SUFLET Se împlinesc 7 ani de când Episcopul Husilor, Ioachim Mares, a trecut la cele vesnice, însã husenii nu l-au uitat! În urma sa au rãmas realizãri importante, dar si amintiri calde despre blândetea, bunãtatea si credinta nesfârsitã a unui ierarh atât de iubit de popor! Preasfintitul Ioachim Mares a fost cel care a ctitorit frumoasa Mãnãstire “Schimbarea la Fatã”, de pe dealul Dobrinei, dar si cel care, în ciuda pãrerii multor specialisti, a restaurat Casa Berea, transformând-o într-un impunãtor Muzeu Eparhial, o mândrie a Husului!
În aprilie 2009, destinul pãmântesc al unui mare Episcop, Ioachim Mares, s-a sfârsit. O lungã suferintã îl tintuise la pat, însã, în anii în care a fost în putere, a fãcut o multime de lucruri mãrete pentru credinciosii locului. În primul rând, a fost printre cei care au pus umãrul la reînfiintarea Episcopiei Husilor, devenind, din 1996, Episcop. Dorinta de a construi pentru oameni (asa cum o avea în 1991, la vârsta de 64 de ani, când a pus temelia superbei catedrale “Înãltarea Domnului” din Bacãu) si-a mentinut-o si în fruntea Episcopiei Husilor, fãcând tot posibilul ca semeata Catedralã Episcopalã sã fie consolidatã, restauratã si înfrumusetatã. Apoi, din 1999 pânã în 2004, a înãltat Mãnãstirea “Schimbarea la Fatã”. Numai cine nu stie cât de mult a tinut Preasfintitul Ioachim ca acest minunat lãcas, devenit o carte de vizitã pentru “orasul dintre vii”, sã fie realizat, ar putea rãmâne nerecunoscãtor memoriei acestui Pãrinte bun! S-a luptat, alãturi de vietuitorii de atunci ai Mãnãstirii, prin instantã, întrucât, un anume Vânãtoru din Bucuresti, se trezise sã revendice imobilul si terenul ce au apartinut demult familiei Ralea. În fata hotãrârii si a credintei fetelor bisericesti însã, acel om a pierdut, iar husenii au câstigat un locas cald, linistit, cu o frumusete aparte.
Un Episcop harnic, modest si blând!
De asemenea, Episcopul Ioachim Mares este cel cãruia i se datoreazã existenta Muzeului Eparhial Husi, în fosta Casã Berea. Primitã ca donatie, locuinta veche, cu un stil arhitectonic ce i-a plãcut foarte mult Episcopului Ioachim, pãrea aproape o ruinã. Ani la rând a fost consideratã o casã pãrãsitã, care ar merita demolatã. Preasfintitul Ioachim a fost cel care s-a încãpãtânat sã creadã cã vechiul imobil poate fi restaurat, refãcut pe vechea structurã, ca nu cumva sã-si piardã parfumul arhaic. Husenii nu au cum sã fi uitat faptul cã bãtrânul Episcop, de-o modestie si de-o blândete extraordinarã, putea fi vãzut adesea, pe strada “Mihail Kogãlniceanu”, mergând pe jos, singur, pe sub teii de pe lângã cele douã licee, ca sã ajungã la Casa Berea, din capãtul drumului. Voia mereu sã vadã cu ochii lui cum merg lucrãrile, dacã sunt multumiti muncitorii sau dacã se respectã detaliile arhitecturii la care tinea în mod deosebit. Era bucuros de ctitoria aceasta, în care s-au investit în jur de 28 miliarde de lei, dupã cum erau atunci banii. Preasfintitul Ioachim a încetat din viatã pe 24 aprilie 2009, la resedinta sa episcopalã din Husi, încheindu-si misiunea sa pe pãmânt. A fost al 50-lea Episcop al Episcopiei Husilor si primul de la reînfiintarea acesteia, pe 14 februarie 1996.