COMPETITIE „Le spun în fiecare zi sã fie linistiti, cã nu plec nicãieri, decât doar trei zile pe sãptãmânã, dar de când s-a dus vestea cu candidatura mea, vin cu zecile la spital, pentru consult, pentru operatie, crezând cã, dupã 9 decembrie, gata, m-au pierdut!”, povesteste, amuzat, Nelu Tãtaru, medicul care si-a pus în gând sã fie senatorul husenilor, pentru urmãtorii patru ani. La usã sunt mai mult de zece persoane, desi e deja târziu! Nu va pleca acasã, pânã nu îi vede pe toti, spune el. În timp ce îsi mai pregãteste câteva instrumente, descrie ziua de 9 decembrie: „Va fi o zi foarte emotionantã pentru mine, sã stiti. Presimt! Atâtia oameni sã vinã si sã decidã dacã te vor sau nu, dacã esti suficient de bun pentru a-i reprezenta, mi se pare, în primul rând, o onoare, înainte de orice calcul politic”.
Desi a spus ori de câte ori a avut ocazia cã, în Parlament nu va sta decât trei zile, iar celelalte patru le va petrece în Colegiu, la locul sãu de muncã, spitalul municipal Husi, unii nici acum nu înteleg unde va fi doctorul Tãtaru, dupã 9 decembrie. „Ca si pânã acum, voi fi foarte usor de gãsit. Dacã se va întâmpla ca alegãtorii sã creadã în mine si sã doreascã sã îi reprezint, apoi lucrurile nu se vor complica foarte mult: voi fi trei zile la Bucuresti si patru în Colegiu, la Husi, exact aici, în spitalul municipal, la locul meu de muncã. Legea prevede aceastã posibilitate, bine gânditã, de altfel, iar eu nu am de ce sta degeaba patru zile la Bucuresti, dacã atributia mea este de a venit în Colegiu, de a mã întâlni cu oamenii. Sã-i ajut, sã vorbim, sã vedem ce lucruri putem face împreunã. Mie nu mi se pare complicat sub nicio formã”, spune medicul.
„Dacã faci totul cu devotament, oamenii încep sã prindã drag de tine”!
Pleacã apoi la vizitã! Are 25 de bolanvi internati, în prezent. Cel mai mic pacient are 7 ani, iar cel mai vârstnic, 78. De când cu campania, si-a schimbat programul radical, dar nu se plânge: „Mã trezesc în jur de 4,30. Pe la 5,00 sunt la spital. Îmi fac vizita, vedem de tratamente, îi vãd pe cei care vin la consultatii, iar pe la 7,00, dacã sunt programãri, intru în operatie. Pe la 10,00 – 10,30, perioada aceasta, a trebuit sã plec în campanie. Revin, seara, pe la 17,00, înapoi la spital. Ajung acasã pe la orele 23,00. Si dimineata, din nou… Vreau însã sã vã spun cã, în ciuda ritmului, nu mã simt obosit deloc. Poate si pentru faptul cã toatã campania am avut sansa sã întâlnesc oameni care m-au bucurat enorm, care mi-au dat din energia lor, cãrora le-a fãcut plãcere sã ne întâlnim. Am simtit eu asta! Apoi, venind la spital, de asemenea, alti oameni mã asteptau. Aproape cã nici nu simti când trece timpul, în acest ritm”, spune Nelu Tãtaru, oprit pe holul spitalului de o bunicutã, care si-a internat bãrbatul: „Domnu’ doctor, ce spuneti, e bine? Trebuie operatie? Trebuie sã vin si mâine?”. „Nu e cazul de operatie, deocamdatã mergem cu tratament. Nu îti fã griji, bunicã, va fi bine! E totul sub control. Mâine nu mai bate drumul degeaba de la Luna Banului pânã la Husi, cã am eu grijã de el, da? Totul e bine, crede-mã, mergi acasã sãnãtoasã!”, i-a spus medicul. „Cum sã nu te impresioneze asemenea oameni! Chiar dacã si ea abia merge, e bãtrânã, vine pânã la Husi, sã caute de sãnãtatea omului ei. La fel, fiecare pacient, fiecare caz are o poveste. De regulã, tristã! Cine ajunge la spital de bucurie?! Nimeni. Ba e vorba de un pusti, ba de un bunic, ba o mamã cu copii acasã… Profesia aceasta îti dã o incredibilã sansã de a ajuta oamenii. Înveti sã ajuti oameni, indiferent de situatie, iar cea mai frmoasã parte, este aceea cã, dacã faci totul cu devotament, oamenii încep sã prindã drag de tine. Si, se întâmplã ca acum, se tem sã nu te piardã. Dar nu este cazul, voi fi trei zile la Bucuresti si patru la Husi. Vom fi tot împreunã”, sustine Nelu Tãtaru.
„Dacã va trebui sã le explic pe îndelete celor care nu înteleg medicinã, de ce e vital sã avem un institut precum <<Cantacuzino>> functional, o voi face”!
În cabinet intrã un pacient de niciun an! Pustiul a luat de la mamã un stafilococ, la nastere, iar acum, periodic, îi apar pe piele niste umflãturi cu puroi. Mai bine de 20 de minute îi face cele necesare, prescrie tratamentul si le dã pãrintilor indicatii clare. Dupã ce acestia se asigurã cã medicul va mai fi de gãsit si dupã 9 decembrie, Nelu Tãtaru face o observatie: „Uitati, chiar acesta este un caz important pentru politica pe care as vrea sã o abordez în Parlament. Acest copil s-a infectat cu acest stafilococ. Dacã Institutul <<Cantacuzino>: mai functiona asa cum trebuie, i-as fi recoltat din puroiul respectiv, am fi trimis la Bucuresti, si i s-ar fi preparat un vaccin special pentru necesitatea lui. Asa, ne chinuim cu alte proceduri! Nu e corect! Întrebare pentru toti: de ce Institutul <<Cantacuzino>>, al doilea ca importantã, ca Institutul Pasteur din Paris, sã nu mai fie functional asa cum avem nevoie cu totii? De ce trebuie sã cumpãrãm vaccinuri cu reactii adverse de prin Olanda, dacã nu avem capacitatea logisticã si profesionalã de a prepara vaccinuri la noi în tarã, bune si la preturi mult mai mici? Acestea sunt chestiunile vitale pe care va trebuie sã le discutãm în Parlament, dacã va fi sã ajung acolo. Dacã va trebui sã le explic celor care nu înteleg medicinã, de ce e vital sã avem un institut precum <<Cantacuzino>> functional, o voi face negresit”, a spus Nelu Tãtaru.
