Din 700 de lei, familia Paraschiv îşi tratează copilul grav bolnav şi îşi plăteşte întreţinerea la timp * Pentru că asociaţia are datorii, apă rece este doar noaptea, iar centrala termică este aproape inutilă * Deşi îi afectează sănătatea, Cristiana este nevoită să stea în mucegai şi igrasie * În acelaşi timp, afacerişti importanţi ai oraşului au datorii la întreţinere de zeci de mii de lei
Există şi chiriaşi ai Primăriei nedreptăţiţi crunt de asociaţia de proprietari. Acest fapt nu poate fi mai strigător la cer decât în cazul familiei Paraschiv, care locuieşte de aproximativ un an în cartierul Micro 40, într-un apartament pus la dispoziţie de municipalitate. Ana şi Mihai Paraschiv câştigă, împreună, într-o lună, „fabuloasa” sumă de 700 de lei. Au doi copii, de 12 şi respectiv 14 ani, însă unul dintre ei este grav bolnav. Cu toate acestea, familia Paraschiv îşi plăteşte la timp datoriile către asociaţia de proprietari, după ce a fost nevoită să treacă prin furcile caudine pentru a obţine un apartament în care cu greu încap patru persoane.
Probleme din cauza vecinilor
Apartamentul cu pricina a reprezentat o adevărată încercare pentru familia Paraschiv. Deşi pot fi consideraţi un caz social chiar şi numai prin prisma veniturilor, cei doi soţi trăiesc mereu cu sabia deasupra capului, deoarece fiica lor, ajunsă acum la vârsta de 14 ani, suferă de epilepsie, sindrom hiperkinetic şi tahicardie supraventriculară.
În momentul în care intri în spaţiul minuscul pe care ei îl numesc casă, Ana Paraschiv îţi zâmbeşte şi îţi oferă o pereche de protecţii pentru pantofi, nu de alta, dar Cristiana, fetiţa cea mare a familiei, nu trebuie să intre în contact cu niciun microb. „Am primit apartamentul acesta în maritie anul trecut. Efectiv nu ne mai puteam descurca în chirie. A trebuit să facem totul de la zero”, a explicat Ana Paraschiv. „Mai mult, în momentul în care ne-am mutat aici, oamenii Primăriei ne-au spus că totul este pus la punct. Însă, după ce au plecat am constatat că aplicele nu funcţionau, deoarece nu aveam contract la curent, apa nu funcţiona, dar asta este, nu avem ce face. Măcar am primit ceva după atâtea telefoane pe care le-am dat la Primărie. Am acceptat apartamentul acesta, pentru a nu fi nevoiţi să mai fim puşi pe vreo listă şi să mai aşteptăm cine ştie cât”, a explicat şi Mihai Paraschiv, soţul femeii.
„În fiecare lună, mergem la administrator pentru a ne plăti întreţinerea. Uneori mergem şi plătim în avans, deoarece trebuie, la interval de câteva luni, să plecăm cu fata în Italia sau în Ungaria, pentru tratament. Am primit ajutor printr-o fundaţie a Vaticanului, altfel nu cred că ne-am fi putut descurca”, a spus Ana Paraschiv.
„Suntem în asociaţia 602. Sunt oameni cu datorii uriaşe, iar din cauza lor noi suntem nevoiţi să ne spălăm la ligheam. Apartamentul are centrală, dar la ce bun, dacă beneficiem de apă rece doar între orele 23 şi 6 dimineaţa. Fata nu are voie să intre în contact cu microbii, iar la baie folosim ligheanul pentru „a trage apa”. Ţevile vecinilor s-au spart, iar acum avem bucătăria plină de mucegai”, a mai spus femeia.
Poveşti din spital
Cristiana Paraschiv este o luptătoare. Medicii români au catalogat cazul său ca fiind irecuperabil. Cu toate acestea, prin strădaniile familiei, prin zeci de drumuri, sute de telefoane, copilul a ajuns să fie tratat în Italia şi la Budapesta. Povestea ei este de-a dreptul cutremurătoare. A făcut prima criză când nici nu ieşise din scutece. La o lună a fost diagnosticată cu sindrom convulsiv febril. A fost tratată cu fenobarbital. Când Cristiana a împlinit şase luni, familia Paraschiv a mai primit o lovitură. Micuţa a fost diagnosticată cu sechele post-hemoragice. Crizele sale au continuat. Când a împlinit un an, medicii de la Cluj i-au spus mamei că fetiţa uită să respire. La nici trei ani, lua medicamente cum alţi copii mănâncă ciocolată. La patru ani, următorul diagnostic – epilepsie. Bonus – sindrom hiperkinetic, tahicardie paroxistică supraventriculară. Alte medicamente. În 2009, Cristiana intră în comă, îşi revine, însă uită să scrie şi să citească. Urmează plecările succesive în Italia şi Ungaria, unde stă internată cu lunile. Şi întoarcerea acasă, în apartamentul plin de igrasie. Deşi părinţii nu sunt nici directori, nici patroni, reuşesc să păstreze balanţa datoriilor.
Reversul medaliei
După cum aţi putut citi în ediţia de ieri a cotidianului „Viaţa liberă”, datoriile chiriaşilor Primăriei însumează peste 2,4 milioane de euro. Pe de altă parte, datoriile proprietarilor sunt de 15 ori mai mari. Printre aceştia se află şi patronul unei firme ce deţine maxi-taxi-uri, care trebuie să plătească o restanţă la întreţinere de „numai” 27.351 de lei. În acelaşi timp, conform datelor publice, un apartament deţinut de SC Metal SA, situat în Mazepa, are datorii de peste 40.000 de lei. În total, numai Apaterm are de recuperat de la populaţie peste 150.000.000 de lei.
