Ion Zelea Codreanu s-a nãscut, probabil la 10 august 1878, în localitatea Igesti Storojinet, zona Cernãuti, este absolvent de liceu în 1890, licentiat în litere si filozofie al Facultãtii de litere din Iasi, începe sã functioneaze ca profesor suplinitor de limba germanã la Gimnaziul „Anastasie Panu”din orasul Husi (actualul Colegiu „Cuza Vodã”) începând cu 1 aprilie 1901, unde detine si calitatea de director în perioada 1907-1908. Primele manifestãri antisemite din cadrul Gimnaziului din Husi dateazã din 1903. Înfiinteazã societatea „Munca” ale cãrei sedinte se desfãsurau în casele avocatului Monastireanu (astãzi restaurantul Bicomplex din Husi), un prieten apropiat al poetului Mihai Eminescu din perioada Blaj. Se numãrã printre apropiatii istoricului Nicolae Iorga si a profesorului A.C. Cuza, care în 1910 au înfiintat Partidul Nationalist Democrat (Ion Zelea Codreanu detinea presedentia sectiei din Husi). Printre fruntasii Ligii Apãrãrii National Crestine (L.A.N.C.), înfiintatã la 4 martie 1923, formatiune care reprezintã extremismul de dreapta, alãturi de A.C. Cuza se numãrã Gheorghe A. Cuza, Ion Zelea Codreanu, Corneliu Zelea Codreanu.
Lungul conflict dintre Corneliu Zelea Codreanu si Constantin Manciu, prefectul Politiei din Iasi (septembrie 1923- octombrie 1924), ultimul recurgând la numeroase mãsuri ilegale, se sfârseste prin asasinatul din sala Tribunalului din Iasi la 25 octombrie 1924. În lucrarea „Pentru legionari”, apãrutã în 1936, Corneliu Zelea Codreanu încerca justificarea asasinatului: „De acum însã umblu cu revolverul la mine. Si la cea dintâi, cea mai micã provocare, trag; de la aceastã hotãrâre nu mã va mai clinti nimeni.”Prefectul de Politie a fost împuscat miseleste „pe la spate.”
Ion Zelea Codreanu a sosit din Bucuresti în orasul Roman în seara zilei de 25 octombrie 1924, unde se întâlneste la un restaurant cu M. Manea si Ghe. Brumã, probabil colegi de partid. Un „politai,” cãruia i se ceruse informatii cu privire la cele întâmplate, afirmã în raportul sãu: „Zelea Codreanu, mi-a fãcut o convingere si o impresie. Convingerea cã-i era absolut indiferent(ã) fapta comisã de fiul sãu, pe care o justifica si o gãseste foarte naturalã. Impresia: cã se astepta la o asemenea faptã a fiului sãu si cã nu era de loc surprins de aceasta.” Trecerea sa prin Roman a fost atent urmãritã de agentii politiei din oras. Pe 26 octombrie 1924 Ion Zelea Codreanu viziteazã biserica din satul Vãleni, judetul Roman „si mai bine de o orã a avut convorbiri cu preotul si locuitorii.”
Din Roman, unde aflã vestea asasinatului comis de fiul sãu, Ion Zelea Codreanu, potrivit propriei mãrturisiri din declaratia datã la 3 decembrie 1924, telegrafiazã procurorului general din Iasi, „rugându-l sã ia mãsuri ca fiul meu sã nu fie maltratat, apoi mai târziu m-am interesat de starea si alimentatia lui în închisoare”(rãspunsul lui Ion Zelea Codreanu la a patra întrebare pusã de inspectorul Longhinescu).
Chemat de prefectul judetului Roman, Ion Zelea Codreanu este directionat spre procurorul general din Iasi, plecând în seara zilei de 26 octombrie 1924.
La douã zile de la comiterea asasinatului, deci la 27 octombrie 1924, Ion Zelea Codreanu este arestat. Cercetãrile judelui de instructie din Iasi nu au dus la nici un rezultat. A fost eliberat la 29 octombrie 1924 „pentru cã temeiul arestãrii: apologia crimei, nu s-a putut dovedi.”
Doi functionari „politienesti,”Panaitescu si Filon, dar si un sofer Gãlãtianu, sustin o declaratie ce ar fi fost datã de Ion Zelea Codreanu la Instructie: „Pãrerea mea (a lui Ion Zelea Codreanu, potrivit celor amintiti – N.A.) despre omorârea lui Manciu: îmi pare rãu cã a fãcut-o fiul meu. Dacã era omorât de altcineva, pentru mine ar fi fost un fapt divers. Îmi pare rãu pentru consecintele pe care le va aduce fiului meu.”Se pãstreazã si o declaratie datã de Ion Zelea Codreanu la 29 octombrie 1924: „Desi D-nii Panaitescu si Filon, functionari politienesti, declarã cã pe când veneam cu D(umnea)lor în masinã de la D(omnul)l (A.C.)Cuza spre Prefectura Politiei, eu as fi spus relativ la moartea lui C. Manciu urmãtoarele vorbe: „îmi pare rãu numai cã omorul a fost sãvârsit de fiul meu, dar victima si-a meritat soarta.”Eu însã nu-mi amintesc sã fi spus: „si-a meritat soarta.”Vorba „numai”însã am spus-o.”În timpul anchetei Anton Dimitrescu, politaiul de Roman, la rândul sãu, sustine: „Le-am spus cã Manciu e mort….cã e pãcat de Codreanu care-si va primi pedeapsa pentru fapta sa si e pãcat si de prefectul Manciu care…D(omnu)l Codreanu a rãspuns: Ca dânsul mai sunt trei mii hotãrîti. Prefectul Manciu a pãtit asa cum merita.”Afirmatiile sale sunt negate de Ion Zelea Codreanu.
Gheorghe Beiu Palade, inspectorul sef al Regiunii a VIII-a Scolare Bucuresti, informeazã la 20 noiembrie 1924, despre cercetãrile fãcute în zilele de 2-4 noiembrie 1924, conform ordinului Ministerului Instructiunii, cu 113982, despre complicitatea profesorului Ion Zelea Codreanu „la atentatul comis de fiul sãu Corneliu contra prefectului politiei Iasi si a altora.” Sunt solicitate informatii în acest sens de la diferite institutii: Prefectura judetului Iasi, Prefectul politiei Iasi, primului procuror, judecãtorului de instructie, profesori si agenti de politie. „Impresia tuturor este cã prin activitatea sa trecutã, prin propaganda continuã dusã de ani de zile, D(omnu)l prof(esor) Zelea Codreanu este unul din principalii atîtãtori si unul dintre autorii morali, mai îndepãrtat, ai atentatului.”Probele materiale nu s-au dovedit însã suficiente „pentru a constata completa vinovãtie”a lui Ion Zelea Codreanu. Activitatea sa era atent urmãritã de Sigurantã, unde existau în 1924 zece dosare voluminoase ce ar fi necesitat pentru lecturare aproximativ tot atâtea zile.
Ministerul Instructiunii decide efectuarea unei anchete în cadrul Liceului de bãieti „Cuza Vodã”din Husi de cãtre inspectorul general Longhinescu. Se pãstreazã mai multe declaratii date cu acest prilej. Pentru demersul de fatã este foarte interesantã declaratia profesorului Ion Zelea Codreanu din 3 decembrie 1924. Întrebat despre scopul si caracterul actiunilor din cadrul L.A.N.C., Ion Zelea Codreanu rãspunde: „Sunt secretarul G(enera)l al L.A.N.C. si actiunea mea în aceastã Ligã este determinatã de doctrina si de programul ei, ambele publicate în brosura „Cãlãuza bunilor Români,” iar sinteza doctrinei si programului e sintetizatã în deviza L.A.N.C. prin cele trei cuvinte: „Hristos, Regele, Natiunea. Caracterul actiunii mele ca si a întregii Ligi este constitutional, legal si pasnic, deci evolutiv. Se poate vedea din Regulamentul publicat în aceias(i) brosurã.”
Reproducem a doua întrebare adresatã profesorului Ion Zelea Codreanu: „Ai aprobat sau încurajat în graiu sau scris întrebuintarea mijloacelor teroriste si a acelora care ar fi voit a aplica aceste mijloace.”Rãspunsul sãu la prima vedere este edificator: „Nici în graiu, nici în scris n-am îndemnat, încurajat sau aprobat vreodatã terorismul ca mijloc de luptã, întrucât ar fi fost contra convingerilor mele personale si a întregii organizatii a Ligii. Istoria stã dovadã cã terorismul ca mijloc de luptã n-a dus niciodatã la izbândã vreo cauzã nici într-o tarã si nici într-un timp! Totdeauna am afirmat si în graiu si în scris cã un popor cu institutiuni de libertãti publice va putea birui în orice directie pe cale politicã si cu arma votului.”
A treia întrebare vizeazã miezul problemei, schimbul de idei dintre tatã si fiu „relativ la maltratãrile fostului prefect de politie Manciu,”la care cel anchetat rãspunde: „Da! L-am sfãtuit, am insistat chiar pânã am avut convingerea cã l-am convins, cã nu trebuie sã-si iee (sic!) satisfactie de la un descalificat conform codului de onoare al armelor; am întrebuintat chiar sofismul cã un descalificat nu poate ofensa pe nimeni si prin nimic. Am insistat atât, deoarece în familia mea e o veche traditie cã onoarea pretuieste mai mult decât viata, si deoarece asa a si fost educat în crezul acesta la „Mãnãstirea Dealului” sub conducerea nobilului Român Nicolae Filipescu. Si dacã cu toate silintele mele preventive omorul s-a întâmplat aceasta se datoreste numai provocãrilor momentului.”Putem sustine pe baza acestui rãspuns caracterul premeditat al asasinatului executat de Corneliu Zelea Codreanu. Tatãl cunostea intentiile fiului.
Declaratii favorabile profesorului Ion Zelea Codreanu sunt date în aceste împrejurãri de o serie de apropiati: C. Palade, profesor la Seminarul teologic din Husi, fost elev al sãu în liceu, Damian Corlãteanu, profesor al Scolii comerciale si al Liceului, Ioan D. David, profesor al Liceului si director la Scoala Normalã din Husi, presedintele L.A.N.C. Husi, economul Ieremia Hagiu, profesor de religie al Liceului si protoiereu al judetului Fãlciu, parohul bisericii Sfântul Nicolae din Husi (mai târziu va fi pictat semnul zvasticii chiar pe Sfânta Masã din Altar) unde Ion Zelea Codreanu era epitrop, Dumitru Miron, directorul Liceului de bãieti „Cuza Vodã” din Husi, colonelul Eugen Linde, care în Marele Rãzboi l-a avut sub comanda sa pe Ion Zelea Codreanu în Regimentul 25 Infanterie. Toti se manifestã prin solidaritate fatã de Ion Zelea Codreanu. S-ar merita o analizã aparte a declaratilor celor amintiti. Redãm un fragment din declaratia „crestineascã” a profesorului de la Seminarul teologic din Husi, C. Palade: „În tot acest timp, nu l-am auzit fãcând propagandã cu îndemnuri de distrugere violentã a elementului evreesc de la noi. S-a mentinut întotdeauna în cadrele regulamentului scolar” (Sic).
Constantin CLIT
