Dacã cineva ar cãuta vreodatã rãspuns la întrebarea de ce i se spune Husului “târgul trãsnitilor si al marilor sentimentali”, iar cartea lui Gheorghe Chiper nu i se pare îndeajuns pentru a pãtrunde tâlcul acestui nume, atunci i-ar fi de mare folos sã citeascã mãcar cateva din mesajele localnicilor pe care destinul i-a purtat departe de orasul natal. În sute de rânduri postate pe husi.ro, la capitolul “Amintiri”, huseni din aproape toate colturile lumii trimit câte un gând bun si câte o fãrâmã de dor, înapoi, ACASÃ!
“Husul este un sipet vânat si cãutat de nostalgicii cãutãtori de comori ascunse, care vor sã reînvie, prin evocãri personale, un climat unic, o situatie de fapt singularã, un teatru de provincie cu pereti de mucava în care actorii (locuitorii) creioneazã pe portativul vietii personaje si caractere demne de commedia dell”arte. Cine s-a nãscut si a crescut în Husi poate povesti cu usurintã prin prisma primilor ani de viatã, cât de impresionat era de dimensiunile guliverice a tuturor lucrurilor ce aveau sã se întâmple cu el, cu cei ca el, cu toti cei închisi în aceastã dimensiune în care timpul lucra împletind destinele într-o retea de fire, sensibil legate de Universul însusi. Husul te lasa sã-l simti ,sã te saturi de el, sã-l duci pe tãlpile papucilor, sã ti se strecoare si sã te hrãneascã pe mai târziu, sã fie acolo pentru tine, sã-ti aducã miresme din trecut, sã te sature de nesatul amintirilor, sã te protejeze si sã-l poti tine în palme ca într-o hologramã. Nu pot, oricat as vrea de-o piatrã-anume sã-mi aduc aminte acuma, însã de toate pietrele cu care a fost pavat Husul îmi aduc perfect aminte ,nu pot ca sã retin din jocurile copiilor de-acuma, dar cu plãcere as învãta pe orisice copil din jocurile pe care le jucam în fata casei , la o intersectie micã de strãzi, cu toti copiii adunati de-aiurea,nu pot sã spun cu sigurantã ce gust are apa cea mai bunã pe care o beau acum, pot însã cu sigurantã sã definesc gustul apei bãute de la cismeaua din apropierea casei mele, Dragoi, nu pot ca sã descriu exact prietenii si cunostintele pe care le am acuma, pot însã cu certitudine si exactitate sã numesc si sã descriu prietenii din Husul meu cu miros de copilãrie..”, cu stimã, semneazã Nicoleta Rapanu, Oslo, Norway.
“Nimic nu-mi poate înlocui locul cald si primitor, Husul meu drag”!
“Nu stiu ce a-si mai putea adãuga la descrierea frumoasã si plinã de nostalgii a celor care au copilãrit în Husi. Si eu la rândul meu am colindat destul pe strãzile frumoase si primãvara pline de mirosul florilor de tei. Liceul l-am fãcut în oras, amintiri nespuse si de neuitat pe care mereu le invoc ori de câte ori am ocazia de a mã revedea cu un fost coleg sau colegã, mereu stau la povesti cu mama în fiecare an în care revin în tarã (acum locuiesc în Belgia) si mereu mã tine informatã cu ce se întâmplã pe acolo. Oriunde am fi plecati, cât de bine ne este, fiecare cu familiile noastre cu copii, dar pentru mine personal nimic nu-mi poate înlocui locul cald si primitor, Husul meu drag, locul care mereu te face sã te reîntorci la origini. Multumiri si salutãri celor de acasã si celor rãmasi în Husi, sã pãstrati mereu la fel de frumos târgusorul nostru”, cu drag, semneazã Brulmans Tamara (Belgia).
“<<Nu stiu altii cum sunt, dar eu când mã gandesc….>>“, la Husi parcã ceva mã cheamã acolo”
“Ce se mai poate spune despre frumosul nostru Husi ,acolo ne-am format, si am plecat pe alte meleaguri sã devenim “oameni mari”, dupã cum spunea Creangã.<<Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand mã gândesc….>>, la Husi parcã ceva mã cheamã acolo! Am început sã descopãr tainele scrisului si cititului la Școala nr 1 cu ajutorul unei doamne învãtãtoare deosebite, Lazãr Olguta, bucuria e cã aceste taine m-au fermecat si am continuat sã scriu si pentru altii si sã citesc cum spunea o colegã <<toate cãrtile din lume>>. Însã, valurile vietii mã poartã pe alte meleaguri spre o profesie de inginer, dar buchia va rãmâne mereu în sufletul meu.
Multi ar spune cã atunci când terminãm scoala îi uitãm pe domnii profesori, dar nu e asa: Lazar Olguta,Botez Gabriela, Anghelus Miluta, Dumitrascu Maria, Codreanu Lina, Naidin Isabela, Baltag Adeluta, Lazar Carmen Alina. Poate îi cunoasteti sau poate nu , poate vã întâlniti cu ei zilnic; sunt profesorii care mi-au cãlãuzit pasii si pentru asta le multumesc. Cu drag si mult respect, o huseancã, fosta elevã a Liceului Teoretic <<Cuza-Vodã>>, clasa SN1, Petronela”.
