• Marcel Grosu a rămas fără gamba unui picior în timpul revolutiei din decembrie 1989 • săvinesteanul era soldat la o unitate din Vînju Mare • a fost împuscat în picior si nici acum nu a aflat cine a tras • a avut pensie de la Armată, însă în aprilie 2010 i-a fost sistată • motivul: nu a prezentat certificatul de revolutionar • rănitul îsi caută dreptatea prin instantele de judecată •
Are 42 de ani, si-a pierdut un picior în timpul evenimentelor din 1989 si trăieste cu o pensie de 250 de lei. Se numeste Marcel Grosu si de aproape 2 ani statul român i-a sistat plata pensiei. De ce? Nici el nu stie mai bine. Stie însă că a rămas invalid, după ce a fost lăsat să zacă prin spitale, cu o plagă împuscată la picior, pînă cînd nu s-a mai putut face nimic pentru salvarea lui. Nu este supărat pe doctorii care nu s-au ocupat să-i salveze piciorul, însă nu întelege de ce statul l-a lăsat fără pensie. Acum, Marcel Grosu se judecă pentru a obtine certificatul de revolutionar. Săvinesteanul, care face parte din grupul celor trei nemteni răniti la revolutie, era în 1989 militar în termen la o unitate de infanterie din Vînju Mare, judetul Mehedinti. Nici acum nu stie ce s-a întîmplat si cine a tras în el, însă demult nu-l mai chinuie astfel de gînduri. „Executasem mai bine de un an din stagiul militar. S-a întîmplat pe 26 decembrie. Eram în dormitor cînd am auzit o pocnitură la picioarele mele. Am crezut în primă fază că este o petardă, însă am realizat rapid că am fost împuscat. Un glont mi-a atins piciorul stîng, iar altul mi-a intrat în gamba dreaptă. Nici acum nu se stie cine a tras. Înainte cu două zile s-a tras asupra mea si a altor militari în timp ce asiguram paza castelului cu apă. Ce să mai zici acum? Stiu că erau multi soldati adusi în unitate de la munci si care nu puseseră în viata lor mîna pe armă. Au fost înarmati fără să se tină cont de asta. M-au dus la spital, la Drobeta Turnu Severin, unde am stat cîteva zile fără ca cineva să se uite la mine. O asistentă mi-a zis să mă transfer cît mai repede la un spital la Bucuresti. Stiu că veniseră niste francezi care s-au oferit să mă ducă în Franta pentru o interventie chirurgicală. Nu s-a mai întîmplat nimic din toate astea. Cînd m-au băgat medicii în seamă, pe 5 ianuarie, piciorul se cangrenase, iar la Spitalul Militar mi l-au amputat. Dacă as fi fost operat cînd trebuia nu se ajungea aici“, a declarat Marcel Grosu. Nemteanul a fost externat după cîteva luni, iar în aprilie 1990 a fost lăsat la vatră.
I-au luat pensia
Grosu spune că în vara lui 1990 a primit prima pensie de la Armată si că nu s-a gîndit în viata lui că statul îi va da o asemenea lovitură, lăsîndu-l fără nici o sursă de venit. „Am fost pensionar de armată, tinînd cont că am fost rănit în timp ce-mi satisfăceam serviciul militar. După 1990 am încercat de mai multe ori si chiar mi-am depus dosarul pentru a obtine certificat de revolutionar. Cînd mergeam la cei de la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor eram chestionat în legătură cu situatia mea. Cînd le spuneam că sînt pensionar militar îmi ziceau să mai astept, că nu este nici o grabă, că sînt altii care nu primesc nici un ban si că trebuie să-i rezolve pe ei întîi. În aprilie 2010 am fost contactat de un reprezentant al Casei de Pensii Neamt, care mi-a pus în vedere că dacă nu le prezint certificatul o să-mi sisteze pensia. Am vorbit la Bucuresti, însă nu s-a putut face nimic, asa că luna următoare am rămas fără pensia de 1.520 de lei. Mi-au făcut în schimb o pensie de invaliditate si iau 350 de lei lunar, din care-mi sînt opriti un milion vechi. N-am înteles niciodată de ce Ministerul Apărării mi-a tăiat pensia. Am fost în audientă, la Bucuresti, însă nimeni nu a putut să mă ajute. Dacă nu pot să depun dovada că sînt rănit în revolutie nu pot să-mi recapăt pensia“, a declarat Marcel Grosu. Acesta spune că atît el, cît si sotia trăiesc acum din indemnizatia pentru cresterea copilului. „Sotia mea se află în aceeasi situatie ca mine. Si-a pierdut un picior în urma unui accident feroviar, în anul 1988. Trăim din indemnizatia de crestere a copilului si pensia mea de invalid. Din vară nu stiu ce o să facem, mai ales că societatea la care lucra sotia s-a desfiintat“.
MApN s-a lepădat de Marcel Grosu
Din informatiile furnizate de oficialii Casei de Pensii Neamt rezultă că Ministerul Apărării a transferat dosarul rănitului încă din anul 1999. Din acest moment, Grosu a primit indemnizatie conform Legii 42/1990. „Petentul, rănit în Revolutia din 1989, a beneficiat de indemnizatie reparatorie de invaliditate grad 2, cuvenită în temeiul Legii nr. 42/1990, plata acesteia fiind efectuată de Ministerul Apărării Nationale pînă la data de 01.09.1999. Începînd cu respectiva dată, dosarul a fost transferat la Casa Judeteană de Pensii Neamt, de unde a beneficiat de plata indemnizatiei reparatorii acordate în temeiul Legii nr. 42/1990 pînă la data de 1 mai 2010. Precizăm faptul că institutia noastră a avut obligatia de a sista aceste drepturi, sistare efectuată în luna iulie 2010, deoarece titularul nu a prezentat un certificat de revolutionar preschimbat în conformitate cu prevederile Legii nr. 341/2004. Potrivit art. 9 alin.(1) din Legea nr. 341/2004, titularul avea obligatia de a solicita Secretariatului de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989 preschimbarea certificatului doveditor eliberat de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990. Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989, după verificare a eliberat noile certificate pînă la data de 30 aprilie 2010 inclusiv. Avînd în vedere încadrarea în gradul III de invaliditate de către Comisia de Expert Medicală si Recuperare a Capacitătii de Muncă Neamt, începînd cu data de 25.05.2010 s-au stabilit petentului drepturile de pensie invaliditate grad III, beneficiind de o pensie cu un cuantum lunar de 350 lei. Avînd în vedere drepturile necuvenite de care a beneficiat petentul în luna iunie 2010, din drepturile lunare de pensie se retine cuantumul lunar de 100 lei, pînă la recuperarea sumei acordate necuvenit, de 1.524 lei. În situatia în care petentul prezintă la Casa Judeteană de Pensii Neamt, certificatul doveditor eliberat de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989, cît si adeverinta eliberată de respectiva institutie care atestă data la care a fost depusă documentatia care a stat la baza preschimbării certificatului doveditor, petentul poate beneficia de plata vechilor drepturi“, a declarat Cezar Sandu Aanegroae, director executiv al CJP Neamt. Altfel spus, după ce a pierdut pensia militară, aceasta i-a fost dată aiurea o lună, în iunie 2010, si acum suma trebuie recuperată. Si omului, care are un handicap locomotor permanent, i se ia din putinii bani care i se mai dau încă 100 de lei lunar, pînă se acoperă „paguba“ în dauna statului. Asa stînd lucrurile, lui Marcel Grosu, rănit la revolutie, eveniment instrumentat de Parchetul Militar, nu i-a mai rămas decît să astepte decizia instantei. „Noi îi acordăm tot sprijinul pentru a-si obtine drepturile. Este trist că un om care a avut atît de mult de suferit a ajuns într-o astfel de situatie. Are proces la Curtea de Apel Bucuresti pentru a i se recunoaste calitatea de rănit al revolutiei. Am depus documente si tot ce trebuie la dosar, asa că nu cred că vor fi probleme. Nu este singurul rănit care se află în această situatie si nu am înteles de ce Ministerul Apărării Nationale nu si-a asumat răspunderea pentru acesti răniti. S-a făcut o anchetă la vremea respectivă si se stie cum a fost rănit. De ce are el acum de suferit?“, a declarat Iulius Trapiel, presedintele Asociatiei Revolutionarilor din decembrie 1989-Piatra Neamt.
