spot_img
13.5 C
Vaslui
16-sept.-2024
spot_img

Lecția de iubire și de devotament a unui câine: i-a murit stăpânul, iar acum stă doar la cimitir sau acasă, în papucii lui

- Advertisement -

LECȚIE… O poveste emoționantă a unui câine a devenit virală pe Facebook. Se numește Lăbuș și, în urmă cu câteva luni, i-a murit stăpânul, un orădean stabilit în comuna Zăpodeni. De atunci, stă doar la cimitir sau acasă, unde doarme în papucii bărbatului. Povestea a fost relatată pe Facebook de către un vecin și a strâns sute de aprecieri: “Lăbuș are aproximativ 2 ani. Să începem povestea lui. Acum doi ani, lângă casa mea de la Zăpodeni s-a mutat un cuplu format din doi tineri până în 40 ani, veniți de la Deva. Ca orice orășean mutat la țară, omul și-a luat pe lângă casă doi căței mici, un ciobănesc și un maidanez. Pe maidanez l-a numit Lăbuș. Tinerii nu erau înstăriți, dar de unde aveau, de unde nu aveau, îi tratau pe cei doi patrupezi ca pe copiii lor. Unde era Cătălin, era și Lăbuș. Dar a venit o zi în care Cătălin a făcut un AVC și a murit. Stăpâna lui Lăbuș nefiind căsătorită legal cu Cătălin, a trebuit să plece. Cățeii au rămas pe lângă casă. În ziua înmormântării, Lăbuș a stat numai lângă sicriu și a mers până la cimitir. L-au luat pe Lăbuș mulți pe lângă casa lor. Mereu sare gardul și pleacă la casa lui, unde doarme pe șlapii lui Cătălin. Lumea spune că e mereu în cimitir, la mormânt”, a povestit Bogdan Mistreanu, vasluianul care a prezentat povestea lui Lăbuș.

De asemenea, acesta a lansat un apel către cei care au posibilitatea să-l ia acasă la ei și să-l îngrijească așa cum trebuie: “Azi, după multă vreme, a venit înapoi acasă, slab, vai de capul lui. E pe strada unde a crescut și unde a avut odată un stăpân care l-a iubit. Stau și mă gândesc cum un câine are un asemenea caracter. Eu nu sunt un credincios, dar cred că dacă există un Dumnezeu, a lăsat câinele să îl învețe pe om ce e dragostea necondiționată și caracterul. Sper ca Lăbuș să își găsească într-o zi un om care să vrea dragoste necondiționată în schimbul unui culcuș și al unei bucăți de pâine. O să zică lumea că de ce nu îl iau eu. Am opt câini din care toți maidanezi de la adăpost sau de pe stradă. Am scris asta în speranța că poate din cei ce citesc se va ivi un om care să îl vrea ca și câine, nu ca un animal de lanț, care mănâncă găini”, a mai povestit Bogdan Mistreanu, vasluianul care a prezentat povestea lui Lăbuș.

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

11 COMENTARII

  1. Un mic suflet ce dă lecții oamenilor involuntar!
    Mai mult sunt de iubit și ajutat animalele , decât oamenii cu suflete chircite de ură și răutate care-și deversează frustrările aici!

  2. Felicitări domnului care v a explicat , ce este iubirea de semeni și atașamentul unui câine 👏👏👏 sunteți prea prosti , ca sa pricepeți ce a vrut să spună🤫
    Iubiți aproapele vostru, lăsați potăile și alte animale 😡😡😡🖕

  3. Fa proasta pwulii…SIMONA DANDA….de ce pwula mea ai inchis comentariile la fraierii aia 2, PROSTAILOV si ALIS ( in tara minunilor ) ?? Te-au amenintat sa nu mai lasi oamenii sa-si exprime parerea despre 2 TARANI PROSTI CARE AU FEMEI LA STRADA ? CARE ISI DAU FEMEILE LA PRODUS ?! ‘ZMEII’ astia, cum ii ‘laudati’ voi in kktul vostru de ziar, NUMAI FEMEI POT SA BATA cand sunt 1 LA 1 !!! ATAT !! In rest sunt doar niste PWIZDE imbracate in pantaloni cu pwula ( daca se poate spune pwula ) cat a unui copil de 12 ani, adica mai mult, cuculet…care sa ii ajute doar la PISAT. BAGA-MI-AS PWULA-N MAMELE LOR care nu au avut ce face si i-au KKT pe astia 2 ! 🤮🤮🤮

  4. Iubirea este un sentiment exclusiv uman, fiindcă este străbătută/impregnată de rațiune și moralitate, ceea ce animalele nu au.. Câinele nu este capabil de iubire, ci doar de atașament față de sursa de hrană-stăpânul lui și de locul in care traiește; el are doar instincte. Unii dintre noii preferă atașamentul câinelui, confundându-l cu iubirea și se văicăresc de faptul că oamenii nu sunt capabii de o atât de mare ”iubire” precum câinele, ci sunt invidioși, răi, nerecunoscători etc. Dar atașamentul câinelui față de om nu face distincție intre stăpânul lui care poate fi hoț, bețiv, mincinos, asasin și un alt om onest.etc. De aceea, oamenii mici la suflet și egoiști se atașează de câini și nu se semenii lor, care sunt exigenți cu el , nu-i agreează și se feresc de ei. Observați un om cu câine : il plimbă, il despurecă, ii face baie, ii gătește, doarme cu el in pat, il duce la veterinar îl pupă in botul cu care se… , insă n-ar face nimic pentru o bătrână bolnavă din vecinătate. E oare normal acest comportament? In timpurile trecute doar regii, părinții și alți nobili trăiau cu câinii impreună : ciobanii au câini cu care iși păzesc turmele. Dar Natalița și Neculai, sosiți la bloc de la coada vacii, nu pot să trăiască fără câine in casă???

    • Maestre ANONIM nu crezi ca la multi oameni la LIPSESTE cu desavirsire acest SENTIMENT numit IUBIRE ???!!! Multi NU AU NICI MACAR ACEL INSTINCT NUMIT ATASAMENT DE DOMNIILE VOASTRE !!! Asa ca lasa-ti pe fiecare om sa isi aleaga ce doreste si ce crede ca e mai bine pentru el . NU UITATI CA FOARTE MULTI INTELECTUALI DIN TOATE DOMENIILE AU PE LINGA EI UN ANIMAL DE COMPANIE NUMIT CIINE !!

      • Chiar dacă unii oameni sunt cum scrieți dv., nu toți sunt astfel. Din cauza unui purice nu se aruncă in foc plapuma. Nici intelectualii nu sunt cu toții la fel. Astăzi, când diplomele de licență și doctoratele se cumpără, sunt destui ”intelectuali” care nu așează unde trebuie virgula și cratima și cam ăștia sunt cei care trăiesc impreună cu câinii. Nu este o regulă , o normă socială faptul că unii intelectuali adevărați au in casă o pisică sau un câine. Cei care nu au reușit să-și facă , de-a lungul vieții, un prieten (priostie, egoism etc.) și rămân singuri, nu-și schimbă caracterul nici măcar la bătrânețe , recurg la compania unui câine și investesc in această falsă relație, iubirea,, ințelegerea, capacitatea de sacrificiu, pe care ar fi trebuit să le dăruiască semenului, nu câinelui. Câinele nu are nevoie decât de hrană și adăpost ca un animal ce este , dar omul care se mulțumește numai cu atașamentul câinelui, nu pare a fi om intreg, ci o specie intermediară. Acum, asta este opinia mea și sunt de acord cu ea, cum a spus un politruc intr-o ședință PCR. Vă respect opinia, nu v-am răspuns cu cuvinte murdare, sper să nu faceți și dv. ca cealaltă persoană. Eu hrănesc câinii vagabonzi, iubesc pisicile , dar nu le-aș dedica atât de mult timp , așa cum o fac cei descriși de mine. Cred că e suficient să le dau hrană atunci când ii intâlnesc la tomberoane și când miaună
        prin boscheți.

      • Semeni cu câinii, ai opinii canine.Cine se aseamănă, se adună. Omul este superior animalului, iar dacă se coboară la nivelul acestuia, devine ca el :animal, animal , bestie printre oameni. Marș!

      • Dragă domnule, ca să fac o statistică ad-hoc, cred că nici 1% din populația lumii nu trăiește imprreună cu câinii și intoarce fața semenilor săi. De-ar fi să băgăm la psihiatrie pe cei 99% sau pe cei 1%, cred că cei 1% incap acolo, nu cei 99%, care sunt prea numeroși. Primul care ar trebui internat la psihiatrie ar fi cel care nu admite că există 99% din populația mondială care gândește altfel in legătură cu simbioza om-câine. In general, cei care nu admit că există și alte opinii despre orice in lumea asta : originea comosului, zborul libelulei, culoarea mov sau liberul arbitru și improască cu vorbe nesocotite, cred că sunt o altă specie, pe cale de dispariție. Educația ii elimină ,incet-incet, dintre oamenii cu care poți dialoga.. Dar…hârtia rabdă orice.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.