COPII BUNI DE DAT EXEMPLU! Husul are din nou un motiv de mândrie: dupã Cristina Grigoras, tânãra care a adus pentru prima datã o medalie olimpicã în “orasul dintre vii”, o altã huseancã a urcat, cu fruntea sus, pe podiumul unui Campionat Mondial. Isabela Mihaela Solomon, este sportiva care în acest an s-a întors de la Campionatul Mondial de Canotaj Academic de la Eton, Anglia, cu medalia de bronz, obtinutã împreunã cu coechipierele sale, Ioana Vrânceanu, Ionela Mãdãlina Rusu si Laura Oprea, la categoria “4 vâsle”. La fel ca atâtea alte trofee, obtinute de ea în cei patru ani de când munceste zi de zi pentru a atinge adevãrata performantã, Isabela si-a adus si aceastã medalie, acasã, la Husi. “Este greu sã descrii în cuvinte ce simti când, dupã ce tragi de vâsle cât poti tu de tare, stii cã în final, ai ajuns sus pe podium”, spune Isabela, zâmbind si cu o modestie proprie, de altfel, marilor învingãtori!
Pare greu de crezut cã dupã ce urci pe podiumuri la competetii de anvergurã europeanã din Grecia, Polonia, Cehia, Serbia sau Anglia, reusesti sã pãstrezi discretia asupra acestor performante cu care Husul, orasul natal al sportivei, are toate motivele sã se mândreascã! Întrebatã cum a reusit acest lucru, Isabela, în stilul marilor caractere formate în spiritul sportului, a rãspuns, cu emotie sI modestie: “Nu prea am vrut sã mã laud. M-am bucurat enorm pentru fiecare medalie obtinutã si primii cãrora le-am spus au fost pãrintii mei. Ei sunt marii mei sustinãtori, care stau cu sufletul la gurã ori de câte ori intru în vreo competitie. Si pentru mine e important sã pot sã îi sun si sã le spun cã… am câstigat”, mãrturiseste, cu zâmbetul pe buze, Isabela. La începutul lui august, ea si cele trei coechipierele ale sale, au participat la una din cele mai importante competitii din cariera lor sportivã si, dupã o muncã enormã si o determinare asa cum doar în fata marilor încercãri poti avea, fetele au ajuns pe podium. Chiar dacã a fost doar locul al III-lea si putin a lipsit sã nu urce o treaptã mai sus, pentru Isabela aceastã medalie de bronz este una extrem de importantã: si-a demonstrat ei însesi cã se poate, cã marea performantã este întotdeauna la doar…câteva secunde distantã! “Întotdeauna am emotii, dar m-am învãtat. Am luat si locul I s II la Balcaniadã si multe alte medalii si diplome. M-am învãtat în timp, dar tot ai o strângere de inimã când tI se înmâneazã premiul. Atunci te gândesti cã orele de antenament si-au gãsit rãsplata”, mai spune sportiva.
Formula succesului: muncã, ambitie si noroc!
MULTUMIRI Povestea Isabelei este una despre succes si multã muncã! Dar si întâmplarea se pare cã a jucat un rol important în viata ei. “Eram în clasa a VII-a, la Scoala nr. 3 Anastasie Panu, clasa doamnei Lazãr Margareta, când au venit câteva persoane care recrutau copii pentru Clubul Sportiv de Canotaj din Orsova. Ei mi-au spus cã sunt destul de înaltã si potrivitã pentru acest sport. Pãrintii însã nu au vrut sã mã dea atât de departe, dar s-a întâmplat un lucru minunat: sã descoperim cã o altã huseancã este chiar maseurul lotului olimpic de canotaj, Laura Sfetcu. Prin intermediul ei am ajuns la Nãvodari. Am fost înscrisã în Clubul Sportiv Dinamo Bucuresti si sunt mândrã de asta. Tot o întâmplare fericitã a fost sã am antrenori grozavi: primul care mi-a pus vâsla în mânã a fost domnul Valentin Sarchizian, dar am lucrat si cu sotia acestuia, Norica; l-am avut antrenor si pe domnii Viorel Talapan, Marian si Georgeta Grijuc, dar si pe Valentin Robu. Lor le multumesc foarte mult, pentru cã m-au ajutat sã înteleg acest sport atât de frumos”, spune Isabela.
OBIECTIVE
Sperante pe mai departe!
Visele ei însã nu se opresc aici! Sperã ca la Olimpiada din 2016 sã cucereascã o medalie, care sã însemne încununarea carierei sale sportive. “O medalie la Olimpiadã este visul oricãrui sportiv. Pentru cea din 2016 ne vom pregãti asa cum ne dorim. Aceasta este speranta mea cea mare. Tot în formula de la Eton vom merge, la 4 vâsle”, sperã sportiva. Zâmbeste când este întrebatã despre orele de muncã zilnice, care i-au dat atâta fortã bratelor, altãdatã firave, ca ale oricãrui copil. Spune cã efortul meritã si toatã încrederea sa pentru sperantele sale viitoare este în Dumnezeu si apoi în pãrinti, pentru cã, pentru ea, mândria nemãrginitã din ochii lor înseamnã, de fiecare datã, o medalie în plus. Pentru ei, dar si pentru toti husenii care i-au aflat reusitele din cele mai importante competetii de canotaj ale lumii, Isabela Mihaela Solomon, va fi întotdeauna o învingãtoare!
