Din Cartea Recordurilor: la peste 70 de ani au stat peste opt ore în spatele tarabelor!
REZISTENTÃ Ieri, în Piata Vidin, pe o vreme tradusã explicit de cele -11 grade de afarã, douã bãtrâne, practic, singurii comercianti din piatã, asteptau sã vândã câte un kilogram de fasole, ceva miez de nucã, frunze de vitã-de-vie conservate la sare si douã-trei grãmãjoare de flori de soc uscate. Au stat mai bine de opt ore dupã tarabã în speranta cã cineva le va cumpãra cele câteva grãmãjoare de fasole. N-au avut succes pentru cã nici mãcat clientii n-au rezistat sã se uite mãcar un minut la oferta lor, din cauza gerului. Dar ele au rezistat aproape toatã ziua! Din pãcate, au plecat acasã fãrã dã vândã mai nimic!
Dintr-o pensie de 350 de lei, Marita Rãcitã plãteste lunar 200 de lei pe medicamente, cu restul abia se poate descurca, iar asta o face ca, ori de câte ori are ceva de care sã se poatã lipsi, sã vinã la piatã, sã-si încropeascã dintr-o cutie de carton o tarabã si sã încerce pe cât se pricepe sã-i determine pe trecãtorii din piatã sã o ajute sã-si mai suplimenteze veniturile cu câteva zeci de lei. Astãzi, pe un ger de crãpau pietrele, a venit la piatã cu nuci, fasole si o sticlã de vin. “Când ai nevoi, nu conteazã cã-i ger afarã, geruri n-am vãzut noi?! Cel mai rãu e cã, pe vremea asta, lumea nu face decât sã alerge prin piatã, nimeni nu cumpãrã nimic. Am adus si eu ce am putut, nu vin în fiecare zi, vin când am ce vinde, sã mai fac un bãnut în plus. Din pensie imi iau medicamente, plãtesc lumina si drumurile la Vaslui, în rest, mai încerc de ici de colo sã fac rost de o pâine, vara muncesc pãmântul, pun deoparte, din când în când încerc la piatã. Eu vin cam de douã ori pe sãptãmânã, altã datã am adus zarzavat, varzã muratã, dar nu faci, mamã, bani, cã oamenii îs sãraci. Azi am dat 5 lei pe drum, de la 7.00 nu am dat decât o mânã de fasole, 6 lei. Ce sa fac, mai stau, mãcar cu 10 lei sã mã duc acasã. Sunt singurã, mie nu-mi trebuie mult, dar nici nu mã pot lãsa sã mor”, spune femeia.
Aceeasi marfã, aceeasi poveste! În zilele bune, face vânzare de 30-40 de lei.
În zilele bune, face vânzare de 30-40 de lei, dar ieri a avut o zi proastã. Mai îndrãzneatã, Violeta B. si-a asezat marfa pe o tarabã. La aproape 80 de ani, Violeta B. a ajuns în situatia în care, pentru cã nu-si mai permite de mult sã gãteascã o oalã de sarmale, sã aducã frunza pe care a conservat-o, sã o vândã cu 2 lei grãmãjoara la piatã. “Uneori, mã întreb de ce mai vin, fac piata (aduce marfã la piatã) la fiecare sfârsit de sãptãmânã de ani buni. În anii dinainte, se fãceau bănuti, trei sute de mii de lei, poate patru pe zi, acum vin cu fasole si plec cu cartofi, cam asta e. Am muncit 40 de ani si am pensie de 300 de lei si toate nevoile bãtrânetii. Poate mai vin din obisnuintã, cã de vândut, slab tare de tot! Lumea zice cã ceia îi scumpã, cã nuca e scumpã; cum n-am eu, nu au nici altii, ce sã-i faci, este greu! M-am asezat aici pe la 8.00, deja e 11.00, nu mai pot, îmi strâng si plec acasã, la 11 jumate am masinã “, ne-a spus bãtrâna.
Din Cartea Recordurilor: la peste 70 de ani au stat peste opt ore în spatele tarabelor!
REZISTENTÃ Ieri, în Piata Vidin, pe o vreme tradusã explicit de cele -11 grade de afarã, douã bãtrâne, practic, singurii comercianti din piatã, asteptau sã vândã câte un kilogram de fasole, ceva miez de nucã, frunze de vitã-de-vie conservate la sare si douã-trei grãmãjoare de flori de soc uscate. Au stat mai bine de opt ore dupã tarabã în speranta cã cineva le va cumpãra cele câteva grãmãjoare de fasole. N-au avut succes pentru cã nici mãcat clientii n-au rezistat sã se uite mãcar un minut la oferta lor, din cauza gerului. Dar ele au rezistat aproape toatã ziua! Din pãcate, au plecat acasã fãrã dã vândã mai nimic!
Dintr-o pensie de 350 de lei, Marita Rãcitã plãteste lunar 200 de lei pe medicamente, cu restul abia se poate descurca, iar asta o face ca, ori de câte ori are ceva de care sã se poatã lipsi, sã vinã la piatã, sã-si încropeascã dintr-o cutie de carton o tarabã si sã încerce pe cât se pricepe sã-i determine pe trecãtorii din piatã sã o ajute sã-si mai suplimenteze veniturile cu câteva zeci de lei. Astãzi, pe un ger de crãpau pietrele, a venit la piatã cu nuci, fasole si o sticlã de vin. “Când ai nevoi, nu conteazã cã-i ger afarã, geruri n-am vãzut noi?! Cel mai rãu e cã, pe vremea asta, lumea nu face decât sã alerge prin piatã, nimeni nu cumpãrã nimic. Am adus si eu ce am putut, nu vin în fiecare zi, vin când am ce vinde, sã mai fac un bãnut în plus. Din pensie imi iau medicamente, plãtesc lumina si drumurile la Vaslui, în rest, mai încerc de ici de colo sã fac rost de o pâine, vara muncesc pãmântul, pun deoparte, din când în când încerc la piatã. Eu vin cam de douã ori pe sãptãmânã, altã datã am adus zarzavat, varzã muratã, dar nu faci, mamã, bani, cã oamenii îs sãraci. Azi am dat 5 lei pe drum, de la 7.00 nu am dat decât o mânã de fasole, 6 lei. Ce sa fac, mai stau, mãcar cu 10 lei sã mã duc acasã. Sunt singurã, mie nu-mi trebuie mult, dar nici nu mã pot lãsa sã mor”, spune femeia.
Aceeasi marfã, aceeasi poveste! În zilele bune, face vânzare de 30-40 de lei.
În zilele bune, face vânzare de 30-40 de lei, dar ieri a avut o zi proastã. Mai îndrãzneatã, Violeta B. si-a asezat marfa pe o tarabã. La aproape 80 de ani, Violeta B. a ajuns în situatia în care, pentru cã nu-si mai permite de mult sã gãteascã o oalã de sarmale, sã aducã frunza pe care a conservat-o, sã o vândã cu 2 lei grãmãjoara la piatã. “Uneori, mã întreb de ce mai vin, fac piata (aduce marfã la piatã) la fiecare sfârsit de sãptãmânã de ani buni. În anii dinainte, se fãceau bănuti, trei sute de mii de lei, poate patru pe zi, acum vin cu fasole si plec cu cartofi, cam asta e. Am muncit 40 de ani si am pensie de 300 de lei si toate nevoile bãtrânetii. Poate mai vin din obisnuintã, cã de vândut, slab tare de tot! Lumea zice cã ceia îi scumpã, cã nuca e scumpã; cum n-am eu, nu au nici altii, ce sã-i faci, este greu! M-am asezat aici pe la 8.00, deja e 11.00, nu mai pot, îmi strâng si plec acasã, la 11 jumate am masinã “, ne-a spus bãtrâna.
