Joia Patimilor – Răstignirea lui Hristos, răstignirea patimilor noastre

DENIE… Joia Patimilor este ziua cu cele mai multe și semnificative evenimente care s-au petrecut de la intrarea Domnului Iisus în cetatea Ierusalimului și până la răstignirea Sa pe Cruce. În ziua de Joi (precum și în noapte de Joi spre Vineri) are loc spălarea picioarelor ucenicilor de către învățătorul lor; tot acum Mântuitorul instituie Taina Sfintei Euharistii (a Sfintei înpărtășanii de la Sfânta Litughie) la Cina cea de Taină; în timpul Cinei, Iuda este vădit ca fiind cel care L-a trădat pe Hristos; după Cină, Mântuitorul merge în grădina Ghetsimani unde se roagă pentru Sine, pentru Apostoli și pentru lumea întreagă; și, tot aici, Iuda vine și îi dă sărutarea trădării în urma căreia Iisus este arestat, moment din care încep efectiv Patimile Sale (arestarea, judecarea, condamnarea, batjocorirea și răstignirea Mântuitorului). Toate aceste evenimente sunt evocate de textele liturgice (cântările de la slujbe) și, mai ales, de cele evanghelice cuprinse în slujbele acestei zile, îndeosebi în timpul Deniei celor 12 Evaghelii.

CEA DINTÂI EVANGHELIE (Ioan XIII, 31-38; XIV; XV; XVII; XVII; XVIII, 1) care se citește este și cea mai cuprinzătoare și mai întinsă ca text și începe cu o nouă vestire a Patimilor îndată după Cina cea de Taină și cu momentul în care Domnul îi spune Apostolului Petru că se va lepăda de El nu o dată, ci de trei ori în acea noapte. Urmează o cuvântare de despărțire în care Hristos le vorbește despre porunca iubirii, care este cea mai mare din Lege. Apoi urmează Rugăciunea arhierescă a Mântuitorului pentru Sine, pentru Apostoli și pentru oamenii credincioși.

A DOUA EVANGHELIE (Ioan XVIII, 1-28) ne prezintă prinderea și aducerea lui Iisus la arhiereii Ana și Caiafa, precum și lepădarea lui Petru.

A TREIA EVANGHELIE (Matei XXVI, 57-75) ne înfățișează dialogul dintre arhierei (și cei dimpreună cu ei – sinedriul) și Iisus, precum și batjocorirea Domnului prin scuipări și loviri.

CEA DE A PATRA EVANGHELIE (Ioan XVIII, 28-40; XIX, 1-16) ne prezintă înfățișarea Domnului Hristos înaintea lui Ponțiu Pilat, dialogul cu acesta, biciuirea și încununarea Domnului cu spini și strigătele și îndemnul iudeilor spre răstignirea lui Hristos.

A CINCEA EVANGHELIE (Matei XXVII, 3-32) ne arată faptul că Iuda și-a dat seama de gravitatea păcatului său și încearcă să înapoieze cei treizeci de arginți arhiereilor iudei de la care i-a primit, iar în cele din urmă avea să se spânzure. Sfântul Matei prezintă momentul în care iudeii îl aleg pentru eliberare pe tâlharul Baraba, iar pe Iisus îl trimit la moarte. Îndată după aceasta, Pilat s-a spălat simbolic pe mâini în fața poporului iudeu, zicând “Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veți da seamă. Iar tot poporul a răspuns și a zis: Sângele lui asupra noastră și asupra copiilor noștri!” (Matei XXVII, 24-25)

SCOATEREA CRUCII ÎN MIJLOCUL BISERICII are loc după a cincea Evanghelie. Ea este scoasă din Sfântul Altar (unde stă în tot timpul anului) de către preot care o poartă pe umeri, la fel cum Hristos a purtat-o spre Golgota, locul răstignirii. Este un moment de înaltă cugetare duhovnicească și de tristețe căci, credincioși privind la ea, îl văd pe Hristos răstignit pentru păcatele noastre.

ÎN CEA DE A ȘASEA EVANGHELIE (Marcu XV, 16-32) Sfântul Evaghelist Marcu ne istorisește cum a fost îmbrăcat Hristos în hlamida de purpură, asemenea regilor, batjocorit fiind, si cum Simon Cirineul a fost silit să îi care Crucea Domnului spre Golgota unde a fost răstignit și unde iudeii au împărțit hainele Mântuitorului, trăgând la sorți.

A ȘAPTEA EVANGHELIE (Matei XXVII, 33-54) ne prezintă momentul răstignirii și continuarea batjocoririi Domnului prin atârnarea pe Cruce, deasupra capului a inscripției: IISUS HRISTOS, REGELE IUDEILOR.

EVANGHELIA A OPTA ne relatează un alt moment important în istoria mântuirii noastre, și anume făgăduința pe care Hristos a făcut-o unuia dintre cei doi tâlhari între care a fost răstignit: ,,Astăzi vei fi cu mine în Rai”.

CEA DE-A NOUA EVANGHELIE (Ioan XIX, 25-37) ne evidențiază momentul în care Iisus o încredințează Apostolului Ioan pe Mama Sa, Fecioara Maria, spre a-i purta de grijă. După aceasta, Mântuitorul a însetat și i-a fost dat să bea oțet dintr-un burete pus în vârful unei trestii. De îndată, El și-a dat duhul în mâinile Tatălui din Ceruri. Apoi, pentru a se încredința că a murit, unul dintre ostași a împuns coasta Sa cu sulița, ieșind de îndată sânge și apă.

A ZECEA EVANGHELIE ne relatează cum Iosif din Arimateea, ucenic al Mântuitorului, a cerut de la Pilat și a primit Trupul Domnului, după care l-a pus în giulgiu și în mormânt nou.

ÎN A UNSPPREZECEA EVANGHELIE (Ioan XIX, 38-42) ni se arată cum Iosif și cu Nicodim, ucenici ai Domnului, au turnat miresme peste Trupul înfășurat în giulgiu, așa cum era obiceiul la iudei.

ULTIMA EVANGHELIE, cea de a doisprezecea (Matei XXVII, 62-66), ne prezintă frica arhiereilor și a fariseilor ca nu cumva Trupul Domnului să fie furat de ucenici și, de aceea, pun străjeri la ușa mormântului.

Denia de Joi, slujba de la care nu trebuie să lipsească niciun creștin

CONCLUZIE… Așadar, în aceste doisprezece Evanghelii, ne sunt relevate toate evenimentele din timpul Patimilor Domnului Iisus Hristos. Mergând la Denia din această seară, avem posibilitatea retrăirii momentelor sfâșietoare prin care a trecut Mântuitorul întregii lumi. E o slujbă la care nu ar trebui să lipsească niciun creștin, întrucât unicitatea ei creează o atmosferă duhovnicească pe care nu o mai poți întâlni la altă slujbă. Citirea celor 12 Evanghelii, precum și momentul scoaterii Sfintei Cruci în mijlocul bisericii ne transpun în evenimentele sfâșietoare și pline de durere care s-au petrecut acum două mii de ani. Prin prezența fizică și participarea cu sufletul la Denia din Joia Patimilor, putem și noi să ne răstignim păcatele noastre, odată cu răstignirea Trupului Domnului pe Crucea Sfântă.