Interviu cu Maia Morgenstern: “Mi-a fost dor de Vaslui. Am fost întâmpinată cu dragoste, apreciere, respect și bucurie”

INTERVIU… Maia Morgenstern este una dintre actrițele simbol ale României. Nu e om în țară să nu fi auzit de ea, să nu o fi văzut măcar într-un film sau să nu-i recunoască vocea. A jucat pe marile scene ale teatrului, a interpretat roluri emblematice în cinematografie și a fost decorată de Președintele Franței cu Ordinul Artelor și Literelor în grad de Cavaler, iar de Casa Regală a României, cu distincția Ordinul “Nihil Sine Deo”. Maia Morgenstern a acceptat cu bucurie invitația de a fi prezentă la Serile Filmului Românesc de la Vaslui, de a viziona, alături de public, varianta restaurată 4k a filmului “Balanța” și de a-și prezenta spectacolul autobiografic “One woman show”. “Nu îmi pare rău că am răspuns invitației. Am avut spectacol la ora 14:00, nici dimineața, nici seara, ba chiar în mijlocul săptămânii. Am găsit oameni curioși, a fost o comunicare perfectă, s-a reacționat cu inteligență, cu empatie, cu drag…”, a povestit Maia Morgenstern într-un interviu acordat ziarului Vremea Nouă. Vă invităm să citiți mai multe în rândurile următoare, căci marea actriță ne-a spus cum a regăsit orașul după mai bine de zece ani de la ultima vizită, cum i-a simțit pe vasluieni, dar și ce mesaj are pentru echipa proiectului “Vaslui – capitala tineretului din România 2024”.

Reporter: Ați revenit la Vaslui după mai bine zece ani, în cadrul Serilor Filmului Românesc. Cum ați regăsit orașul? Cum i-ați simțit pe vasluieni?

Maia Morgenstern: Mi-a fost dor de Vaslui, vin prea rar aici. Am fost întâmpinată cu dragoste, cu apreciere, cu respect, cu bucurie. O să spuneți că sunt cuvinte mari și lipsite de modestie. Așa este, sunt cuvinte mari și lipsite de modestie. Am citit undeva, nu-mi mai aduc aminte acum, că modestia este virtutea mediocrilor. M-au întâmpiat peste o mie de oameni, “am văzut cu ochii” acest lucru, ca să-l parafrazăm pe Caragiale. Suntem bântuiți, trăim cumva în umbra prejudecăților noastre, suntem, nu de puține ori, influențați, ca să nu zic  intoxicați și manipulați de veștile și de poveștile destul de puțin inocente, care circulă. Există soare și umbră peste tot și oriunde. Dacă rămânem înrobiți, tributari numai unei anumite zone, nu vom avea libertatea de a cântări lucrurile, de a le judeca cu dreapta măsură, cu echilibru, cu demnitate… Și atunci am venit aici, unde am găsit atâta dragoste, atâta sete de comunicare… Am vizionat împreună cu vasluienii un film făcut acum 30 de ani, iar reacțiile lor din timpul filmului au fost extrem de interesant de urmărit, mi-au făcut foarte mult bine. Vrând-nevrând, mi-am adus aminte atmosfera acelor vremuri. Am stat de vorbă poate prea puțin. Eu simt nevoia să stau de vorbă mai mult, chiar dacă răspunsurile nu sunt întotdeauna comode, nu sunt ușor de digerat și acceptat, dar sunt interesată să stau de vorbă cu publicul de aici, cu oamenii, cu tinerii…

Reporter: Ne-ați prezentat miercuri, la Casa de Cultură “Constantin Tănase”, un spectacol autobiografic, complex și complet – “One woman show”. Cum vi s-au părut reacțiile vasluienilor la această formă de spectacol?

Maia Morgenstern: Sunt profund recunoscătoare că am fost invitată la Vaslui, s-a ținut bine de capul meu domnu’ Giurgia (n.r. președintele festivalului Serilor Filmului Românesc). Am avut spectacol la ora 14:00, nici dimineața, nici seara, ba chiar în mijlocul săptămânii. Poate că unii oamenii se gândeau “nu o să vină nimeni” sau “o să vină voluntarii târâți cu forța” și o să se umple sala. Nici pomeneală! Casa de Cultură “Constantin Tănase” are o sală întreținută, cu  o acustică impecabilă. Mi-aș dori să avem spectacole, recitări, recitaluri, cu publicul în astfel de săli… Țara e plină de case de cultură, merg și în orașe și mai mari, și în orașe mai mici, am văzut cum sunt. Acesta este un spațiu excepțional, bine întreținut, mi-a făcut plăcere să joc în fața publicului vasluian, nu am avut nevoie de amplificare, de microfon. Colegii de aici, din echipa tehnică, m-au ajutat, mi-au fost alături, mi-au înțeles cerințele și nevoile. Întâlnirea aceasta cu publicul  a fost o așchie de confesiune, de mărturisire, de evocare, am avut nevoie de suport, de muzică, de tehnică. Oamenii au fost curioși, am observat reacțiile lor la această formă de spectacol… A fost o comunicare perfectă, s-a reacțioat cu inteligență, cu empatie, cu drag, cu jale… A fost o fetiță, cred că de vreo 10 ani, care a fost profund emoționată, a plâns… Mi-au spus cei care au stat lângă ea. Acum nu știu, o fi fost bine? Ce facem acum? Facem copiii să plângă? A fost multă emoție.

Reporter: Sunt diferențe între un spectacol pe care îl jucați într-un oraș mic, precum Vasluiul, care nu are un teatru, și un spectacol pe care îl jucați într-un oraș mare?

Maia Morgenstern: Da, da, sunt multe diferențe… Într-un oraș mic, oamenii sunt însetați de artă, iar acesta e un lucru normal. Într-un centru universitar, aflat în lumina reflectoarelor, uneori oferta culturală este suprasatisfăcătoare. Apare, astfel, fenomenul de suprasaturație. Sarea se topește în apă, dar dacă pui prea multă, nu se mai topește. Iaca nu e rău să învățăm și oleacă de fizică, nu ne strică. Și chimia ne-ar fi bună, măcar de dragul de a face comparații. În orașele mici, oamenii sunt însetați de actul artistic, de întâlnirile cu actorii. Felul în care ei absorb evenimentul mă emoționează…

Reporter: Filmul “Balanța”, care a rulat marți seara în Teatrul de Vară, a fost făcut în 1992. Cum a fost să o revedeți pe Maia Morgenstern de acum 30 de ani?

Maia Morgenstern: Miercuri am revăzut și eu pentru prima dată filmul restaurat. Sunt recunoscătoare tuturor celor care au avut această inițiativă de a aduce filmul la standardele de astăzi, să corespundă din punct de vedere vizual și auditiv. E același film intens, drag, puternic, iconoclast și, într-un numit fel, neplăcut pentru că oglinda ne pune în față aspecte nu tocmai plăcute. Ne supărăm pe oglindă, spargem oglinda…

Reporter: Vasluiul se află, în această perioadă, în competiția pentru titlul de capitală a tineretului. Aveți un mesaj sau un gând pentru echipa de proiect?

Maia Morgenstern: Da. M-au uimit încrederea și demnitatea cu care oamenii tineri își propun lucrul acesta, stăm cu fruntea sus, cu pieptul înainte și spun “da, putem concura”. Ca să intri într-o astfel de competiție, îți trebuie tare mult curaj. Nu de puține ori renunțăm și gândim “ei, cine o să mă ia pe mine în seamă”, “vezi-ți de treabă”, “nici nu are rost să…”. Ei bine, trebuie să te scuturi de colbură pentru că se poate întâmpla să câștigi. Drumul, efortul de a demonstra, de a aduce tot ce e frumos, nobil, strălucitor, de a vorbi deschis, curat, despre realitățile nu totdeauna triumfaliste, e un curaj. Înseamnă demnitate, înseamnă dorința de mai bine și e normal să fie așa…

(Simona Danda, Mălina Gându)