Au început Zilele Culturale ale Vasluiului
E ZIUA TA, VASLUI… În 2015, Zilele Culturale se sãrbãtoresc cu mici si bere în stradã si cu un pic de artã în “foaierele” culturii vasluieine. La Muzeu sau la Bibliotecã, vin putini vasluieni, noroc de bere, kurtos si muzicã “ieftinã” pentru ca oficialii sã facã o baie de multime. Asa a debutat prima zi de sãrbãtoare a orasului, care-i bucurã pe toti deopotrivã, fie ei localnici sau stranieri. Dincolo de acest aspect, ieri, procesul fetei violate de cei sapte tineri din Vãleni a furat prim-planul activitãtilor pregãtite de primãrie, cu ocazia Zilelor Culturale ale Vasluiului. Vasluienii activi s-au grupat inegal pentru cele douã evenimente care au marcat ziua: cei mai multi s-au priponit în fata Judecãtoriei pentru a-si arãta sustinerea fatã de tânãra batjocoritã si putini au fost cei care au luat parte la cele douã lansãri de carte, vernisajul expozitiei “Vaslui 1960-1989/Prezenta trecutului” si concertul tinerilor vasluieni din Copou. Tocmai pentru cã punea în umbrã evenimentul, primarul a hotãrât sã facã deschiderea Zilelor Culturale ale Municipiului în Copou si nu la primãrie, asa cum fusese programat. Ploaia a venit ca o binecuvântare peste oras, dupã zeci de zile de arsitã. Seara, în jurul orei 20.00, treptat, elevii de la Palatul Copiiilor si-au fãcut aparitia pe scena din Centrul Civic. Piata s-a umplut pânã la refuz, iar totul a explodat când pe scenã a urcat Lidia Buble.
Ca si la “Hora din strãbuni”, Zilele Vasluiului au debutat cu o ploaie. Aur curat, dacã tinem cont de zilele caniculare care au fost pânã acum. Fãrã sã exagerãm, putem sã considerãm cã primarul Pavãl e aducãtorul ploii. Însã, pe cât de bunã a fost, pe atât de problematicã s-a dovedit a fi. A creat dificultãti organizatorice si a condus la reprogramarea a douã concerte: Spectacolul Tinerilor si Recitalul violonistului Adrian Naidin. În primul caz, doar cinci copii au apucat sã-si ducã la capãt recitalul, întrucât furtuna se stârnise deja. Când a început ploaia, publicul, si asa putin, s-a speriat si a plecat repede. Cu sânge de artist, Adrian Naidin, a stat în ploaie, cu un pahar de vin în mânã, si a vorbit cu o parte din organizatori.
Cum e o sãrbãtoare câmpeneascã modernã? Ca la Vaslui, cu marmurã în loc de iarbã si cu mici si cârnati în Piata Civicã. O atmosferã de bâlci tipic nouã, balcanicilor. Terasele au luat viatã pe pavajul cubic neterminat. Încã din timpul zilei, micii sfârâiau pe grãtar, berea era pusã la rece, iar muzica rãsuna din difuzoare. Seara, atmosfera s-a animat mai mult, forfota era mai mare, iar parfumul micilor te îmbãta mai tare. Stefan cel Mare ne veghea de pe piedestal si, probabil, se “stãpânea” sã nu ne ia la bãtaie.
Expozitie de costume populare
Dincolo de atmosfera de afarã, în institutii atmosfera a fost mai serioasã. Pe holul principal al Casei de Culturã “Constantin Tãnase” au stat expuse manechine îmbrãcate în portul popular vasluian. Costume atât feminine, cât si masculine, originare din Ivesti, Pogonesti, Muntenii de Sus, Vãleni, Solesti si din orasul Vaslui, au fost puse la expozitie pentru vasluieni. Portul traditional vasluian se pierde cu timpul, doar în Ivesti si Pogonesti costumul traditional a rãmas întreg, pe când în Muntenii de Sus, întreg mai este doar costumul de iarnã, iar la Osesti acesta este pe cale de disparitie.
“Costumul popular constituie unul dintre elementele de bazã ale culturii materiale a unui popor. De exemplu, garda prezidentialã din Grecia este îmbrãcatã în costum popular. În istoria României, regina Elisabeta apãrea mereu în costum popular. Costumul face parte din identitatea unui popor”, povesteste Dan Ravaru, profesor, folclorist, etnografic, publicist vasluian. Ieri si-a lansat cartea “Portul popular vasluian. Istorie si actualitate”, scrisã împreunã cu Daniela Adam. În carte, acestia au povestit în amãnunt despre portul si traditiile din diferite împrejurimi ale vasluiului. Acestia au format o asociatie pentru a veni în ajutorul culturii traditionale si pentru a ajuta la pãstrarea acesteia. Anul acesta au obtinut o finantare prin asociatie, un proiect prin care realizeazã costume populare din judetul Vaslui. Vor fi realizate costume pentru ansamblul “Solestenii” din Solesti. Este vorba de 12 costume de bãieti si 16 de fete, originare din Vaslui. Costumul popular de femeie este alcãtuit din bunditã de stofã, padele realizate de mesteri populari din Muntenii de Sus, iar fotele si brâiele sunt fãcute la Laza. Patru femei din Laza s-au organizat si acum muncesc împreunã la realizarea costumelor populare. Una dintre ele a fãcut mari sacrificii si a achizitionat un rãzboi orizontal în valoare de 1400 de lei. Ei sunt pãstrãtorii traditiilor, pe care le vor transmite mai departe.
Arhitectul Nicolae Munteanu: “Ajutati-mã, domnule primar, sã finalizez proiectul Pietei Civice Vaslui!”
EXPOZITIE… Arhitectul Nicolae Munteanu, omul care a contribuit cel mai mult la crearea imaginii si identitãtii Vasluiului, a vorbit ieri, în cadrul vernisajului “Vaslui 1960-1989/Prezenta trecutului”, despre cum a gândit Piata Civicã, cum a reusit sã punã în practicã proiectul, de ce este dat ca exemplu studentilor la Arhitecturã, dar si ce greseli a fãcut: “locuintele nu au ce cãuta în centru”, “are doar o parcare micã” si “nu este terminatã”. Dar îsi asumã tot si mai mult de atât, îsi doreste sã finalizeze proiectul Pietei Civice.
Pentru cei care nu stiu, Nicolae Munteanu este arhitectul care a creat reteaua urbanã a orasului: Piata Civicã, Piata Independentei, Muzeul Judetean, Hotelul Racova, Sediul P.T.T.R, Complexul Mestesugãresc si ansamblurile de locuinte din zona centralã. Vorbim de perioada comunistã, când Vasluiul a reusit sã treacã de la gradul de târg provincie la cel de oras dezvoltat economic si cultural. Mai multe unitãti economice îsi gãsise locul aici: Întreprinderea de Confectii, Întreprinderea de Prelucrare a Lemnului, Întreprinderea de Materiale Izolatoare, Întreprinderea de Ventilatoare si Aparate de Ventilatie, Filatura de Bumbac, Fabrica de Coniac, Fabrica de Cânepã si douã mari santiere industriale, Întreprinderea de Aparate de Mãsurã si Control, dar si Combinatul de Fibre Sintetice. Între anii 1968 – 1975 Vasluiul a cunoscut maximul dezvoltãrii economice: productia globalã industrialã a crescut de 40 de ori fatã de anul 1960 si de 20 de ori fatã de anul 1965. A fost perioada de vârf economic a Vasluiului, perioadã în care s-a dezvoltat si i s-a construit identitatea.
Piata Civicã din Vaslui, construitã dupã planurile Pietei San Marco din Venezia
Arhitectul Nicolae Munteanu povesteste cã, în 1968, a primit cu entuziasm sarcina de a gândi proiectul pentru centrul Vasluiului. A fost o muncã grea, dar frumoasã, mânatã de dorinta de a construi ceva mãiestuos: “Anul 1968 a fost, pentru mine, fundamental. Aveam doi ani de experientã ca architect, când directorul Institutului de Proiectãri din Iasi, unde eram angajat, mi-a dat sarcina asta. Mi-a zis: <<Niculitã, te asteaptã o sarcinã grea!>>. Am rãspuns: <<Domn’ director, de abia astept!>>. Mã vedeam în orice, numai sã fie ceva sã merite. Voiam sã demonstrez cã, dacã ai încrederea conducãtorilor, ajungi la performantã. M-am închis în casã, am citit si recitit cartea profesorului Cezar Lãzãrescu de o grãmadã de ori, mi-am fãcut caiete de documentare, iar în momentul acela am descoperit cã existã o singurã Piatã în lume, cu care toatã lumea este de acord cã e cea mai frumoasã din lume: Piata San Marco din Venezia. M-am dus în atelier si m-am apucat de machete. Trei variante am fãcut. Mã uitam, când la machetele Pietei din Vaslui, când la machete Pietei San Marco. Când le-am terminat, printr-o întâmplare fantasticã, omul politic Virgil Trofin vine si le vede. Zice: <<Mãi, oameni buni, dar ce ati fãcut aici? Hale? Mergeti la Bucuresti!>>. Când am auzit, m-a apucat panica. Ne-am pregãtit si am mers la Bucuresti, la tovarãsu’ Ceausescu. Acolo, toti cinci, câti eram, stãteam aliniati. Am dat mâna cu secretarii, s-au uitat peste machete, eu nu ziceam nimic, mi se dãduse ordin, de sus si pânã jos: <<Nu vorbesti, taci din gurã!>>. La un moment dat, ne întreabã: <<Sunteti membrii de partid?>>. Toti aliniati, într-o panicã, nu vã mai zic ce au însemnat acele clipe. Dupã aceea, a continuat: <<Nu se poate, clãdirea Postei sã fie mai frumoasã decât cea a sediului de partid. Puneti mâna si faceti o clãdire nouã”. A iesit de acolo si douã lucruri zice cã-si aminteste foarte bine, cã plângea si cã si-a dat seama cã încrederea conducãtorului conteazã foarte mult. Nu s-a lãsat si s-a apucat din nou de treabã.
Piata Civicã are toate caracteristicile Pietei San Marco. La fel ca Piata din Venezia, cea din Vaslui adunã, în centru, cele mai faimoase clãdiri ale orasului: Casa de Culturã a Sindicatelor, Muzeul si Biblioteca Judeteanã, Palatul Postei si Telecomunicatiilor si Hotel Racova. Are trei componente, una utilitarã, una socialã si alta culturalã. Lipseste, din punctul de vedere al arhitectului Nicolae Munteanu, componenta sacrã: o bisericã micutã, care sã aducã zonei o dozã de sacralitate. De asemenea, considerã cã e important sã se construiacã o zonã nocturnã pentru tineri: “Ajutati-mã, domnule primar, sã finalizez proiectul Pietei Civice Vaslui! Fãrã bani, nu-mi trebuie! Dacã reusiti sã faceti la fel de frumos ca în Sibiu, veti ajunge presedintele României!”. “Nu mai avem loc pentru un presedinte de tarã”, a completat Nicolae Ignat, primarul Puscasiului, prezent la vernisaj.
