AMINTIRI… Cine nu are un bãtrân, sã si-l cumpere spune o veche vorbã româneascã. Cei care ajung la vârste venerabile sunt nestemate pentru o comunitate, pentru cã reprezintã echilibru, cumpãtarea, dar si legãtura cu istoria noastrã. La Muntenii de Jos, Maria Vieru, la cei 98 de ani, ne spune povestile sale despre evenimente cruciale din viata românilor, dar îsi spune si durerea. Din cei 10 copii cât a crescut a mai rãmas doar cu patru si acestia sunt departe. Singura ei alinare i-au rãmas nepotii si o norã care-i poartã de grijã. Nepotii îi ascultã acum povestile despre ce a însemnat ocupatia rusã sau germanã din Cel de-al Doilea Rãzboi Mondial sau ce sacrificii au fost nevoiti sã facã pentru a trece peste Foametea din 1946 – 1947. Maria Vieru a trãit destul încât sã prindã si aceastã perioadã tulbure în care întreaga omenire este amenintatã de noul coronavirus. Spune cã nu întelege aceastã perioadã, mai ales cã sunt interzise vizitele si putini mai sunt cei care-i trec pragul.
În comuna Muntenii de Jos, o bãtrânã de 98 de ani, Maria Vieru, îsi spune povestile trãite de-a lungul vietii, de la amintirile pãrintilor sãi despre Marea Unire, pânã la Cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, Marea Foamete si acum, pãrerea sa despre pandemie si viata modernã. Cu vocea sa blândã îsi spune si durerea pentru cã, dupã ce a dat nastere la 10 copii, sase dintre ei au murit, iar cei rãmasi au cam uitat de existenta sa. „Luna asta am intrat în 98 de ani. Copii am avut 10, acum mai am douã fete si doi bãieti. Ceilalti mi-au murit. Si nu este usor sã trãiesti cu gândul cã ai supravietuit copiilor. Dar Dumenezeu ne dã atât cât putem duce”, spune Maria Vieru. Cu ochii pierduti, aceasta se cunoaste cã suferã dupã pierderea celor sase copii. Nu se dã bãtutã si-si duce crucea mai departe. Îsi aminteste câte ceva de la Marea Unire de la 1918, din ce i-au spus bunicii sau pãrintii. Dar vremurile par prea dedemult sã mai aibã o imagine clarã de atunci. „Pe atunci, vremurile erau potrivite. Nici prea grele si nici usoare, dar viata era mai grea ca acum. Bãtrânii nostri au trãit asa cum au putut si au reusit sã treacã peste toate greutãtile vietii. De la Unire mi-au povestit bunicii. Stiu cã atunci s-a fãcut o Românie Mare cum a fost pe timpul lui Mihai Viteazu”, a spus bãtrâna de 98 de ani.
„De frica rusilor, ne-am ascuns în transee”
Un alt episod important din viata Mariei Vieru este perioada petrecutã în timpul celui De-al Doilea Rãzboi Mondial, când satul ei a trãit si sub ocupatie germanã, dar si sub ocupatia sovieticã. Vorbeste despre nemti ca despre niste oameni civilizati. În schimb, spune cã, de frica rusilor, sãpau transee si se ascundeau în ele, împreunã cu animalele. „Am prins si rãzboiul. Atunci a fost cel mai greu. Sãpam transee si stãteam ascunsi în ele, cu vitele, într-o lizierã de salcâmi, de frica rusilor. Erau rãi rusii. Ne luau tot, se îmbãtau si apoi împuscau pe cine apucau. Si nemtii au fost pe aici, dar nu erau asa rãi, ca rusii. Fãceam mâncare la sobã si veneau sã se uite cum fac mâncarea. Erau respectuosi si nu ne fãceau necazuri. Si sotul meu a fost în rãzboi. A luptat pe front timp de 3 ani, apoi a rãmas în Jandarmeria acelor vremuri, dupã ce a mai fãcut doi ani de scoalã militarã. A iesit la pensie cu grad de locotenent”, spune Maria Vieru.
A supravietuit foametei, dar o doare cã propii copii au uitat de ea
CUMPLIT… La scurt timp dupã încheierea celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, Moldova este lovitã de o nouã crizã de porportii. Seceta prelungitã a adus, pe aceste meleaguri, Marea Foamete, în perioada 1946 – 1947. Maria Vieru a trãit si acele vremuri si a reusit sã treacã peste ele dar, acum, durerea ei este legatã de faptul cã proprii ei copii au cam uitat de ea. Se bucurã doar de vizita a doi nepoti pe care i-a crescut de când aveau câteva luni si de nora care-i poartã de grijã. „A urmat foametea, când cãram din casã haine si ce aveam mai de valoare, sã le dãm pentru o strachinã cu fãinã. Am trecut si peste acele vremuri, chiar dacã au fost foarte grele si reuseam sã punem în farfurie, te miri ce. În acele vremuri am mâncat, pentru prima datã, bors cu pãsat, sã nu murim de foame. Am trecut prin toate si am ajuns acum, la bãtrânete ca, din câti copii am avut, sã nu am pe nici unul lângã mine si cine sã vinã la mine. Mai degrabã nepotii sunt mai buni si mai sufletisti ca proprii copii. Am crescut doi nepoti de la 4 luni pânã la 2 ani. Ei vin si mã viziteazã. Am un bãiat aici, în sat, lângã mine. Nu vine sã mã vadã cu lunile pe motiv cã are treabã. I-am spus sã mai treacã, cã mâine, poimâine am sã închid ochii si nu vei mai avea la cine veni, dar nici asa nu mã viziteazã”, spune, cu durere în glas, Maria Vieru. Ajunsã în vremurile moderne de astãzi, bãtrâna de 98 de ani trece si prin criza generatã de noul coronavirus. Cu toate cã, de-a lungul vietii, a trecut prin multe greutãti, pandemia este peste puterile ei de întelegere. În schimb, îsi pune speranta în credintã si în Dumenezeu „Pandemia nu pot sã o pricep. Nimeni nu poate sã vinã la tine si nici tu sã te duci sã mai stai de vorbã cu altii. Dar nu avem încotro. E asa cum vrea Dumnezeu si ce ne dã El, trebuie sã purtãm. Si rãu si bine”, este de pãrere Maria Vieru.
Primarului Iulian Lazãr: „A venit timpul sã fim uniti si la Muntenii de Jos”
MESAJ… Dupã ce reuseste imposibilul în comuna Muntenii de Jos, noul primar liberal, Iulian Lazãr, si-a început, cu dreptul, primul mandat. A început sã facã ceea ce a promis în timpul campaniei electorale si se bucurã acum de sprijinul populatiei din comunã. Ajuns la ceas aniversar, în fata sãrbãtorii tuturor românilor, noul primar a transmis locuitorilor comunei pe care o pãstoreste un mesaj de suflet. „Îmi doresc ca toti concetãtenii mei sã se bucure de aceastã mare zi a românilor si, chiar dacã pandemia nu ne permite sã ne strângem pentru a petrece asa cum se cuvine, sã ciocnim un pahar de vin alãturi de familie, cu gândul la un viitor mai bun. Urez oamenilor din comuna Muntenii de Jos un cãlduros si sincer La multi ani! Promit cã voi fi primarul tuturor si voi încerca sã îmi tin toate promisiunile fãcute, în fata lor, în timpul campaniei electorale. Acum sãrbãtorim Unirea României Mari, de aceea cred cã si la Muntenii de Jos este timpul sã fim uniti, sã stergem tot si sã plecãm de la un punct zero. Sã ne respectãm pentru cã asa respectãm comunitatea din care facem parte. Fãrã sã fim uniti si sã fãrã sã ne dãm mâna, dar si fãrã sã fim transparenti în Consiliul Local, oamenii ne vor taxa. Împreunã, doresc sã îndeplinim, în urmãtorii 4 ani, urmãtoarele obiective: Asfaltarea tuturor drumurilor si ulitelor din comunã. Aductiune retea gaz (Mânjesti si Munteni Râpã) si extinderea retelei existente. Extinderea retelei de apã potabilã, cât si construirea unor rezervoare de capacitate mare si forarea de noi puturi pentru a face fatã consumului pe timpul verii. De asemenea, dorim redeschiderea cismelelor de pe domeniul public. Extinderea si modernizarea retelei de electricitate, dupã cum urmeazã: iluminat public cu becuri ecologice de tip led, bec pe fiecare stâlp, indiferent dacã este o zonã mai slab sau dens circulatã. Iluminarea drumurilor care nu au stâlpi de electricitate, cu becuri cu încãrcare solarã. Crearea unui punct de încãrcare pentru masinile electrice si plug-in hybrid. Implementarea unui sistem de supraveghere video în toatã comuna pentru siguranta locuitorilor. Amenajarea de parcuri de recreere si joacã în toate satele adiacente comunei”, este mesajul noului primar al comunei Muntenii de Jos.
