Ziua nu prea-i vezi în haită. Sau, grăbit cum eşti, abia dacă le mai dai atenţie. Câte unul trece-n goană strada, doi-trei s-au aciuat la ghena de gunoi, altul smulge tacticos un colţ de pâine. Alţii îşi fac veacul pe la bloc, prin parcuri şi pe lângă şcoli. „Sunt mulţi, doamnă, trebuie să veniţi seara sau dimineaţa. Dar pe Faleză aţi fost?”, ne apostrofează în Orăşelul Copiilor o mămică, de teamă ca nu cumva să-i numărăm doar pe cei doi căţei cuminţi aflaţi în parc la acea oră.
Şi totuşi, parcă tot nu îţi vine să crezi că, adunaţi laolaltă, sunt mai mulţi câini decât toţi copiii de grădiniţă din întreg judeţul. Chit că sunt „doar” 16.000, cât zice Primăria, sau aproape 25.000, cât e cifra prezentată de Direcţia Sanitar-Veterinară, tot revine cel puţin un patruped la fiecare dintre cei aproximativ 14.000 de preşcolari. O situaţie cutremurătoare, dacă te gândeşti că un copilaş de patru ani din Capitală a fost sfâşiat cu totul de un câine fără stăpân, aşa cum e oricare altul din Galaţi.
Gălăţenii, vehemenţi sau miloşi
Obosiţi ori sătui până peste cap să se mai plângă de faptul că sunt pur şi simplu invadaţi de patrupedele fără stăpân, unii gălăţeni nici nu speră ca situaţia să fie rezolvată prea curând. „Acum ce să spunem? Că ne e teamă să sară aceşti câini la copii? Nu, spunem doar că sunt purtători de boli, dacă nu sunt vaccinaţi, şi că se înmulţesc peste măsură, dacă nu sunt sterilizaţi! Câinii şi pisicile dorm noaptea în groapa de nisip în care se joacă ziua copiii”, se dezlănţuie o mămică. O bunică al cărei copil merge la Şcoala nr. 41, o zonă în care se aducă des câini, mai ales când încep cursurile, este şi mai vehementă: „Să-i strângă şi să-i eutanasieze!”
„Eu cred că atacă numai dacă sunt flămânzi, eu nu-i hrănesc, cum fac alţii, dar asta cred”, este de părere o altă bunică.
Situaţia paradoxală
Ieri, ca în oricare altă zi, doi câini de talie mare se plimbau nestingheriţi prin parc, la ora prânzului. Prin faţa Creşei din Ţiglina I, în curtea căreia copiii fac mişcare, trecea agale un alt patruped, în căutarea unui loc de siestă. Alţii aşteptau după garajele din apropiere. În oraşul cu mai mulţi câini decât copii de grădiniţă, patrupedele fac parte demult din peisaj! Şi lucrurile nu par că se vor schimba prea curând.
Cum ne apărăm spatele într-o încăierare cu câini
După ce a văzut pe toate micile ecrane ce s-a întâmplat în Bucureşti, preşedintele Asociaţiei Chinologice Galaţi, lector Florin Patriche, instructor de dresaj cu atestat internaţional, ne-a declarat că orice câine fără stăpân poate, teoretic, să atace, pentru că, deşi e dotat cu inteligenţă, reacţionează imprevizibil în unele situaţii. Cum problema câinilor nu se va rezolva de pe o zi pe alta, nu ne rămâne decât „să ne păzim spatele”, dacă o cere nevoia. „Dacă trecem pe lângă o haită şi se întâmplă să atace, trebuie să ne mişcăm cât mai puţin şi în nici un caz să începem să fugim, pentru că ei au instinct de prădător. Dacă se poate, ne asigurăm spatele la un zid şi încercăm să fim cât mai calm. Copiii trebuie, în schimb, supravegheaţi de adulţi”, îi sfătuieşte domnul Florin Patriche pe gălăţenii care au nenorocul să se întâlnească cu o haită de patrupede fără stăpân.
