Povestea huseanului care a sunat de 17.000 de ori la 112
POVESTE TRISTÃ Dumitru Covaci. Un violonist talentat cãzut în dizgratie dupã Revolutie si, mai nou, un veritabil “terorist” al celor de la 112. Omul s-a îmbolnãvit. Are probleme cu picioarele si plãmânii si desi suferinta sa nu impune spitalizarea, bãrbatul de 69 de ani sunã fãrã oprire dupã ajutor. De peste 17.000 de ori a apelat 112 anul trecut, din care, de 1.200 de ori, Covaci a sunat la Ambulantã. S-a ales cu o amendã de 1.000 de lei, iar dacã nu înceteazã cu abuzul, el va fi dat în judecatã de cei de la Serviciul Judetean de Ambulantã Vaslui.
“Alo, doamnã, mã puteti duce la spital? Mã dor picioarele! Iar mã dor, ce sã fac?! Nu am bani de taxi, nici de medic de familie! Sã veniti la mine, cã mi-e rãu! Nu mã mai duceti cu vorba, cã s-a agravat boala mea din cauza voastrã!”. Asa îsi începe ziua Dumitru Covaci. Si tot asa si-o încheie. “Sã vedeti cã nu vin sã mã ia! Asa e în fiecare zi. Si de o mie de ori pe zi sun, nu conteazã! Nu mã bagã în seamã! Eu nu am bani de taxi, nici pe jos nu pot sã merg cã nu mã tin picioarele!”, suspinã omul. Se considerã nedreptãtit. “Eu am nevoie de ajutor, iar ei nu se îngrijesc si de mine. Sunt un om necãjit, am 300 de lei pensie. De unde bani de taxi?! Mã simt foarte rãu. Sun la ei pânã mor!Nu scapã ei de mine asa. De ce sã mã amendeze? Cã sunt bolnav?! Sã plãteascã Salvarea amenda, eu nu am de unde!”, se plânge nea Miticã.
“Este un caz nemaiîntâlnit”
“Apelurile abuzive ne creeazã mari probleme. Unul dintre cazurile deosebite cu care ne confruntãm, este cel al unui bãrbat din Husi, care sunã de zeci de ori pe zi la 112 si vrea sã-l ducem la spital. Cel putin odatã pe zi, îl transportãm, dar desi are niste afectiuni medicale cronice, acestea nu impun neaparat spitalizare. Anul trecut, aceastã persoanã a sunat la noi de 1.200 de ori. Este un caz nemaiîntâlnit. Am sesizat Politia Husi, omul a fost amendat, dar asta nu îl împiedicã sã ne solicite în continuare. Probabil cã, dacã nu va înceta, vom face o actiune în instantã pentru a ne recupera cheltuielile”, a spus dr. Ana Maria Ungureanu, directorul medical al SAJ Vaslui.
“O sã le cânt la telefon!”
Dumitru Covaci trãieste în conditii greu de imaginat, într-un apartament situat la parterul unui bloc de la strada Eroilor din Husi. Încã de la intrare, te izbeste un miros greu de mucegai si mizerie. În afarã de douã paturi rablagite, niste rafturi încãrcate cu nimicuri, o sobã jigãritã si un aragaz vechi si murdar, nu are nimic în casã. Nici clantã la usã. Din parchet nu a mai rãmas nimic. Probabil a fost ars demult în sobã. Locuieste cu nevasta, o femeie putinã la trup, cu înfãtisare bolnãvicioasã si o fatã, care învârte de zor într-o mãmãligã micã. Într-un colt, printre boarfe, o vioarã. Când pune mâna pe arcus, bãtrânului i se lumineazã chipul. “Cânt de la sase ani. Am avut spectacole, petreceri, peste tot în tarã. Si cu Nicolae Furdui Iancu am cântat într-un spectacol. Frumoase vremuri! Si la acordeon cântam. S-a scris de mine prin ziare, am toate articolele! Era frumos, era viatã! Acum sunt bãtrân, cânt numai pentru mine si ai mei. Mai scârtâi si eu vioara asta veche! Plânge sufletul în mine, ce am fost si ce am ajuns! Mã gândesc cã dacã s-au sãturat sã îmi audã glasul al 112, mai bine le cânt! Pun vioara frumos si le cânt la telefon! Ce ziceti de treaba asta?”. L-am lãsat pe Dumitru Covaci rãsfoind ziarele adunate de-a lungul anilor în care se vorbea de virtuozitatea lui. Bolboroseste vorbe numai de el întelese. Stie cã nu mai are mult de trãit, dar nu ar vrea sã moarã asa si de aceea sunã…
