Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu s-au contrazis ieri pe ideea implicării intelectualilor în politică, fiind însă de acord că politicienii sunt lipsiţi de convingeri, fiind doar „oameni de oportunităţi”.
Etichetaţi, după alegerile din 2004, drept „intelectuali ai lui Băsescu”, scriitorii Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu se declară acum dezamăgiţi de întreaga clasă politică.
„Noi nu avem politicieni de convingeri. Noi avem politicieni de oportunităţi”, crede Pleşu, în timp ce Liiceanu consideră că oamenii politici ai momentului au doar două ţinte: cea de a „flata electoratul” şi cea de „a rămâne în preajma surselor puterii”.
„Lacheii lui Ceauşescu au devenit eroi naţionali”
„La noi nu ai niciodată senzaţia că stai de vorbă cu oameni de convingere. De obicei, politicienii noştri au un profil incert, preocupări doctrinare minime sau nule. Nu sunt de dreapta sau de stânga, sunt cum trebuie ca să iasă bine socoteala”, a spus Pleşu ieri, la o dezbatere ISP despre reperele intelectuale ale dreptei, recunoscând că, personal, a „căpătat o conştiinţă de dreapta mai mult scos din minţi de stânga”.
Pentru Liiceanu, „nevoia comună de a flata electoratul, de a rămâne în preajma surselor puterii” e „boala cea mare”. „Asta ne face să nu mai ştim între cine şi cine mai avem de ales”, s-a declarat scriitorul dezamăgit de politicieni.
Ca şi de ziarişti care „continuă să asmută o parte a societăţii împotriva alteia”, care „au parti-pris-uri şi merg până la linşajul public”, „din iubire pentru buzunarul propriu”. Contrele au apărut însă în privinţa ideii de implicare a intelectualului în politică, pe care Andrei Pleşu o respinge ferm. Liiceanu crede că „intelectualii n-au decât trei căi”: „politicieni, organizatori ai urii – şi mulţi dintre intelectualii noştri sunt organizatori ai urii -, şi, în sfârşit, repere”. „Intelectualii care nu se angajează direct în lupta politică au datoria să rămână moralişti. Ce-i pândeşte? Oboseala”, a spus Liiceanu.
„După mine, toate trei sună prost”, a replicat Pleşu. În opinia sa de „om păţit, dar vindecat”, „locul intelectualului nu e neapărat direct pe scena politică”. Despre „intelectualii deveniţi repere”, Pleşu crede că riscul e unul singur: „se smintesc”.
Stânga şi dreapta
Horia-Roman Patapievici a apreciat că „diferenţa dintre dreapta şi stânga, fundamentală, este dată de nota specifică prin care stânga a intrat în lumea modernă prin Revoluţia Franceză: „Acesta este spiritul revo lu ţionării în politica modernă. Înseamnă dreptul nelimitat al unei entităţi de a revoluţiona în chip nelimitat societatea, pentru a obţine ceva ce acea grupare consideră că este un bine absolut”.
evz.ro
