsihomotor sever”. Asta înseamnã deficientã neuro-psiho-motorie. E un copil frumos, dar foarte bolnav. A venit pe lume într-o familie necãjitã. Mai are trei surori: Elena în vârstã de 7 ani, Ancuta de 5 ani si Beatrice de 6 luni. „Am fost cu bãiatul pe la toate spitalele: la Vaslui, la Bârlad, la Iasi, la Bucuresti. Nu l-au putut vindeca medicii. Trebuie sã ia medicamente de 3 milioane de lei vechi, pe lunã. De unde atâtia bani?! Bãiatul nu merge în picioare. Abia îsi foloseste mâinile. E surd, nu vede bine. Are mai multe boli. Nu poate fi tratat. La spital, când am fost, mi s-au cerut câte 10 lei/ zi, cã nu am asigurare. Am avut 20 de lei în buzunar si doar douã zile am stat internatã cu el”, a declarat mama bãietelului. Desi se descurcã foarte greu având atâtea guri de hrãnit, Iuliana si Ionel luptã din toate puterile sã-si tinã copiii aproape. „Multi spun sã-l dãm pe bãiat la stat, cã e bolnav si desi are 3 ani e ca un bebelus. Nu ne lasã inima. E copilul nostru. Îl iubim si pe el, si pe fete. Nu putem despãrti familia”, spune Iuliana, cu lacrimi în ochi. Locuiesc în casa bunicilor, alãturi de alte rude. Trãiesc de azi pe mâine si abia dacã au ce mânca. Alocatiile copiilor si salariul de însotitor al mamei pentru bãietelul de 3 ani reprezintã toate veniturile casei. Tatãl munceste cu ziua, pe unde apucã, dar pe timpul iernii nu se gãseste de lucru în sat. „Abia ne descurcãm. Am nevoie de ajutor. Îmi trebuie bani pentru mâncare, sã renovez camera în care stãm. Am vrut sã fac un împrumut în bancã, sã cumpãr o vãcutã, sã vindec bãiatul, poate sã ne gãsim o locuintã. Nu îmi dã nimeni bani. Nu sunt angajatã, pãrintii nu mã ajutã. Rudele noastre au si ele problemele lor. Mã doare sufletul cã nu pot face mai mult pentru familia mea”, mai spune femeia. Are o bucãticã de pãmânt, pe care o lucreazã împreunã cu sotul ei. Nu e mare lucru, dar se întretin cât de cât. Atunci când iau alocatiile copiilor, pãrintii cumpãrã câteva tacâmuri de pui, cartofi, fãinã si ulei. Mai au carne de anul trecut, de la Crãciun, când au tãiat un porc. În rest, fasolele si mãmãliga sunt baza alimentatiei lor. Elena, fata mai mare, merge la scoalã, iar aici primeste laptele si cornul, „o masã foarte bunã”, dupã cum spune mama ei. Femeia sperã cã oameni cu suflet mare nu vor rãmâne indiferenti la povestea lor si le vor sãri în ajutor.
