In anul 2007 erau 4.300 de cazuri tot anul, iar in 2010 au fost 5.700. In acest an, la „Socola” s-au inregistrat 4.604 pacienti cu depresie
„A te simti nefericit in momente dificile ale existentei face parte din experienta normala”, spun medicii. Cit de nefericit trebuie sa te simti ca sa ajungi la spital si sa ceri ajutorul psihiatrilor? Care e limita pina unde te poti ajuta singur si de unde mai apoi ai nevoie de tratament? In anul 2007 au fost inregistrate 4.300 de depresii la Spitalul „Socola”. In anul 2010, numarul depresiilor a ajuns la 5.700. Cresterea era una importanta, numai ca, in primele sase luni ale anului 2011, cifrele au luat-o razna. Numarul pacientilor au ajuns deja la 4.604, adica aproape cit in tot anul 2010? Doamna Mihaela face parte dintre cei care au ajuns in pragul disperarii si au cerut ajutor. „Ma simt neputincioasa. Nu-mi iese nimic. Nu sint multumita de nimic. In urma cu o luna am cumparat o lama sa imi tai venele. A intrat baiatul in casa. Am aruncat lama…”, a povestit printre lacrimi femeia abia internata in spital. Cazul ei este unul din cele mai grave, spun medicii. Dar e si unul din cele pentru care exista tratament. „Depresia nu este un moft. Este o boala care se vindeca”, a explicat dr. Andreea Szalontay, directorul medical al Spitalului „Socola”. Cine sau ce e de vina pentru numarul dublu al depresiilor? Raspunsul il dau specialistii: intrecerea gradului de suportabilitate a crizei.
Doamna Mihaela este o femeie voinica si tinara. Are 41 de ani si se internase saptamina trecuta la Spitalul „Socola”. Era prima ei zi de spitalizare si puteai sa citesti in ochii ei spaima, lipsa de speranta, sentimentul de inutilitate. Nu a vrut sa isi spuna numele sau sa ofere date care sa duca la recunoasterea identitatii ei. Din acelasi motiv pentru care, din nefericire, multi prefera nici sa nu vina la spital: oprobriul public. „M-am gindit inainte sa vin aici la ce va spune lumea care ma cunoaste. Ca ma internez la «Socola». Da, eram reticenta…”, a spus tremurind femeia. Isi framinta miinile si isi sterge constant lacrimile. E vadit emotionata si in acelasi timp lipsita de puteri. „Cind am intrat aici, mi-a fost greu. Ma inspaiminta curtea asta asa mare, spitalul atit de mare. Dupa ce am ajuns in salon insa, m-am mai linistit”, incearca parca sa se convinga ieseanca. A decis, intr-un final, sa vina la spital pentru ca asa i-a recomandat si medicul de familie, pe linga cei apropiati. „M-am dus la medicul de familie sa ii cer ceva pentru somn, ca nu mai aveam somn si voiam sa dorm. Mi-a spus ca ar fi bine sa vin si aici la un control si m-am hotarit sa incerc si asa. Mama tot mi-a mai zis si ea: «Mai, nu e bine cum te simti, mergi la un psihiatru si vezi ce se intimpla»”, a explicat femeia. Povestea doamnei Mihaela incepe in anul 2004, atunci cind medicii i-au stabilit diagnosticul crud de cancer de col uterin.
„Nu mai fac fata. Ma simt neputincioasa. Nu-s multumita de nimic”
Ca intr-un joc de domino, intimplarile nefericite din viata femeii au inceput sa apara cind parca nici nu isi revenise bine dupa ultimul necaz. Si i-au rasturnat nu doar echilibrul fizic, ci si pe cel psihic. „Nici nu stiu de unde sa incep sa va povestesc. Pe la sfirsitul lui 2004, inceputul lui 2005, am aflat ca am cancer de col uterin. Am fost operata la Bucuresti de mai multe ori, am facut chimio si radioterapie. La ultima perfuzie mi s-a spart un vas de singe la mina, a fost ceva mai complicat, si am ramas cu urme vizibile. Mi-a fost si mai greu, parca asa asteptam sa termin si sa stau linistita, cind deodata am dat din una in alta. Am fost operata si la mina”, povesteste cu un gust amar femeia. Mina i s-a umflat, s-a invinetit si acum arata de parca ar fi fost arsa. Cicatricele nu au mai trecut. „Fratele meu a facut apoi infarct. Dupa ce a murit el, la trei luni a murit si sora mea intr-un accident. In urma cu doi ani a murit si tata. Tata era persoana care ma sustinea, am simtit ca am ramas fara nici un suport…”, a continuat doamna Mihaela. De doi ani, astfel, nu a trecut zi in care sa nu incerce sa isi repuna in ordine pisele de domino, sa isi recapete echilibrul. „Nu mai gasesc calea de atunci. Nu mai am sprijin, efectiv. Nu mai fac fata. Ma simt neputincioasa. Nu-s multumita de nimic. Ma iau de tot, ma descarc adesea pe copil si pe sot. Obosesc repede”, isi descrie femeia sentimentele, de parca si-ar fi repetat zilnic replicile. „V-ati pierdut increderea, asta se intimpla”, incearca sa o linisteasca dr. Andreea Szalontay, directorul medical al Spitalului „Socola”.
A ajuns la un pas de a-si taia venele
De ani de zile nu se mai regaseste in pielea ei, iar in ultimul timp gindurile tot mai sumbre au inceput sa se deruleze in mintea femeii. „Intii a inceput sa imi para rau ca am scapat atunci, in 2005. Cind am avut cancerul. Baiatul are 20 de ani si eu sint acum doar o povara pentru el, nu il pot ajuta cu nimic, asa cum ar trebuie sa faca o mama. M-am gindit de multe ori la sinucidere. In urma cu o luna m-am dus si am cumparat o lama ca sa imi tai venele. Eram singura acasa si am vrut sa o fac, dar a intrat baiatul in casa. Am aruncat lama. Nu am spus familiei si nici nu vreau sa stie despre asta. Nu mi-a parut rau ca nu am reusit sa o fac, dar nici bine nu pot sa spun ca mi-a parut…”, afirma incet femeia. Ofteaza din ce in ce mai mult si isi sterge din nou lacrimile. La toate necazurile povestite se adauga incapacitatea de munca. „Dorinta mea era sa ma duc la serviciu ca un om normal. Am mai incercat menaj, la un loc de munca obisnuit nu poti sa stai in concediu medical atita vreme, de asta multi nici nu se indura sa vina la spital. Dar nu mai simt in stare sa muncesc, tot obosesc, cu mina e cum e… Sotul e intelegator, ma ajuta si el, si mama, atit cit pot. Dar eu nu pot sa ma duc la mama sa ii spun ce am pe suflet sau sa ma pling la sot si la copil. Nu ma indur, mai ales ca si mama a trecut prin atitea..”, a mai spus ieseanca. Faptul ca nu a putut sa povesteasca ceea ce o apasa de multe ori s-a rasfrint si mai mult asupra starii ei psihice.
Medic: „Lasati la o parte stigma. Depresia se trateaza, trece”
Odata ajunsa la spital, femeia a incercat sa le dea si altor oameni care se regasesc in situatia ei un sfat: „Le spun sa vina la spital. Sa vina la medic, chiar daca e greu”, a afirmat hotarita doamna Mihaela. Pe fata ei apare, in cele din urma, un zimbet parca rusinat. Medicul ii spune ca starea ei va incepe, usor, usor, sa devina una buna. „O sa vedeti si dumneavoastra dupa o luna cum o sa va simtiti. Lasati la o parte stigma. Depresia se trateaza, trece, persoana poate avea un servici apoi, poate avea copii. Depresia este o boala, nu un moft. Acest lucru nu se intelege, de cele mai multe ori, nici in familie si nici in mediul in care activeaza pacientii. Un om trebuie ajutat in astfel de situatii pentru ca, atunci cind nu mai face fata, efectiv are nevoie de terapie si de medicamente. Nu este un handicap, este o afectiune, iar asa cum lumea merge la medic cind are ulcer, de exemplu, asa trebuie sa vina si la psihiatru. E ca si cum si-ar face analizele”, a precizat dr. Andreea Szalontay. Desi doamna Mihaela a ajuns tirziu la spital, tratamentul pe care il incepuse deja o va ajuta sa depaseasca depresia, potrivit medicului increzator in reusita.
Cele mai multe cazuri se inregistreaza la femei
Doamna Mihaela prezinta mai toate simptomele unui pacient cu depresie, ca toti cei 4.604 pacienti tratati in primele sase luni ale acestui an la Spitalul „Socola”. Mai precis, numarul reprezinta 33% din totalul pacientilor asistati in regim de spitalizare la pat si in sistem ambulatoriu in primele sase luni ale acestui an, 13.939. Dintre cei cu depresie, anul acesta 884 au fost barbati, iar 3.729 femei. Cifrele le depasesc cu mult pe cele cunoscute la nivel international care arata ca simptomele depresiei se regasesc la 13-20% din populatie, iar raportul este de 2/1 femei fata de barbati. Daca studiile aratau ca in populatia generala virsta medie a debutului depresiei este de 27 de ani, se remarca in prezent, conform medicilor, o scadere a virstei la primul episod. „40% dintre indivizii cu depresie au avut primul episod inaintea virstei de 20 de ani, 50% au avut primul episod de depresie intre 20 si 50 de ani, iar restul de 10% dupa 50 de ani. Si simptomele depresive pot, de asemenea, sa varieze cu virsta. Depresia la copil se poate manifesta prin simptome somatice, dureri de burta, sau iritabilitate si retragere sociala. Adolescentii pot sa prezinte simptome „atipice” de depresie, de exemplu supraalimentarea, hipersomnia. In timp ce pacientii virstnici au simptome ca lipsa de interes, scaderea reactivitatii”, a explicat dr. Andreea Szalontay, directorul medical al Spitalului „Socola”.
Care sint principalele semne ale depresiei
Dispozitia depresiva reprezinta, asadar, o componenta a mai multor sindroame psihiatrice cunoscute sub numele de tulburari depresive. „Trasaturile principale sint dispozitia trista, lipsa placerii, gindirea pesimista si energia redusa, toate ducind la deteriorarea eficientei personale atit pe plan profesional, cit si pe plan socio-familial. Anxietatea este frecventa, dispozitia pacientului este caracterizata prin suferinta, nefericire, stare care nu se imbunatateste substantial in imprejurimi in care sentimentele obisnuite de tristete s-ar alina. Un alt simptom comun este iritabilitatea care consta in tendinta de a raspunde cu o suparare exagerata la solicitari si frustrari minore. Persoana cu depresie nu mai arata entuziasm pentru activitati care in mod normal ar fi incintat-o. Nu mai simte nici o dorinta de a trai, adesea evita contactele sociale. Pacientul se simte inert, priveste totul ca pe o povara si nu isi poate duce la sfirsit indatoririle”, contureaza dr. Szalontay tabloul persoanei care sufera de depresie. Un alt simptom intilnit frecvint in rindul acestor pacienti este, conform medicilor, perturbarea somnului. Adesea, persoana se trezeste mult prea dimineata sau in timpul noptii. Trezirea prea devreme dimineata apare cu doua sau trei ore inainte de ora obisnuita a pacientului, el nu mai doarme si se gindeste cu pesimism la ziua care urmeaza. Se simte neodihnit si adesea nelinistit si agitat.
Barbatii incearca sa-si puna capat zilelor prin metode violente
In ceea ce priveste ideatia depresiva, pacientul se asteapta la tot ce poate fi mai rau, intrevede esecul in munca, ruinarea veniturilor, nenorociri pentru familie si o inevitabila deterioare a sanatatii sale, conform doctorilor. „Aceste idei de disperare sint frecvent insotite de ideea ca viata nu mai are nici o valoare si ca moartea ar fi o binevenita eliberare. Preocuparile pot duce la idei si planuri de suicid”, accentueaza dr. Szalontay. Daca in rindul femeilor tentativele de suicid nu sint atit de violente, in rindul barbatilor insa, violenta este principala caracteristica a incercarilor de a-si pune capat zilelor. „Eu lucrez la o clinica de barbati. Si va spun ca foarte multi dintre pacientii cu depresie au incercat sa se sinucida. Si nu oricum, ci au incercat sa se spinzure, sa inghita otrava, sa se taie. Multi dintre ei beau din ce in ce mai mult, se ajunge la depresii cu delir in care pacientii nu se mai simt adecvati in societate, nu isi mai gasesc locul”, a mentionat dr. Ovidiu Alexinschi, medic psihiatru in cadrul Spitalului „Socola”. Nu in ultimul rind, si simptomele fizice sint frecvente in depresie, spun specialistii. Constipatia si durerile localizate oriunde in corp arata si ele existenta depresiei. Acuzele de tulburari ale memoriei, atentia deficitara, reprezinta alte simptome. Persoanei i se poate arata ca retinerea si reproducerea informatiilor nu sint afectate, in cazul in care face un efort special, dar in rindul pacientilor virstnici deteriorarea memoriei este atit de severa, conform doctorilor, incit aspectul clinic seamana chiar cu cel al dementei.
Depresia poate fi si genetica
Cauzele depresiei pot fi multiple, spun medicii. Exista cauze genetice, fiziologice, evenimente
de viata predispozante si chiar efecte ale unor boli somatice. Studiile familiale arata ca rudele de gradul I au un risc de boala de 10-13%, in comparatie cu 1-2% in populatia generala. Se poate vorbi insa si de o dereglare in organism, atunci cind se constata un nivel anormal al anumitor acizi. Scaderea serotoninei este si ea asociata cu depresia, cu violenta si sinuciderea. Evenimentele de viata predispozante sint cele care, adaugate la circumstante adverse care au actionat asupra persoanei o perioada lunga de timp, activeaza ca o ultima picatura, declansind instalarea unei tulburari depresive. „Aceste evenimente pot fi de doua tipuri: fie circumstante stresante, prelungite, cum sint pierderea locului de munca, relatiile nereusite, dificultatile pe termen lung ce pot fi ele insele cauze ale depresiei, fie evenimente care amplifica anumite intimplari pe termen scurt, fiind numite si factori de vulnerabilitate”, a explicat dr. Szalontay. De asemenea, anumite boli pot avea drept efect depresia, asa cum se intimpla adesea in cazul gripei, al mononucleozei infectioase, al bolii parkinson si in cazul unor tulburari endocrine. Exista si teorii psihologice implicate in etiologia depresiei, fiind observate interpretarea negativa a trairilor si privirea negativa asupra viitorului.
„E ca in marea criza din anii ’30 in America atunci cind erau tot mai multe sinucideri”
Ce a dus totusi la dublarea numarului de depresii anul acesta? Ce a facut ca de la 5.700 de depresii tratate in tot anul 2010 sa se ajunga la 4.604 pacienti cu depresie in doar primele sase luni ale acestui an? Raspunsul vine atit de la medici, cit si de la oamenii de afaceri: intrecerea gradului de suportabilitate a crizei. „Am observat, sigur, ca sint foarte multi pacienti cu depresie. Multi dintre ei ajung la noi din cauza stresului, din cauza pierderii locului de munca. Resimt o presiune uriasa, ca o mina invizibila care ii apasa pe ceafa. Si asta din cauza creditelor, a ratelor pe care nu le mai pot plati. Nu mai au perspectiva, au crezut ca vor trece necazurile odata si odata si observa acum ca nu s-a intimplat asa. Gradul de suportabilitate are o limita, lumea a putut sa tina cureaua un an, dar criza se prelungeste si nu se intrevede prea curind o iesire. E ca in marea criza din anii ’30 in America atunci cind erau tot mai multe sinucideri”, a declarat dr. Ovidiu Alexinschi.
„Foarte rar am intilnit dorinta de a mai veni si miine la munca”
Mai mult, spun oamenii de afaceri, adevaratele efecte devastatoare ale crizei abia acum se resimt. „Aceste manifestari care duc la sinucideri sint efectele crizei care a perpetuat in ultimii patru ani. Foarte rar am intilnit pe fetele si in ochii oamenilor o destindere, dorinta de a mai veni si miine la munca, mai ales in ultimul an. Nu mai pot intinde coarda la maximum, efectiv, nu mai suporta. Veniturile au fost afectate considerabil, salariile au scazut ori la un sot, ori la altul. Nici in celelalte tari care ar fi putut duce la salvarea situatiei nu este mai bine. Nu mai spun ca exista si oameni care nu muncesc, someri, care au deficiente si toata lumea este afectata”, a explicat omul de afaceri Gabriel Surdu, proprietarul TerraMold Iasi. Chiar daca nu exista inca semne ca economia isi va reveni, omul de afaceri ii incurajeaza pe ieseni sa mearga la serviciu, motivind ca aceasta este singura solutie pentru iesirea din criza. „Oamenii trebuie incurajati sa munceasca, chiar daca nu sint retribuiti asa cum ar trebui, pentru ca doar prin munca putem depasi acest dezastru mondial. Trebuie sa avem speranta ca economia se va relansa si vom avea, din nou, o viata decenta”, a adaugat omul de afaceri.
60% dintre depresivi se gindesc la sinucidere
Si medicii insista ca, atunci cind simtiti simptomele unei depresii, sa cereti ajutorul unui psihiatru. Pentru ca 60% dintre depresivi au ideatie suicidara, chiar daca nu o recunosc, iar 15% ajung chiar sa comita suicidul. „Depresia se vindeca doar daca schema de tratament prescrisa de psihiatru este respectata cu strictete. In lipsa tratamentului, riscul de a face un al doilea episod de depresie este de 50%, iar de a face un al treilea episod este de 70%”, atrage atentia dr. Andreea Szalontay. Neprezentarea la medic duce, altfel, la cronicizarea bolii, la o deterioare a calitatii vietii sau chiar la suicid. Depresia poate fi insa tratata si prevenita. Tocmai pentru a preveni un alt episod de depresie, medicatia se ia chiar si pina la sase luni de la ameliorare sau vindecare. Pentru acest lucru insa, este necesar sa va adresati medicului psihiatru, renuntind la stigma si prejudecati.
