CÂSTIGÃTOR…Vremea Nouã deschide anul 2024 cu cel mai norocos câstigãtor al concursului „Te abonezi si câstigi cu Vremea Nouã”. Acesta a câstigat 500 de euro, cam cât contravaloarea abonamentului pentru sapte ani, dupã ce s-a abonat la ziar pentru luna ianuarie a anului 2024. Se poate spune cã si-a recuperat investitia în presã doar pe jumãtate, fiindcã Gheorghe Buganu e abonat la Vremea Nouã de cel putin 15 ani. Nu ne-a dezvãluit ce face cu banii, dar probabil cã o sã-i pãstreze pentru vremuri mai grele, fiindcã nici nu are o pensie prea mare, desi are munciti 36 de ani, din care 6 cu grupa a II-a de muncã.
Gheorghe Buganu a avut emotii când a venit sã-si ridice premiul. Nu a venit din prima zi, a lãsat sã treacã weekendul si a venit luni. Nu-i venea sã creadã cã e adevãrat si cã chiar îsi va încasa banii. Acesta ne-a povestit cã a fost sunat de vreo 3-4 prieteni, care l-au vãzut în ziar ca fiind câstigãtorul. Acesta este un cititor fidel al ziarului nostru de 15 ani de zile: «Nici nu mai stiu de când. Pe când vã chemati Adevãrul. Abonamentul era pe societate. Mi-l aducea bãiatul acela, Costel, dar si Alexandru. Când m-am mutat la casã, la iesirea dinspre Negresti, l-am trecut sã-mi vinã acolo. Fiindcã am închis prãvãlia pe care o aveam aici, în Centru, la Cooperativa Mestesugãreascã. Si bãiatul dvs. mi-a zis atunci: „Nene, eu nu mai vin la capãtul orasului pentru un ziar!”. Si a venit postasul, care mi-a zis cã face si el abonament la Vremea Nouã si am continuat. Când am fãcut eu abonament, nu era ziarul pe calculator, ca acum. Era numai pe hârtie si m-am obisnuit asa si mã abonez în continuare. Acum as putea sã-l citesc si de pe internet. Dar m-am obisnuit si parcã e mai plãcut sã simt hârtia. Cred cã as putea sã mã uit pe un ziar vechi, dacã vretI, cã le am pe toate, si sã vã spun exact de când m-am abonat. Pot spune cã sunt un cititor fidel. S-au strâns vreo 12-15 ani”, a spus Gheorghe Buganu
Propunere de articol fãcutã de cititorul nostru fidel
Nea Buganu ne-a dat si niste sfaturi privind articolele de ziar, iar ideile sale nu sunt rele deloc: „As vrea sã scrieti despre cotele arendelor în diverse zone sau comune. Eu am niste pãmânt la Voinesti si mã pãcãlesc toti. Cã nu s-a fãcut productia, ba cã a fost secetã. Dar câte ceva îmi dau, mã mânjesc ei într-un fel, dar nu-s multumit câteodatã. De exemplu, la noi în sat este un arendas mare, fostul primar Miler. Acesta fixeazã pretul pe toatã comuna si, prin urmare, si ceilalti arendasi se iau dupã el. Dã Miler 600 de kilograme de grâu la hectar, asa dã toatã lumea. Si din aceastã sumã îti opreste si pentru impozit. Anul trecut, cum productia nu s-a fãcut, nici nu stiu ce îmi dã. În alte pãrti, le plãteste arendasul si impozitul. Mai am, tot asa ca exemplu, un teren cu lucernã pe care-l dau la un cioban si îmi dã cas. De la acest teren mãcar iau subventia, cã-i cultivat cu lucernã. Din acest motiv e important sã se stie cam ce arende se mai dau si prin alte zone. În rest, stati bine la stirile din judet. Cã pe mine lucrul acesta mã intereseazã. Cã pe cele nationale le vãd la televizor. În fiecare dimineatã, mã trezesc, mã duc, iau ziarul si mã apuc de citit, cât stau la masã. Îmi plac rebusurile si integramele, pe care le fac zilnic, la Sudoku nu mã pricep deloc. Dar nu-i vinovat ziarul”, a mai spus câstigãtorul lunii ianuarie a concursului „Te abonezi si câstigi cu Vremea Nouã”
Gheorghe Buganu ne vede pe noi, jurnalistii de la Vremea Nouã, drept câini de pazã ai democratiei
Nea Buganu spune cã articolele noastre nu sunt dure si cã politicienii nu ar trebui sã fie supãrati sau sã ne dea în judecatã. „Nu sunteti duri deloc cu critica. Eu din acest motiv îi admir pe ziaristi. Se spune despre voi cã sunteti câinii rãi ai societãtii si asa este. Fãrã dumneavoastrã, ziaristii, politicienii si restul si-ar face de cap. Altfel, ne-ar dicta ei ce sã facem. Chiar dacã dumneavoastrã doar scrieti, fãrã sã le puteti face ceva, cã doar nu sunteti organ judecãtoresc, dar mãcar îl sperii. Asa cred eu”, a mai spus pensionarul.
Pensiile mici nu-i fac pe oamenii de genul lui Gheorghe Buganu sã-si piardã pofta de viatã
OPTIMIST…Gheorghe Buganu nu se plânge cã are pensia micã. Trãieste din ce a agonisit, dar si din ce le picã printre degete celor care i-au luat pãmântul mostenit de la pãrinti. „Eu am pensie 1.680 de lei si am muncit. Am 36 de ani munciti pe muchie, din care 6 ani grupa a II-a. Deci 42 de ani si eu nu am mãcar un punct de pensie? Îmi dau 0,97. Am lucrat 18 ani la IRB, la Bârlad, dupã 1990 am lucrat la Vaslui vreo patru ani în constructii, dupã ce m-am lãsat mi-am fãcut o societate si am muncit la magazinul meu de haine, dar îmi puneam salariul minim pe economie, fiindcã nu-mi permiteam mai mult. În 2011 am iesit la pensie, cum v-am spus, cu 36 de ani munciti, fiindcã, dacã faceti calcule, vreo trei ani nu s-a contabilizat, cã nu am gãsit vechimea, atunci când am lucrat în constructii. Vã dati seama cã pentru atâta muncã, primesc o pensie de mizerie. Mai mult are sotia mea, un punct si ceva, fiindcã ea are ani munciti mai multi. Ea a lucrat la Cooperativa Mestesugãreascã si acolo, tot salarii mici au fost. Dar am avut noroc, cã ne-am lipit la spatiul unde am avut magazinul. Ne-a ajutat atunci domnul Irimia, fie-i tãrâna usoarã ! Cu pensiile ne descurcãm greu, dar mai avem, cum v-am spus, un teren la tarã, de unde ne mai vin produse si ne-a prins pensia cu casa terminatã, aici, la marginea orasului. Nu pot spune cã ne merge greu, dar nu facem nici abuz. Acum gazul e scump, energia electricã de asemenea. La gaz, în noiembrie am plãtit 550 de lei, dar centrala a mers doar 13 zile. Acum, cã e frig, facturile se dubleazã. La luminã am dat 250 de lei lunã, dar nu am plãtit. Astept voucherele pentru energie sã plãtesc”.
CONSTATARE…Gheorghe Buganu spune cã s-au mãrit pensiile, dar si impozitele. Asa cã ce iei pe mere, dai pe pere. „Mi-a mai dat 13,8% în plus la pensie, dar mi-i ia pe partea cealaltã, la impozit. Si pensiile acestea speciale sunt foarte mari. Am vãzut la televizor o pensie specialã de peste 100.000 de lei. Ãla spunea cã este bancher, dar eu cred cã e prea mult. Si pensiile speciale sunt multe, mai ales cele pe care le iau politicienii. Câteodatã îmi vine sã nu-i votez. Dar ei se bucurã dacã noi nu votãm, cã o fac între ei si tot se duc la parlament, fie cã eu am votat, ori ba. De asta eu cred în votul obligatoriu”.
