Puţini ştiu că regretatul muzician Johnny Răducanu, supranumit „regele jazz-ului”, pe numele său real Răducanu Creţu, avea rude apropiate la Focşani, fratele său fiind primul dirijor al Ansamblului „Doina Vrancei” u nepoata sa, Antoaneta Creţu, ne-a povestit amănunte interesante din viaţa maestrului din spatele scenei u pentru că nu suporta să meargă la mormîntări, Johnny Răducanu şi-a condus fratele focşănean pe ultimul drum de la mare distanţă u nici pentru mormîntarea sa, programată să aibă loc astăzi la mănăstirea Cernica, nu a dorit nici o ceremonie specială
Cu toate că oraşul vecin Brăila l-a revendicat pe Johnny Răducanu, „regele jazz-ului din Romania”, pe care l-a făcut şi cetăţean de onoare, puţini ştiu că maestrul avea legături strînse la Focşani, oraş în care a trăit unul dintre cei mai iubiţi fraţi ai săi, Ion Mişu Creţu, primul dirijor al Ansamblului „Doina Vrancei”. Reporterii noştri au descoperit-o ieri pe nepoata preferată a maestrului, Antoaneta Creţu, fostă angajată la Fondul Plastic din Focşani, care ne-a relatat cu ochii înlăcrimaţi amănunte interesante despre cel mai cunoscut muzician de jazz din România, un om cu o personalitate fascinantă. „”Mr. Jazz of Romania” nu a cîntat în spectacol la Focşani, iar de cîte ori venea aici avea inima strînsă pentru că aici l-a mormîntat pe fratele său, cel care l-a ajutat în tinereţe să studieze conservatorul, dar şi pe tatăl său, în ultimii ani ai comunismului. „Eu sînt trimis de Marele Creator să cînt şi să fac bucurii celor din jur. Fac parte din acea armată a lui Dumnezeu în care Beethoven a fost general”, spunea Johnny Răducanu într-un interviu recent. Artistul s-a stins în urmă cu două zile, în somn, în garsoniera sa din Bucureşti, unde avea o mulţime de cărţi şi un pian plin de fularele sale, un rudimentar sistem antifonic astfel încît să nu o deranjeze pe vecina de deasupra căreia puţin îi păsa de muzica jazz.
Totul a început de la un patefon
Răducanu Creţu, alias Johnny Răducanu, s-a născut în decembrie 1931, la Brăila, într-o familie de lăutari cu o tradiţie de peste trei secole. Antoaneta Creţu, nepoata sa de la Focşani, ne-a spus că „unchiul Johny” a fost ultimul copil din 10 fraţi, dar cel mai talentat dintre toţi. „Cinci fete, surorile sale, au murit în timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial, şi au rămas cinci fraţi în viaţă. Tatăl meu, Ion Mişu Creţu, a fost primul dirijor al Ansamblului Folcloric „Doina Vrancei” din Focşani, fost corepetitor al Nadiei Comăneci, şi pensionat de la Şcoala nr 7 din Focşani. Al doilea frate,Victor Creţu, a murit de tînăr în Cîmpulung Moldovenesc, al treilea frate, Dumitru, a lucrat în Bucureşti, Mitel a fost zeţar la un ziar din Cîmpulung Moldovenesc şi Răducanu Creţu-Johnny, unchiul meu preferat, cel care ne-a încîntat atîţia ani cu muzica sa divină”, a refăcut filonul familiei Antoaneta Creţu, cu ochii în lacrimi. Pe fratele de la Focşani, Johnny Răducanu l-a menţionat şi într-un interviu recent, cînd a fost întrebat cînd şi cum a descoperit jazz-ul. „Ţin minte că în ’39 un frate al meu a pus o placă de patefon cu Duke Ellington şi mi-a plăcut aşa de mult cînd am ascultat muzica aceea încît am auzit-o de atîtea ori pînă cînd am făcut praf discul. Şi de atunci mi-a rămas în sînge. Iar cînd a venit la Bucureşti Duke Ellington, i-am cîntat şi lui aceleaşi piese şi aproape că se băgase sub pian de mare plăcere ce i-am făcut. Am început să cînt jazz cînd l-am întîlnit pe marele pianist Janczy Körösi, lîngă care am fost aproape 20 de ani, după care el a emigrat politic. Se dusese buhul despre mine”, a relatat marele muzician.
„Nu-i plăceau mormîntările”
Nepoata sa spune că de-a lungul anilor, Johnny Răducanu a vizitat de nenumărate ori familia la Focşani, însă au fost doar vizite private. „Cînd a murit mama sa nu a fost la înmormîntare, pentru ca nu putea suporta să vadă morţi. Nici la moartea tatălui său, care a murit la Focşani şi care locuia la noi acasă, în strada George Coşbuc nr. 13. Tatăl meu, fiind mai mare, l-a întretinut la Conservator la Iaşi şi la Cluj, şi erau foarte apropiaţi. Cînd a murit tata, a venit la mormîntare dar a stat la mine acasă şi apoi tot drumul pînă la cimitir a stat în maşina mea. Avea un fix să nu vadă persoanele dragi moarte. De altfel, nici nu cred că a participat la vreo înmormîntare. Nici pentru propria mormîntare nu a dorit o ceremonie specială. A avut o prietenie strînsă cu actorul Ion Caramitru, cel care i-a anuntat şi decesul şi pe care l-a împuternicit să se ocupe de cele trebuincioase. Înmormîntarea va avea loc miercuri, la Mănăstirea Cernica”, ne-a spus Antoaneta Creţu, care locuieşte acum în Spania.
„S-a împrietenit cu securistul care-l urmărea”
Despre marele Johnny Răducanu spune că a fost o fire singuratică, un om dintr-o bucată, care spunea oricui „verde-n faţă” ce avea de spus. Dar peste toate astea, un mare talent muzical, care a cîntat în toată lumea, atît pe scenă, cît şi în cafenele frecventate de iubitorii muzicii jazz. „Cînd a descoperit pianul, bunicul a făcut un efort şi i-a cumpărat unul, după cum mi-a spus tatăl meu. A început să cînte în public de la 19 ani. Şi-a făcut studiile muzicale la Iasi şi Cluj, apoi Conservatorul din Bucureşti, unde a studiat contrabasul, în anii ‚50, apoi pianul. Era student cînd a murit mama sa şi a fost foarte afectat. Marea iubire a vieţii lui a fost Geta, o arhitectă de origine poloneză care a lucrat la Primaria Bucureştiului şi care mai trăieşte încă. Cînd s-au despărţit, în 1970, el a plecat cu o singură valiză. Era o persoana pedantă, iubea curăţenia. Era un singuratic, cred că de-asta nici o femeie n-a rămas cu el. Prefera să-şi facă singur tot menajul. Dacă vreo cămaşă nu era curată după spălat se ducea şi-şi cumpăra alta. Dumnezeu să-l odihnească pentru că sînt umflată de plîns… Pe mine m-a iubit foarte mult, spunîndu-mi că sînt cea mai frumoasă dintre nepoatele lui. Îmi spunea Tony. Nu a avut copii, dar mai are două nepoate, Iolanda şi Alina”, ne-a mai relatat focşăneanca. „Unchiul meu Johnny a fost o fire romantică şi un om al dreptătii, care nu a făcut pact cu regimul pentru a se bucura de privilegii. Pe vremea lui Ceauşescu mergea la un conservator din America, fiind însoţit de un securist, cu care a rămas prieten toată viaţa. La Focşani a venit de 7-8 ori, ultima dată a fost la înmormîntarea tatălui meu, în 1988. Noi ne-am văzut acum 3 ani şi am vorbit la telefon în iulie, cînd am fost la cununia fiului meu în Bucureşti. Era relativ bine, dar diabetul pe care-l ţinea sub control nu-i dădea pace şi suferea foarte mult. Cu toate acestea a cîntat pînă în ultima clipă”, a continuat Antoaneta Creţu. La ora actuală mai trăieşte doar unul dintre fraţii maestrului Johnny Răducanu, care locuieşte în Manchester, Anglia, împreună cu fiul său, care este profesor acolo.
„Singurătatea, meseria mea”
Sicriul cu trupul neînsufleţit al lui Johnny Răducanu a fost depus ieri la Biserica Sf. Silvestru din Bucureşti, unde persoanele apropiate îi pot aduce muzicianului un ultim omagiu, înainte de înmormîntarea prevăzută să aibă loc miercuri, la cimitirul Mănăstirii Cernica. Muzicianul Johnny Răducanu a murit luni dimineaţă, la vîrsta de 79 de ani, anunţul decesului fiind făcut de Ion Caramitru, directorul Teatrului Naţional, care a spus că Johnny Raducanu „era foarte bolnav”. Rudele sale ne-au spus că maestrul a murit în somn, fiind găsit în jurul orei 10.00 de menajera sa. Familia lui Johnny Raducanu doreşte discreţie în privinţa ceremoniilor de înmormîntare a muzicianului, întrucît artistul a cerut acest lucru pe patul de moarte. Cu o carieră muzicală ce se întinde pe mai bine de jumătate de secol, Johnny Răducanu – „Mr. Jazz of Romania”, după cum l-a numit jurnalistul şi muzicianul Leonard Feather – a fost un veteran al muzicii romaneşti. A cîntat cu nume importante ale muzicii şi a lansat albume precum „Jazz trio – Seria jazz nr. 4” (1966), „Jazz în ţara mea (Jazz in my country)” (1967), „Confesiuni” (1979), „Confesiuni II” (1982), „Confesiuni III – Seria jazz nr. 21” (1986) şi „Jazz Made in Romania” (1987). În 2002, la vîrsta de 70 de ani, a scris şi o carte autobiografică, „Singurătatea, meseria mea”. În ultimii ani, Johnny Răducanu a susţinut nenumărate recitaluri, alături de nume cunoscute ale muzicii romaneşti precum Anca Parghel, Mircea Tiberian, Ovidiu Lipan Ţăndărică şi Teodora Enache. Totodată, el este cunoscut şi pentru spectacolul de teatru poetic „Dialoguri şi fantezii în jazz”, susţinut împreună cu Ion Caramitru atît pe scena Teatrului Naţional Bucureşti, cît şi pe scene internaţionale importante.
