Închirierea şi concesionarea păşunilor pe care le deţin localităţile pun la grea încercare atât administraţiile publice locale, cât şi deţinătorii de animale. În ultimii ani, legislaţia referitoare la păşuni s-a tot schimbat, inclusiv în luna februarie a acestui an a fost adoptat un act normativ care modifică modalitatea de concesiune/ închiriere. Aşa ajung primarii să intre în conflict cu legea şi, având în vedere că subvenţiile pentru păşunat sunt acordate din fonduri europene, se pot lesne trezi că le bate DNA la uşă. Situaţia primarului din Udeşti, Săvel Botezatu, care a stat în arest preventiv şi arest la domiciliu circa cinci luni, şi cea a edilului din Broşteni, Nicolae Chiriac, cercetat pentru fraude cu fonduri europene obţinute din subvenţii de la APIA, pot fi considerate cazuri-şcoală pentru cum nu se face închirierea/ concesiunea păşunilor.
Potrivit legii, administrarea păşunilor din proprietatea publică sau privată a localităţilor este făcută de consiliile locale. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 34/2013, care a abrogat Legea nr. 214/2011, a fost modificată prin Legea nr. 86/2014 şi spune că pajiştile permanente din extravilanul localităţilor sunt consacrate producţiei de plante erbacee furajere cultivate şi din flora spontană şi sunt administrate de consiliile locale. Acestea hotărăsc asupra procedurii de închiriere sau concesionare prin licitaţie publică, în baza Legii nr. 215/2001, a administraţiei publice locale. Pentru punerea în valoare a pajiştilor din domeniul public sau privat al localităţilor, în baza cererii crescătorilor de animale – persoane fizice sau juridice, cu animale înscrise în Registrul Naţional al Exploataţiilor (RNE), se încheie, prin primari şi în conformitate cu hotărârile de Consiliu Local, contracte de concesiune sau închiriere, în condiţiile legii, pentru suprafeţele de pajişte disponibile. Suprafeţele contractate trebuie să fie proporţionale cu numărul de animale deţinute, contractele putându-se încheia pe perioade între 7 şi 10 ani.
Hotărârea de Guvern nr.1064/2013, care conţine normele de aplicare a OUG nr. 34/2013, instituie obligativitatea întocmirii proiectului de amenajament pastoral pe o perioadă de 10 ani, amenajament care trebuie să cuprindă obligatoriu lucrările de îngrijire şi îmbunătăţire a pajiştilor, planul de fertilizare şi măsurile agro-pedo-ameliorative. Marea majoritate a consiliilor locale şi-au întocmit aceste proiecte şi s-au pregătit să dea drumul la contracte.