Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva”, sat Voinesti, com. Voinesti
ISTORIE SI RELIGIE Un prim lãcas de cult în satul Voinesti este atestat documentar în 1460, în timpul domniei lui Stefan cel Mare, cu functiunea de mãnãstire, dar care s-a pierdut în negura vremurilor. Comunitatea voinestenilor fiind destul de numeroasã, se impunea constructia unei noi biserici în locul celei vechi, ruinate, astfel cã în jurul anilui 1745 a fost construitã de cãtre obste actuala bisericã de lemn, exemplu de ctitorie comunã la durarea cãreia au participat diferite categorii sociale: rãzesi, monahi, egumenul mãnãstirii Floresti-Aftanasie, familia boierilor Cerchez.
De proportii mici, dar armonioasã, biserica este un exemplar unic în eparhia Husilor prin raritatea planului. De plan triconc, cu pronaos absidat cu trei laturi si absida altarului pentagonalã, intrare sud. Este construitã din bârne de stejar, fasonate în patru fete, încheiate „în cleste” si cuie de lemn, pe fundatii de piatrã brutã si tãlpoaie de lemn. Fatadele, decorate cu un brâu „în torsadã” deasupra soclului, o frizã cu dinti de ferestrãu sub cornisã si motive geometrice pe ancadramentele ferestrelor, sunt ascunse sub scândurã. Bolta cu sectiune poligonalã a naosului si semicalotele de pe absidele laterale sunt transpunerea în tehnica lemnului a formelor arhitecturii de zid. Trecerea dintre pronaos si naos este marcatã de patru stâlpi despãrtitori pe care se sprijinã fruntarul decorat „în acoladã”. Pictura de pe iconostas si tetrapod a fost realizatã de Anastasie, zugrav, egumenul Mãnãstirii Floresti, în 1745, potrivit inscriptiei în chirilicã de sub icoanele prãznicare. La est de bisericã, în cimitir, se aflã o piatrã funerarã din 1842, a comisului Pavel Cerchez, descendent al ctitorilor.
În afara catapetesmei, în prezent se mai pãstreazã icoanele mari, picturã de ulei pe lemn, si iconostasul, precum si icoana Sf. Nicolae, foarte bine conservatã. în bisericã se mai aflã si icoana „Maicii Domnului cu pruncul”, datatã 1935, dar si mai multe cãrti, inclusiv liturghiile, dintre care una, mai nouã, cu îmbrãcãminte din metal. În bisericã, se aflã un pomelnic al unui fiu al satului, pilotul cls. I, Mihai C Ionescu, colonel de aviatie, care a cãzut la datorie într-un accident aviatic la data de 26 iunie 1990, la Craiova. Peretii bisericii sunt împodobiti cu peste 100 de icoane pictate pe lemn donate de enoriasi. Catapeteasma, originalã, ar avea nevoie de restaurare, iar usile de intrare în altar au forma specificã bisericilor din acea epocã. Acoperisul de sindrilã a fost înlocuit cu tablã în 1930, tot atunci s-a placat cu scândurã exteriorul bisericii.
Biserica, clopotnita si cimitirul sunt bine întretinute, urmare a strãdaniei preotului paroh Gabriel Luchian, care mai are în parohie alte patru biserici, inclusiv cea din satul Obârseni, dar si primarului, Aurelian Miler, care s-a preocupat de soarta acestor asezãminte. „Primãria a fost tot timpul alãturi de bisericã, nu doar datoritã traditiei, cât si pentru cã eu consider cã religia are un rol important în formarea tineretului. Astfel, la reabilitarea bisericii de la Obârseni, cu fonduri guvernamentale, am contribuit atât la proiectare, cât si cu fortã de muncã, cu oameni de la HG 416, la Voinesti, cu fonduri proprii, am betonat aleile de acces la bisericã, si, în plus, am obtinut avizul guvernului pentru alte 100 milioane lei vechi destinate licrãrilor de consolidare la aceastã bisericã. Trebuie spus cã si pentru locasele altor culte am obtinut aceeasi sumã, respectiv pentru bisercicile penticostale de la Lingurari si Gãdesti, câte 50 milioane lei destinate reparatiilor interioare.
Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului”, sat Obârseni, com. Voinesti, jud. Vaslui
Ctitoritã de obstea satului, în 1818, pe un platou situat în partea de est a satului, înconjuratã de cimitir. Arhitecturã popularã de lemn, ce se remarcã prin mãiestria realizãrii tehnice, de la sistemul de îmbinare a bârnelor pânã la organizarea spatialã, armonia volumelor si decoratia fatadelor. Bisericã de plan triconc cu absidele laterale pentagonale si absida altarului poligonalã, decrosatã, intrare vest, cu pridvor sprijinit pe stâlpi de lemn, crestati în partea superioarã în acoladã. Este construitã din bârne de stejar, încheiate în cheutoare dreaptã si „coadã de rândunicã”, pe fundatii de piatrã de râu si tãlpoaie de lemn. Naosul este acoperit cu boltã de sectiune octogonalã, cu nervuri simple, cheia ornamentatã cu un motiv floral. Bogata ornamentatie cioplitã în lemn a fatadelor a fost acoperitã prin cãptusire cu scânduri. Interiorul este din bârne cioplite si fasonate. Toate deschiderile de la pridvor, fruntar si portal au un traseu în acoladã. Stâlpii despãrtitori dintre naos si pronaos sunt decorati în acoladã si urechiuse. Ancadramentul portalului are motive geometrice. Acelasi decor se aflã si pe ancadramentele ferestrelor, azi acoperit cu scândurã. Usa de stejar de la intrarea în pronaos, cu sistem de închidere de epocã, prezintã urme de picturã pe lemn, tehnicã întâlnitã si la bisericile din Gârceni si Dumbrãveni, din judetul Vaslui. Sub catapeteasma actualã se aflã cea pictatã pe pânzã de cãtre Anastasie Zugravul, în secolul al XVIII-lea, adusã probabil de la Floresti, acelasi care a realizat pictura interioarã. În prezent se fac slujbele obisnuite, odatã la cinci sãptãmâni, de cãtre preotul din Voinesti. Ca asezare, biserica dominã întreg satul Obârseni, fiind construitã pe culmea dealului, accesul fiind destul de anevoios în perioadele ploioase. Se pãstreazã icoanele vechi, o parte din fondul de carte si catapeteasma.
