AVEREA COMUNEI În comuna Lipovãt se aflã trei dintre putinele biserici din judetul Vaslui care fac parte din patrimoniu cultural national. Dintre acestea se remarcã cea mai veche bisericã din judet : BISERICA PAROHIALÃ “SF. GHEORGHE” DIN LIPOVÃT, care a pãstrat elemente valoroase de arhitecturã popularã, alãturi de icoane pictate pe lemn si pe pânzã, cãrti vechi românesti cu valoare de patrimoniu, mobilier. De asemenea, tot în comuna Lipovãt se aflã Biserica de lemn „Sf. Nicolae” a fostului schit Orgoestii Noi (Negomirestii Noi) din satul Cãpusneni si Biserica „Nasterea Maicii Domnului” din sat Chitoc.
Biserica „Nasterea Maicii Domnului”, sat Chitoc, com. Lipovãt
Bisericã ctitoritã în 1852-1855, de cãtre postelnicul Stefan Anghelutã si sotia sa, Smaranda, în partea de nord a satului, la marginea pãdurii. Anghelutã, din neam boieresc, primul primar al Vasluiului, mare filantrop, printre altele, ctitor al bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Bahnari – Vaslui (1860-1862) si miluitor al bisericii de lemn „Sf. Voievozi”din Tanacu (1826), a dorit sã facã acest asezãmânt pentru a fi biserica amosiei, dar, neavând copii, si poate si datoritã multelor acte filantropice, spre sfârsitul vietii a scãpãtat. Trebuie mentionat cã, primar fiind, Anghelutã a încurajat micii intreprinzãtori an dauna famililor traditionale boieresti, un proces iscat din acest motiv între primãrie si familiile micilor boiernasi din Vaslui fiind de notorietate la mijlocul secolului 19. Dupã moartea ctitorului, biserica din Chitoc a fost administratã de fostii proprietari si de obste, devenind de parohie în 1894, fiind înzestratã de Stefan Anghelutã cu 12 ha de teren, din care doar 4 mai sunt azi în administrarea bisericii, 5 fiind în administrarea Fãlciului iar alte patru nu se mai regãsesc în acte, dar si 18,32 ha de pãdure, acum în administrarea statului. Un merit deosebit în conservarea acestui monument îl au preotii care au slujit aici, inclusiv actualul preot paroh, Vasile Iulian Pilã, si ajutorul dat de autoritãtile locale. Trebuie spus cã preotul Pilã a reusit sã obtinã o finantare de 3 miliarde lei vechi de la Directia cultelor, dar a si strâns bani de la enoriasi sau sponsorizãri de la oamenii de afaceri din judet, a convins pânã si personalul primãriei sã directioneze cei 2% din impozit cãtre biserica sa, totul pentru a putea reova acest locas bisericesc.
Ca asezare, pe culmea unui deal, înconjuratã de pãdure, asezãmântul are un farmec deosebit. La acest lucru contribuie, pe lângã frumusetea naturalã a locurilor, si curãtenia si dragostea de frumos a preotului paroh. Drumul de acces spre bisericã, pietruit în fiecare an, cimititul alãturat, cu alei betonate si mormintele aliniate, gardurile din lemn, chiar si casa parohialã alãturatã bisericii, relativ nouã, înconjuratã de livadã, aduce o senzatie de liniste si pace. Este poate una dintre cele mai bine conservate biserici considerate monumente de patrimoniu din judet, prin strãdania preotilor care au slujit aici. În acest moment este supusã în continuare restaurãrii, pânã acum doi ani fãcându-se consolidarea bisericii,în prezent lucrându-se la finisajele exterioare, realizate pânã la cota 5m. A fost fãcutã si canalizare, pentru evacuarea apelor pluviale care erodau peretii, si se doreste ca, pe exterior, deasupra intrãrii, pe lângã Icoana Maicii Domnului, realizatã din mozaic si care se poate detasa, pentru a nu aduce atingerii valorii de monument istoric, în anii urmãtori, în ocnite sã mai fie amplasate si alte icoane din mozaic. “Aceste icoane sunt realizate de unul dintre cei mai buni specialisti din tarã, Art Georgis, din Iasi, si, toate cã sunt destul de scumpe, costul lor fiind de circa 100 de milioane lei vechi pe bucatã, sperãm ca în urmãtorii ani sã ne putem realiza acest vis. Am reusit, cu ajutorul primãriei, sã avem în bisericã încãlzire centralã, care, având în vedere cã mare parte din enoriasi sunt în vârstã, le este de mare ajutor. Am început sã ridicãm gardul din jurul cimitirului, sperãm ca, dupã terminarea exteriorului sã purcedem la restaurarea icoanelor din interior, care sunt de dimensiuni mari, pentru a aduce acestui locas strãlucirea de odinioarã Sperãm ca în cel mai scurt timp sã terminãm tencuirea exterioarã, apoi, în functie de bani, vom trece la restaurarea catapeteasmei si a icoanelor vechi, a întregului interior”, declara preotul paroh, Vasile Iulian Pilã.
Pe lângã bisericã, între anii 1857-1874, a functionat una dintre cele mai renumite seminarii din zonã, înfiintatã si întretinutã de ctitor, la care învãtau peste 100 de elevi. Cei trei dascãli predau o programã scolarã similarã cu cea a scolilor primare din orase, plus muzica vocalã si cântãrile bisericesti. La aceastã scoalã a învãtat I. Antonovici, viitor episcop al Husilor (1924-1931). Bisericã de plan triconc, cu abside semicirculare, proscomidiar si diaconicon, în rezalit, turn clopotnitã pe pridvor, intre vest. Este construitã din zidãrie portantã de cãrãmidã, pe fundatie si soclu de piatrã, sarpantã de lemn, coamã scurtã si învelitoare de tablã, initial sindrilã. La interior, sistemul de boltire, sprijinit pe arcuri dublou si console cu profiluri în retragere, este compus din bolti semicilindrice pe naos si pronaos, semicalote pe altar si absidele laterale. Cupolele sunt cãptusite cu scândurã. Fatadele, structurate pe douã registre printr-un brâu înalt, sunt marcate de panouri rectangulare, adâncite în zidãrie, pilastri, firide cu deschideri în arc în plin cintru, cornisã puternic profilatã, subliniatã de denticule si ferestre rectangulare cu deschideri în arc tesit în partea superioarã. Turnul – clopotnitã, de sectiune pãtratã, cu 4 niveluri, decorat cu acelasi repertoriu ornamental, are acoperisul bulbat, învelit cu tablã „în solzi”. Se pãstreazã iconostasul din 1852-1855, sculptat de cãtre mesterul Nicolae si pictat de Gheorghe zugrav, ulei pe lemn. În pronaos se aflã portretul votiv al ctitorilor, datat 1861 si semnat V. Siffert. Colectia de carte veche religioasã se gãseste la Muzeul eparhial din Husi. Pictura interioarã este realizatã în stil neoclasic, ca si la mãnãstirea Frãsineni (jud. Vâlcea), iar sarpanta se îmbinã direct cu acoperisul, fãrã streasinã, are elemente decorative specifice sec. XIX. Catapeteasma, bolta din lemn, grilajele de la ferestre, cristelnita, multe dintre icoane si tabloul de la intrare sunt cele originale, asa cum sunt si picturile interioare, fãcute prin strãdania oamenilor din sat, si realizate de zugravul Gheorghe Olinescu. “Când am venit ca preot în satul Chitoc, în 2003, aveam 30 de oameni care veneau regulat la bisericã. De atunci am îngropat 200, am botezat ceva mai multi de o sutã, si tot cam 30 de persoane vin la slujbe. Sunt multumit cã s-a pãstrat acelasi numãr de credinciosi care vin la bisericã, dar as fi cel mai multumit dacãoamenii din sat ar veni mai des sã asculte slujbele, pentru cã doar credinta poate mentine vie flacãra spiritualitãtii românesti.”, se confesa preotul Pilã. Asezarea, sub coama pãdurii, curãtenia atât în jurul bisericii cât si în cimitir, unde deja marea parte a aleilor sunt betonate, prin strãdania preohului paroh, si frumusetea naturalã a locurilor, parcã conservatã din vechime, face din biserica de la Chitoc o bijuterie arhitectonicã, demnã de vizitat.
Biserica din Lipovat si Trei Ierarhi din Iasi au acelasi ctitor, Vasile Lupu
Realizatã din bârne de stajar, dupã ce multã vreme a fost folositã mai mult ocazional, în urma cutremutului din 1986, când biserica nouã, din apropiere a suferit grave avarii, a servit, vreme de sase ani ca bisericã de parohie. Din aceastã cauzã si datoritã vechimii locasului, pentru a fi protejati credinciosii de intemperii, pridvorul bisericii a fost închis cu placaj subtire, dublat cu lut, câstigându-se circa 20 mp ca suprafatã utilã. Se pãstreazã însã arcadele din lemn originale din pridvor, iar grinzile din stejar sunt în cea mai bunã stare. Din pãcate, timpul si-a pus amprenta asupra asezãmântului, iar, de când a fost declaratã bisericã de patrimoniu, orice îmbunãtãtire este greu de fãcut, doar cu aprobãri speciale. Conform legendelor, pe timpul lui Stefan cel Mare, înaintea bãtãliei de la Podul Înalt, prin zonã ar fi trecut ostile domnesti, iar marele domnitor a ridicat o bisericã pentru cinstirea ajutorului dumnezeiesc primit în luptã.
Dealtfel, asezarea Lipovãt este atestatã documentar încã din 1485, denumirea asezãrii provenind de la cuvântul slavon „lipa”, tei, toponimie probabil legatã de codrii din apropiere. Pe locul acestei biserici, cu hramul „ Usperia” („Adormirea Maicii Domnului”), atribuitã lui Stefan cel Mare, s-a ridicat, pe la 1626, o altã bisericã, ctitoritã de Vasile Lupu, mare vornic, si refãcutã înainte de 1717 de cãtre obstea de cãlugãri. Acelasi Vasile Lupu, mai apoi domnitor al Moldovei, a ctitorit si biserica Trei Ierarhi din Iasi. Biserica din Lipovãt, închinatã la mãnãstirea Zografu de la Athos, începând din 1851, a fost înglobatã ca biserica unei mãnãstiri cunoscutã si sub denumirea de Zografu (Zugravii, Zugrafii), care, în urma secularizãrii averiilor mãnãstiresti din 1863, fãcutã de Cuza, a fost desfiintatã, iar biserica a devenit capelã de cimitir, functiune pe care o are si astãzi, aici mai tinându-se în prezent doar slujbele de Înviere, cu ocazia Pastelor. În 1925, învelitoarea din sindrilã a fost înlocuitã cu tablã si a fost tencuitã la interior cu lut. Se remarcã prin planimetrie, armonia volumelor, sistemul de boltire si unitatea decorului. Bisericã de plan triconc, cu abside laterale cu trei laturi si absida altarului pentagonalã, decrosatã, cu pridvor orientat spre vest, sprijinit pe stâlpi fasciculati, cu fruntar în acoladã, la fel cu cei dintre naos si pronaos. Este construitã din cununi orizontale de bârne, pe soclu de piatrã. Acoperis este realizat în patru ape, sprijinit pe console cioplite în trepte, cu streasinã lungã, înfundatã cu bârne dispuse în trepte. Fatadele sunt încinse cu douã brâie cioplite în motivul sforii rãsucite (torsadã), iar portalul este decorat cu motive solare. Interiorul este acoperit cu o boltã de sectiune octogonalã, cu nervuri în torsadã, sprijinite pe console în retragere si coloane fasciculate. Pe altar, semicalote cu nervuri simple. Adãposteste un iconostas datând din secolele XVII-XVIII. Colectia de carte veche este depozitatã la Muzeul eparhial din Husi. „Aceastã bisericã are o frumusete pe care o iubesc si o pretuiesc, pentru cã în ea regãsesc duhul strãmosilor nostri, cu simplitatea lor, dar si cu puterea si rezistenta doveditã de-a lungul veacurilor. Tocmai de aceea, datoria noastrã, a preotilor, este de a mentine vie credinta în sânul populatiei, pentru cã poate este mai importantã latura spiritualã a unei natiuni decât cea materialã, valori care, din pãcate, sunt tot mai estompate în ultima perioadã. Aceastã bisericã a fost înscrisã, acum doi ani, într-un concurs promovat de televiziunea nationalã, prin care se dorea promovarea si restaurarea bisericilor vechi, fapt care, chiar dacã nu a dus la obtinerea de fonduri pentru restaurarea asezãmântului, a ajutat la recunoasterea valorii de patrimoniu a locasului”, se destãinuia preotul paroh Liviu Ciobotaru, care slujeste în aceastã comunitate de mai bine de 34 de ani.
Capusneni, un colt de rai
Este situatã pe culmea unui deal, în capãtul satului Cãpusneni, având o locatie dar si o priveliste de o rarã frumusete. Cu toate cã are mai bine de 200 de ani vechime, este foarte bine întretinutã, atât biserica sau clopotnita, cât si cimitirul din vecinãtate. Ctitoritã la 1792-1798 de spãtãreasa Safta Bogdan (fiica logofãtului Ioan Bogdan, vãduva spãtarului Constantin Costache), ca bisericã de schit pe mosia sa, Negomirestii, la obârsia pârâului Horieta. Încã de la întemeiere, schitul a fost închinat mãnãstirii Neamt si, din 1908, episcopiei Romanului. Pentru întretinere, schitul a fost înzestrat de cãtre Safta Bogdan si de fiica sa, Casandra Costache, cu mosia Ciorãstii, de pe râul Bârlad, 4 dughene (la Podul Vechi) si un loc în Iasi (pe ulita Nemteascã), 2 sãlase de tigani si 500 de lei (1816, 1831). La acestea, s-au adãugat pãrtile din mosia Sârbii, donate de monahul Pantilimon (1820), si Vlãdestii din judetul Tutova, de cãtre postelnicul Dimitrie Jora (1828). A beneficiat, totodatã, de unele privilegii din partea domnului Alexandru Calimah (1817-1818). Dupã secularizarea averilor mãnãstiresti din 1863, schitul si-a încetat activitatea, iar biserica a devenit de parohie. Se remarcã prin acuratetea executiei tehnice, armonia volumelor, monumen-talitatea si frumusetea decorului, organizarea spatialã si sistemul de boltire. Trebuie remarcatã si munca mesterilor care au ridicat biserica, având în vedere starea foarte bunã a grinzilor de stejar din care este realizatã, si mai ales precizia cu care au lucrat, chiar si dupã cele douã secole scurse, îmbinãrile fiind încã perfecte. De plan triconc, cu abside poligonale, trei turle octogonale (pronaos, naos, altar) si pridvor pe vest (sprijinit pe stâlpi crestati). Este clãditã din bârne de stejar încheiate în „cheotoare dreaptã”, pe fundatie de piatrã si tãlpoaie de lemn. Altarul si naosul au bolti cu sectiune poligonalã, cu nervuri simple. Bolta din naos se sprijinitã pe patru console, decorate cu „urechiuse”. Fatadele sunt bogat ornamentate cu brâu median „în torsadã”, „dinti de ferãstrãu” deasupra soclului, „discuri solare” si „dinti de lup” sub cornisã. Ancadramentele usilor si ferestrelor sunt decorate cu motive vegetale (vrej) si geometrice (în X, romburi). Inscriptia în chirilicã, de pe grindã, ilustreazã anul ctitoririi si numele initial al schitului: „1798 schit Gavria”. Se pãstreazã iconostasul din sec. XVIII-XIX, pictat în ulei pe lemn, scoalã rusã, autorul fiind necunoscut. Cartea veche bisericeascã este depozitatã la Muzeul eparhial din Husi. Momentan, este folositã ca bisericã de parohie, preotul Ciprian Cãpritã, paroh la încã douã biserici, tinând slujbele la fiecare trei sãptãmâni. Din aceeasi perioadã se remarcã clopotnita, care este separatã de bisericã, dar care pãstreazã clopotele originale, al cãrui sunet este deosebit de prelung. La începutul anilor ’90, biserica era cât pe ce sã ardã, o lumânare uitatã aprinsã provocând un incendiu observat la timp de oamenii din sat, care a distrus vechea icoanã a Maicii Domnului. Atât în altar, cât si în biserica propriu zisã, se pãsteazã icoanele vechi, pictate pe lemn, inclusiv icoana Sf. Nicolae, patronul bisericii, îmbrãcatã în bronz.