În casa marilor vise, cu Ada Milea. Festivalul Tãnase parcã are altã dimensiune

A DOUA ZI DE FESTIVAL…Iatã-ne pãsind pentru doua oarã în casa pe care simt sã o numesc, a marilor vise. Câti se gândesc oare la cei care au urzit clipa în care s-a deschis cartea în care s-a ursit planul recreerii unui astfel de loc? Din Casa Artelor de altãdatã, iatã-ne în casa marilor vise. Acum strãluceste totul în jur si în noi. Trecutul e o mângâiere de acolo, de unde este plecat sã se ascundã, noi ne bucurãm doar cã s-a împlinit visul acesta frumos de a exista cu adevãrat la Vaslui o asemenea institutie care nu seamãnã cu niciuna din cele care existã. Vasluiul a avut o experientã urbanisticã unicã în felul ei. În centrul orasului a fost proiectatã aceastã clãdire impunãtoare, ce, iatã, redevine casa culturii. Cine si cum poate sã împartã astfel de bucurii, dacã nu Cel ce urzeste planuri divine pentru redresarea umanitãtii prin cãile ce pot înfrumuseta si vindeca oamenii de neiubirea ce s-a întronat aproape stãpânã pe pãmânt, mã întreb. Emotionantã împrietenirea noastrã cu locul ce promite sã fie prin numele ce-l are, balsam pentru suflete. Cred cã asta gândeste aproape oricine intrã, ca si mine, în sala de spectacol. E doar pentru a doua oarã când se întâmplã. Avem promisiunea unei seri speciale, cu o lume cu totul diferitã decât o stim noi cã existã în universul lui Ion Creangã. Ada Milea este o altfel de vedetã, cu altfel de surprize. Precum ea. De aceea, curiozitatea fiecãrui spectator se potoleste deja, atunci când intrând în salã vede cã spectacolul a început, sau mai degrabã se întreabã ce se întâmplã si nu stie cum sã reactioneze. De pe scenã, se comenteazã realitatea: cine vine, cum vine, ce face, desi sala e aproape goalã, iar spectatorii de abia se adunã. Poti sã fii într-un loc, nefiind, sau poti sã nu fii, chiar dacã stai pe primul rând. Realitatea e ciudatã în lumea teatrului si a celor ce îl iubesc. Din caietul program al festivalului, Ada Milea ne ajutã sã vedem prin gaura gheii ce va urma pe scenã. Sunt cuvintele ei: ” Concertul „Amintiri”, încearcã sã rezoneze cu Creangã cel vechi în lumea de azi, cu posibile amintiri ale unor posibili spectatori si cu putinele amintiri ale copiilor de azi. Dincolo de furatul cireselor, râie, capre, Irinucã si pupãzã, e o lume în care toate mamele vor sã-si facã bãietii preoti (datoritã unor avantaje materiale si spirituale). Actorii cântã acompaniati de mãturi, linguri, Washboard, broaste si chitarã, într-o atmosferã care ne poate duce cu gândul la Vestul Sãlbatic american.” Sã vedem!

Lumea s-a asteptat sã vadã o proiectie dramaticã specificã teatrului în aceastã a doua searã de festival. Si eu la fel. Pentru cã teatrul înseamnã pentru noi, ca actorii sã îsi spunã textul. Amintiri din copilãrie, dramatizare si atât. Însã aici, lucrurile au stat un pic diferit. Ada Milea a mai fost la Vaslui, dar cu acest gen de spectacol, nu. Este prima experientã a acestui gen de spectacol la noi. Organizatorii au invitat-o de aceastã datã, pe Ada Milea, în dublã ipostazã. Ea este regizoarea spectacolului ce a început înainte de a începe. Spuneam cã actorii erau deja pe scenã, atunci când a început sã intre publicul în salã. Si ei au început sã vocifereze, asa cum fac „fimeile” care stau pe laitã, la tarã. „Uite la asta cum e îmbrãcatã”. „Da’ o vinit oare cu prietena lui?”. Este vorba de un fel de bârfã pe care toti o facem, dar nu o recunoastem. Poate cã acesta este principalul motiv pentru care spectacolul a fost atipic în raport cu altele pe care le-am vãzut pânã acum. Si eu cred cã lumea a fost surprinsã, dar surprinsã plãcut. Spectacolul „Amintiri” dupã Ion Creangã, montat la Teatrul „Tineretului” din Piatra Neamt, adaptare dupã Amintirile lui Ion Creangã, a fost o productie în care s-a vãzut în mod clar stilul specific Adei Milea. Spectacol nu a fost deloc pentru copii, ci a fost unul pentru toatã lumea. Si a fost difuzat sub formã de concert. Acesta este stilul Adei Milea. Ea nu e la prima experientã de acest gen. A montat în aceeasi cheie „Sânziana si Pepelea”, „Chirita în provincie”, iar acum este în curs sã monteze o altã Chiritã decât cea de la Cluj, la Teatrul National „Mihai Eminescu” din Chisinãu.

Smãrãndita, fata popii din amintirile lui Creangã, este acum Smã si cântã rock

La Vaslui, pe scena Centrului Cultural, Smãrãndita, mama, tata, Stefan al Petrei, Nicã, mãtusa, Ion, au concertat si s-au adaptat zilelor noastre. Au dansat, au cântat la chitarã. Smãrãndita Popii e Sma(Corina Grigoras) si cântã rock si metal, Popa însusi (Dragos Ionescu) plesneste din bici si din tuburi colorate de plastic, Tusa Mãrioara si Mãmuca, alãturi de coana Preoteasã si Baba, stau de vorbã ca fetele, la salon. Ele au fost cele care pânã s-a asezat publicul în salã, au tocat mãrunt pe toatã lumea. Ada Milea îl trece în acest spectacol pe Nicî, Ionicî si pe Ion, personajul principal al amintirilor prin toate vârstele si prin toate povestile din cartea cu amintiri. Mosul cântã la chitarã si, la final, moartea lui simbolicã închide coperta cãrtii pe care scrie „Amintiri”, dupã Ion Creangã. Noutatea este cã Ada Milea îsi face propriile versuri pentru spectacolele pe care le regizeazã. Versurile ei sunt curajoase, seamãnã cu ea. Ne fac sã râdem. Sunt „poante inspirate”. Actorii îsi costruiesc ritmul plimbându-si pantofii pe covorasul armonizat cu bãtutul în linguri sau suflatul în sticle. Se naste o lume ce ne bucurã prin tot ceea ce face, o lume care ne este dragã. Ada Milea ne aratã cã bucuria nu se lasã gãsitã, ea vine doar atunci când ne gãseste ea pe noi. În spectacolul Adei Milea, bucuria apare pentru cã toate personajele îsi doresc sã o aducã pe scenã, amintindu-ne cã sinceritatea este cea mai valoroasã calitate. Numai asa, ei, actorii, pot da mâna firesc si simplu cu cei din salã. Aplauze pentru lumea lui Creangã si a Adei Milea, ce s-a dovedit a fi aceeasi introducere sugubeatã în copilãria copilului universal, ce nu are vârstã. Copilul care stie si poate sã ne poarte pe toti prin defectele, neputintele si slãbiciunile noastre, de care, iatã, putem scãpa, fugind în lumea curatã a jocului ce ne aduce energia ce atinge cote maxime, energia ce se rãsfrânge pozitiv asupra stãrii noastre generale. „Mã dor fãlcile de râs”, i-a spus o doamnã, la final, dupã terminarea spectacolului, Adei Milea. I-am surprins atunci privirea. Era a unui copil care trãieste ca sã ne aducã înapoi, în copilãrie, si pe noi. Poezia devine cântec în ea, cântecul ei vine spre noi si ne ostoieste setea de frumos si de bine. Asta-i!

Concert în 4, o formulã nouã cu care Ada Milea vine la Vaslui

PREMIERÃ…Dupã 15 minute de pauzã, necesare, cu sigurantã, din punct de vedere tehnic spectacolului, urmeazã Concertul în 4. Intrã în scenã toti cei 4. Este pentru prima datã când Ada Milea vine la Vaslui în aceastã formulã. Ea îsi intituleazã concertele: Concert în doi, în trei, sau în patru. La Vaslui, a fost pe rând, mai întâi în 2, alãturi de Bobo Burlãceanu, mai cunoscut de public a fi jumãtatea trupei „Fãrã Zahãr”, apoi în 3, cu Bobo Burlãceanu si Cristi Rigman. Acum, alãturi de ei, în acest concet în 4, vine actrita Anca Hanu, actritã a Teatrului National din Cluj Napoca. Ea aduce magistral în scenã pasaje din spectacolul Chirita, cu o interpretare exceptionalã. Cu acest rol, Ana Hanu a câstigat premiul UNITER. Cei patru actori cântã, vorbesc, trec prin mai multe personaje, folosesc elemente de recuzitã, pentru ca spectatorul sã poatã identifica ce rol interpreteazã. Fetele au pãlãrii, mosnegii au cãciuli de miel. Fetele sunt si bãietii. Ei si-au pus pãlãrii si au devenit fete. Luluta, fetele Chiritei, au fost interpretate de cei doi actori, Bobo Burlãceanu si Cristi Rigman. Si de aici umorul, care a fost la cel mai înalt nivel.

Spectacolele Adei Milea sunt unice.

STIL…Dramatizarea propusã de regizoare este uluitoare, pentru cã varianta ei de expresie este atipicã si atât de gustatã de public. Pentru cã spune lucrurilor pe nume, într-un limbaj propriu. Pentru cã rosteste adevãruri care ar putea sã doarã, dacã ar fi spuse altfel. Ada Milea gãseste însã modalitatea cea mai potrivitã sã nu deranjeze pe nimeni, iar mesajul ei ajunge acolo unde trebuie. Moravurile vremii noastre sunt amendate de ea într-un mod plãcut. Este clujeancã, dar cãlãtoreste mereu. Spunea de curând într-un interviu cã ea este omul fãrã casã si fãrã domiciu. A stat o perioadã în Bucuresti, a stat în Cluj, monteazã în diferite locuri din tarã si din Republica Moldova. Ada Milea sparge niste bariere, prejudecãti si conceptii referitoare la teatru si la arta actorului, în general. Cred cã ea a reusit cu brio sã creeze sI spectatorului din Vaslui o alternativã a ceea ce credea cã înseamnã teatru. Multumim, Ada Milea!