ENTUZIASM…Se ia un câmp de floarea soarelui, câteva mii de albine, se adaugã multã pasiune si rezultã cea mai bunã miere. E reteta familiei Pivniceru, care a transformat apicultura, dintr-un hobby, într-o afacere de succes. Ca sã se poatã gândi la un profit semnificativ, în urmãtorii ani, Mãdãlina Andreea Pivniceru a primit o mânã de ajutor si din partea Uniunii Europene. Cu sprijinul GAL “Movila lui Burcel”, tânãra va accesa, pânã în 2018, fonduri nerambursabile în valoare de 7.500 de euro cu care-si va dezvolta prisaca. Când a pornit la drum, avea doar doi stupi. Azi are 155 si spune cã nu se va opri pânã când nu va avea cel putin 200. “Desi e foarte mult de muncã, vom continua sã ne dezvoltãm. Fondurile europene ne-au ajutat foarte mult sã ne modernizãm afacerea”, ne-a declarat Mãdãlina Andreea în pauza dintre douã pastorale.
Între apicultorii cunoscuti din judetul Vaslui se aflã si familia Pivniceru, din satul Serbotesti, comuna Solesti. În ziua în care am poposit aici, se lucra intens la înlocuirea lãzilor vechi. Aflãm de la Radu Pivniceru cã apicultura este o ocupatie veche în familie. “Microbul l-am luat de la bunicul sotiei, în urmã cu sase ani. Pânã atunci nu stiam mare lucru despre apiculturã. M-a impresionat grija cu care lucra la stupi. Mi-a intrat microbul în sânge si de atunci, de la cei doi stupi ai lui, am ajuns la 155”. N-a fost usor, albinãritul presupune o muncã asiduã, o permanentã preocupare. “Luna trecutã am fost cu pãstoritul la Buzãu. N-am obtinut nimic. Timp de trei sãptãmâni am dormit în masinã, iar la final am plecat pe minus. Combustibilul masinii cu care am dus stupii pânã acolo, plata bãietilor care m-au ajutat, m-au fãcut sã bag mâna serios în buzunar. De asta zic la toti care mã întreabã, apicultura e o ocupatie frumoasã, dar foarte dificilã. Roadele ei sunt dulci, dar munca amarã”, ne-a declarat Radu Pivniceru.
Fondurile europene, un real sprijin
Pentru a-si putea dezvolta afacerea, familia Pivniceru a apelat la sprijinul Grupului de Actiune Localã “Movila lui Burcel”. Cu ajutorul celor din GAL, Mãdãlina, sotia lui Radu, a reusit sã atragã fonduri europene în valoare de 7. 500 de euro. “Banii au fost luati pe mãsura 1.4.1 – Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistentã. Au fost esalonati pe cinci ani. Anul acesta am reusit sã luãm a doua transã, de 1.500 de euro. Cu ajutorul lor am înlocuit 40 de lãzi vechi cu altele noi. Banii sunt mai mult decât bine-veniti. Sunt esentiali în dezvoltarea stupinei”, ne-a declarat Mãdãlina. Profesoarã de educatie fizicã la scoala din comunã, tânãra spune cã tot timpul liber îl alocã, “sportivelor” de acasã. “Îmi ajut tot timpul sotul cu munca la stupi. Albinele, dacã nu esti lângã ele sã le ai grija, nu rezistã. Anul trecut ne-au murit foarte multe, din cauza poluãrii. Am vorbit si cu alti apicultori. În 2014 a fost jale în toatã regiunea Moldovei. Multi spun cã din cauza erbicidelor si a pesticidelor foarte puternice apãrute pe piatã. Peste tot au murit albine. Anul acesta n-am mai avut probleme. 2015 este mult mai bun fatã de 2014 din toate punctele de vedere: si al cantitãtii de miere obtinute, si al sãnãtãtii albinelor”, a spus Mãdãlina.
“Ne-ar trebui o breaslã solidã, care sã ne reprezinte interesele”
Imediat ce ploile se vor opri, familia Pivniceru va pleca în pastoral la Iasi, în satul Mihail Kogãlniceanu. “Zona este un rai pentru noi, apicultorii. A mers foarte bine la tei, acum ne asteptãm sã meargã la fel si la floare. Anul acesta vom sta mult mai bine la cantitatea de miere comparativ cu anul trecut. În 2014 am avut în jur de 1.250 de kilograme de miere. Anul acesta, pânã acum, în iulie, avem 1.000 de kilograme. Nu ne plângem. Singura noastrã problemã majorã o reprezintã lipsa pietei de desfacere a produsului. În ultimii ani, numãrul apicultorilor a crescut, la fel si cantitatea de miere. Cu toate acestea, numãrul celor care cumpãrã miere, mã refer aici la cantitãti mari, scade de la an la an. La fel si pretul mierii. Anul trecut am vândut cu 20 de lei kilogramul de miere de salcâm si cu 13 lei pe cel de miere de tei. Pe piatã, kilogramul e 32-34 de lei. Suntem fortati sã jucãm dupã cum vor altii. Mi-ar conveni sã am o clientelã a mea, sã vând mierea cu 25 de lei kilogramul. Dar omul vine sã cumpere doar 2-3 kilograme. Când îmi vând eu cele 1200 de kilograme ? Si atunci sunt obligat sã vând toatã cantitatea o datã. E bine pentru cã primesc toti banii în aceeasi zi, dar e rãu pentru cã pretul e mic, nu e în avantajul nostru, al apicultorilor. Se simte lipsa unei asociatii profesionale, care sã ne reprezinte interesele”, a mãrturisit Mãdãlina. Desi nu prea se simt sprijiniti atunci când vine vorba de valorificarea mierii, cei doi tineri din Serbotesti spun cã vor continua sã-si dezvolte afacerea, cu gândul cã, “poate în viitor, mierea româneascã va fi apreciatã la adevãrata ei valoare. Vrem sã ajungem la 200 de stupi, sã avem o afacere modernã, cu utilaje de ultimã generatie”.