ISTORIE… O nouă carte despre oamenii care fac cinste comunei Zăpodeni a fost lansată, zilele trecute, la Școala Gimnazială “Mihai Eminescu” din localitate. Este semnată de doi fii ai satului, Constantin Bârlădianu și Viorel-Petru Trifan, un chimist și un inginer, care și-au dorit să lase moștenire următoarelor generații o monografie a școlii din comună: “Am fost Zăpodeni și vom fi”. “Este o carte deosebită pentru că în ea se întâlnesc personaje care nu mai sunt și personaje care sunt printre noi. Este o carte despre fiii și fiicele satului, o carte despre istoria școlii din Zăpodeni, o carte care vorbește, totodată, despre continuitate. Și titlul este grăitor «Am fost Zăpodeni și vom fi»“, a declarat etnologul Lucian-Valeriu Lefter, autor al unei alte cărți importante despre comună – “Zăpodeni – oameni și locuri”. La lansarea monografiei “Am fost Zăpodeni și vom fi” au participat mulți fii ai satului, printre care profesorul universitar Ștefan Prutianu, învățătorul Gavril Constantin și primarul Ionel Chiratcu. “Mă bucur să găsesc satul meu mai tânăr, mai frumos decât era în copilăria mea, desigur, frumoasă, dar trecută. Îi îmbrățișez din toată inima pe Constantin și pe Viorel pentru că au făcut un lucru extraordinar: au adunat oamenii satului la o întâlnire. Pentru asta am și venit: să întâlnesc oameni pe care nu i-am mai văzut din copilărie, oameni pe care, poate, nu i-aș mai fi întâlnit niciodată. Mi-a plăcut foarte mult titlul cărții. M-a uluit! “Am fost Zăpodeni și vom fi”. Și cu mine se întâmplă la fel: am fost și voi fi”, a transmis, la lansare, prof. univ. dr. Ștefan Prutianu de la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor din cadrul Universității “Al. I. Cuza” Iași.
Etnologul Lucian-Valeriu Lefter, fiul al satului Zăpodeni, a explicat la lansare că “nu sunt multe cărți de acest fel”, adică care să îmbine istoria orală cu informațiile din arhive: “am fost elev al școlii din Zăpodeni, răsfoind cartea, mi-au trecut prin fața ochilor chipurile celor pe care i-am cunoscut și nu mai sunt printre noi. Chipul profesorului Pavel C. Pavel mi-a venit primul în minte, pentru că a fost, după știința mea, primul care s-a gândit să scrie istoria unui sat. El nu era profesionist într-ale istoriei, nici autorii de față nu sunt profesioniști într-ale scrisului și ale istoriei, de aceea gestul lor este cu atât mai lăudabil, pentru că, de multe ori, profesioniștii nu fac această treabă, dar autorii au privit și ei în urmă și s-au gândit că trebuie să facă această carte pe care să o lase mărturie pentru cei care vor veni după noi. Și eu, și dumneavoastră am vrea să vedem cum erau oamenii sau instituțiile acum un secol. Memoria noastră nu trece mai departe de bunici. Nu știu câți dintre dumneavoastră își aduc aminte cum se chema străbunicul. De aici începe istoria, adică de acolo de unde unde putem lega un fir genealogic, un fir al faptelor. Istoria aceasta se numește, de fapt, istorie orală. Dincolo de informațiile din arhive pe care le-au folosit, autorii, Constantin Bârlădianu și Viorel-Petru Trifan, au realizat această legătură cu trecutul, adică cu istoria orală. Ce înseamnă istorie orală? Întrebări pentru fiecare din sat: “Ce mai știi despre bunicul, despre învățătorul… ?”. Sunt informații care nu se regăsesc în arhivă, ci doar în amintirile celor pe care i-am cunoscut. Autorii au reușit să facă acest lucru. Nu sunt multe cărți de acest fel, există multe monografii de comune, județul Vaslui este fruntaș la capitolul monografii de comune. Atunci când am scris eu monografia comunei Zăpodeni, în 2004, am prezentat o listă de profesori, dar autorii au mers mai departe. Au luat fiecare nume și au încercat să-l împodobească cu informații, să le prezinte o biografie”, a spus etnologul Lucian-Valeriu Lefter.
Un omagiu adus școlii din Zăpodeni și slujitorilor ei
Cartea “Am fost Zăpodeni și vom fi” are 490 de pagini și este structurată în mai multe capitole: “Zăpodeni: sat, comună, plasă”, “Școala din Moldova de-a lungul timpului. Puțină istorie…”, “Școlile din Zăpodeni”, “Slujitori ai învățământului din Zăpodeni”, “directorii Școlilor din Zăpodeni. Biografii”, “Profesori și învățători. Biografii”, “Căminul cultural”, “Fiice și fii ai comunei. Biografii”. “Această carte a fost gândită ca un modest omagiu adus Școlii din Zăpodeni, unora dintre slujitorii ei, precum și unora dintre fiicele și fiii satului și comunei”, scriu autorii în introducerea cărții “Am fost Zăpodeni și vom fi”. De asemenea, aceștia au mai scris că “în același timp, am dorit să aducem la cunoștința cititorilor, pe de o parte unele infromații și date despre istoria Școlii și despre cei care au servit-o cu abnegație, iar pe de altă parte informații și date despre unele fiice și fii ai satului și comunei, foști sau nu, elevi ai școlilor din comuna Zăpdeni”. Tot în introducerea cărții, autorii au explicat care a fost scopul lor: “în prima parte a cărții am făcut o prezentare a modului în care a evoluat Școala din Zăpodeni ca instituție (lăcașuri și dotări), urmată apoi de datele biografice ale unora dintre slujitorii ei de-a lungul timpului. (…) Când vorbim despre evoluția Școlii din Zăpodeni de-a lungul anilor, nu putem să nu ne gândim cu pioșenie la efortul unor slujitori ai ei, precum Ioan Bălăuță, Constantin Al. Ciureanu, Gheorghe Alexandrescu, Gheorghe Trifan, Emil D. Arhip, Zaharia Gh. Bârlădeanu, Petru Ignat, Constantin Gavril, Ioan Trifan, dar și a celorlați care le-au urmat și care au adăugat câte ceva la ceea ce școala a devenit în timp și de care au beneficiat generații de elevi. Prin prezentarea în carte a unor date biografice despre cei care au condus și slujit școala de-a lungul timpului, am vrut să punem o “cărămidă” la neuitarea lor și să ne exprimăm plecăciunea față de ei și strădania lor. În partea a doua a cărții, am prezentat date biograice despre fiice și fii ai satului și ai comunei, foști elevi, sau nu, ai școlilor din Zăpodeni care, prin realizările lor și pozițiile lor sociale ocupate de-a lungul timpului, au depășit cu mult granițele locului lor de naștere. Am dori prin aceasta să adăugăm câteva date la ceea ce am putea numi mândria satului, comunei și locuitorilor, bineînțeles, în sensul unei mândrii cumpătate și stimulante, și nu a unei mândri false și păcătoase, de superioritate care să ducă la îngâmfare. (…) Am inclus în carte și date despre un “înfiat” al satului Zăpodeni, asistentul sanitar Ioan Leuștean, cel care, timp de 23 ani, a fost mâna dreaptă a medicilor care au deservit circumscripția sanitară și cel la care locuitorii satului au apelat ca primă urgență în cazul problemelor de sănătate. Includerea în carte a biografiei lui Zizi Lambrino (care și-a petrecut copilăria la Conacul Lambrino din Butucărie), o considerăn ca un element de impuls pentru o posibilă promovare a comunei Zăpodeni spre a fi inclusă în circuitele turistice; Conacul Lambrino, acum lăsat de izbeliște, deși clasificat ca monument istoric, ar putea fi valorificat în acest sens”, scriu autorii în introducerea cărții.
Cine sunt autorii cărții “Am fost Zăpodeni și vom fi”
Constantin Bârlădianu s-a născut în Zăpodeni, pe 21 ianuarie 1950. A terminat școala generală din comună, apoi Liceul “Mihail Kogălniceanu” și Facultatea de Chimie din cadrul Universității “Al. I Cuza” Iași, specializarea Chimie-Fizică a Polimerilor. A lucrat la Întreprinderea de medicamente și coloranți “Sintofarm” București, Centrala Industrială de Medicamente și Cosmetice București, Societatea mixtă romano-italiană “Diomsana” și Imedica S. A. București, îndeplinind treptat mai multe funcții, de la șef atelier până la director plan-producție, director general adjunct și director științific. Viorel-Petru Trifan s-a născut pe 12 iulie 1949, în Zăpodeni. Este absolvent al Institutului Politehnic Iași, Facultatea de Mecanică, secția Mașini termice. Are un doctorat în studiul vibrațiilor la Universitatea Politehnică București, cu teza “Contribuție la îmbunătățirea metodelor de studiu ale vibrației turbomotoarelor”. Atât Constantin Bârlădianu, cât și Viorel-Petru Trifan sunt autorii mai multor studii de cerectare și lucrări științifice. Aceștia locuiesc și și-au desfășurat activitatea în București, însă nu au uitat de locurile natale, iar dovadă în acest sens stă însăși lucrarea “Am fost Zăpodeni și vom fi”.
