In padurea din comuna Popricani, in zona numita „Valea Climoaiei”, au inceput sa iasa la iveala urmele unui masacru care era doar pomenit in aminitirile a citorva localnici. Cercetatorii apreciaza ca peste o suta de evrei impuscati de armata romana in anul 1941 ar putea fi gasiti in Valea Climoaiei. Pina acum au fost descoperite ramasitele a 16 oameni.
La o distanta de aproape 10 kilometri de Iasi, in inima padurii din comuna Popricani, intr-o zona numita „Valea Climoaiei”, zac de zeci de ani cadavre descoperite abia in ultimele zile. Este vorba de ramasite ale unor evrei impuscati in masa, cite zece pe marginea gropii, dupa ce erau dezbracati si terorizati cu imaginea celor impuscati anterior. Oameni considerati vinovati pentru ca erau de etnie evreiasca. Oameni care trebuiau exterminati cu orice scop conform ordinelor lui Antonescu. Exista si astazi martori ai teribilelor scene. Daca cei mai multi aveau pe atunci doar citiva ani si au auzit de la parinti cele intimplate, in satul Cuza Voda din Popricani traieste un martor ocular al masacrului. Un pensionar de 88 de ani care, atunci, a fost pe punctul de a fi aruncat in groapa laolalta cu evreii. Avea 16 ani si a reusit sa scape de executia gloantelor dupa ce a demonstrat ca el, de fapt, nu este evreu. Desi s-a sapat si cu ani in urma in zone indicate de localnici pentru a se descoperi gropi comune in care au fost ingropati evreii ucisi in timpul pogromului de la Iasi, se pare ca sapaturile au fost superficiale si in zone apropiate celor reale. Cercetatorul Adrian Cioflanca impreuna cu o echipa de arheologi condusa de dr. Neculai Bolohan, de la Facultatea de Istorie din Iasi, au reluat cazul si, cu ajutorul batrinului de 88 de ani, au reusit sa scoata la iveala ramasitele evreilor carora li s-a luat viata in 1941. Craniile a 16 dintre ei si parti din corpuri au fost dezgropate in ultimele zile in Valea Climoaiei, iar sapaturile continua. S-au descoperit, de asemenea, gloante ce apartineau Pirotehniei Armatei sau produse la Copsa Mica Cugir, fabricate in 1939 si 1940, fapt ce atesta implicarea romanilor in pogrom. Conform martorului cheie, au fost ucisi atunci si ingropati in „Valea Climoaiei” peste o suta de evrei.
Valea Climoaiei, mormintul evreilor executati
Cercetarile pentru descoperirea gropii comune de la Popricani au fost incepute de catre cercetatorul Adrian Cioflanca si echipa sa in urma cu an, in luna octombrie. Atunci cind cercetatorul s-a deplasat in repetate rinduri in satele din comuna Popricani pentru a identifica martori ai cumplitelor scene din luna iunie a anului 1941, pentru a realiza interviuri de istorie orala si pentru a stabili impreuna cu localnicii locurile unde pot fi gasite gropile comune.
Dupa ce a intervievat zece martori din satele Vulturi si Cuza Voda, cercetatorul a concluzionat ca amintirea lor este una comuna: cu totii au povestit ca in timpul razboiului au fost adusi evrei si impuscati in padurea din comuna Popricani, dupa care aruncati in gropi comune.
„Martorii cu amintirile cele mai precise au citeva puncte comune esentiale in ceea ce spun: evreii au fost adusi in Iasi in vara anului 1941 in padurea Vulturi din actuala comuna Popricani. Ei afirma ca au fost mai multe coloane de evrei care proveneau din Iasi si care erau escortate de soldati si jandarmi. Acestia foloseau calauze locale care s-au remarcat prin violenta. Evreii au fost obligati sa-si sape singuri gropile, dupa aceasta au fost dezbracati, impuscati si aruncati in gropi comune peste care s-a turnat var. Au fost citeva sute de victime, iar martorii presupun ca masacrul era legat de pogromul de la Iasi care a izbucnit la sfirsitul lunii iunie a anului 1941. Ei afirma ca masacrul era cunoscut de toata lumea in timpul razboiului si ca a ramas ca o evidenta in memoria colectivitatii”, a declarat cercetatorul Adrian Cioflanca din cadrul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol”.
„Valea Climoaiei”, locul unde echipa de arheologi a inceput sapaturile, a fost identificata insa cu ajutorul unui martor ocular. Vasile Enache are 88 de ani acum si este din satul Cuza Voda. Pensionarul a acceptat sa mearga impreuna cu Adrian Cioflanca si echipa sa in padure pentru a arata locul unde era sa fie omorit cu zeci de ani in urma. Batrinul povesteste ca la acea vreme avea 16 ani si ca trupele armatei l-au gasit in padure si au crezut ca e evreu. Au vrut sa il execute si sa il arunce in groapa comuna descoperita in ultimele zile, insa a reusit sa le dovedeasca faptul ca este crestin ortodox. Asa ca l-au lasat sa plece, insa teroarea indurata si imaginile groaznice de la fata locului i-au ramas dureroase in amintire.
Pina acum au fost descoperite ramasitele a 16 oameni
Primele sapaturi la locul indicat de pensionar s-au facut la inceputul lunii trecute. Echipa de arheologi a fost condusa de catre dr. Neculai Bolohan din cadrul Facultatii de Istorie, iar in cadrul proiectului au mai fost implicati maistrul specialist pirotehnist David Catana din cadrul Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta (ISU), proiectul fiind coordonat de Adrian Cioflanca.
Membrii echipei spun ca rezultatele nu au intirziat sa apara. Arheologii au inceput sapaturile intr-un loc usor accidentat. Echipa de la ISU a utilizat detectoare de metal, in preajma fiind gasite mai multe tuburi de cartuse. Dupa scurt timp, sapaturile au scos la iveala mici fragmente osoase aduse mai spre suprafata de o rozatoare, dupa cum cred cei din echipa. Dupa inca o zi a aparut prima mandibula si resturi de coaste si vertebre.
Ghidindu-se dupa stratigrafie, arheologii au continuat cautarile in zonele in care pamintul prezenta urme de interventie umana si au descoperit apoi trei cranii. Sapaturile au fost minutioase, pentru a nu se pierde din obiecte. S-au gasit ulterior si alte cranii, iar pina in prezent au iesit la iveala ramasite de la 16 corpuri umane, bilantul descoperirilor schimbindu-se in fiecare zi. Exista posibilitatea ca in groapa sa se afle ramasitele umane ale cel putin unui copil. De altfel, Enache povesteste ca a vazut cum a fost omorita o femeie cu tot cu copilul mic pe care il stringea la piept. Arheologii au gasit si o talpa de papuc de femeie marimea 35 si alte obiecte precum nasturi, urme de tesatura si par uman.
In groapa comuna descoperita in Popricani, dar si in apropiere, arheologii au gasit si numeroase tuburi de gloante de calibrul 7,92 Copsa Mica Cugir sau Pirotehnia Armatei, gloante produse in anii 1939-1940. Pentru ca acestea erau folosite indeobste de armata romana, Adrian Cioflanca sustine ca reprezinta inca o dovada ca armata romana a fost implicata in masacru si in executarea evreilor care au fost ingropati in „Valea Climoaiei”.
Evrei din Iasi sau din Sculeni?
In ceea ce priveste provenienta evreilor ingropati aici, cercetatorul afirma ca are doua ipoteze. Martorii intervievati au afirmat toti ca evreii provin din Iasi. Acest lucru ar insemna ca o parte din populatia din oras a fost dusa in timpul pogromului la Chestura de Politie, acolo unde au fost masacrate citeva mii de evrei, iar o alta parte a fost dusa in afara orasului, acolo unde evreii au fost impuscati. Exista si posibilitatea – si aceasta este a doua ipoteza – ca evreii sa provina din Sculeni. „Pe 26 iunie 1941, armata romana a evacuat intreaga populatie din Sculeni si pe cei de etnie evreiasca i-a impuscat in mai multe locuri. Noi stim doar de gropile comune de la Stinca, pentru ca din acel masacru au scapat doua femei si s-a putut afla adevarul. Dar soldatii responsabili de crime se laudau la acea vreme, si a ramas si in documente, ca au ucis si alte grupuri de evrei. Exista asadar posibilitatea ca o parte din evreii din Sculeni sa fi fost omoriti in Padurea aceasta din Vulturi. Intre gropile de la Stinca si cea din padurea Vulturi este o distanta de trei, patru kilometri”, a explicat Adrian Cioflanca.
Membrii echipei sustin ca acum groapa descoperita de ei in Popricani are forma unei pilnii alungite pe verticala si ca vor continua sapaturile pas cu pas pentru a vedea pina unde se intinde ca adincime si latime. Descoperirea acestei gropi, spun ei, este cu atit mai importanta cu cit nu exista marturii directe din documente oficiale ale masacrului din padurea Vulturi.
„Holocaustul trebuie inteles nu doar ca actiune de exterminare fizica a evreilor, ci si ca tentativa de exterminare a unei entitati mnemonice. Totusi, adevarul iese pina la urma la iveala. Aici vorbim despre evenimente care nu sint acoperite documentar, ceea ce este foarte important pentru istorici, pentru ca lucrurile pe care le aflam acum de la martori si de la echipa de arheologi schimba sensibil istoria pogromului de la Iasi si a masacrelor din zona actualului judet Iasi in vara anului 1941″, a mentionat Adrian Cioflanca.
Nu in ultimul rind, cercetatorul a declarat ca are in vedere si alte gropi comune ce ar exista in judetul Iasi si pe care vrea sa le identifice in perioada urmatoare. Proiectul in cadrul caruia s-a descoperit groapa din „Valea Climoaiei” este sustinut si finantat de catre Insitutul National pentru Studierea Holocaustului din Romania „Elie Wiesel”. Despre descoperirea gropii comune a fost informata si Politia, care a informat mai departe Parchetul.
––
Martor ocular la ororile petrecute in padure
Vasile Enache a mers impreuna cu cercetatorul Adrian Cioflanca (dreapta) la locul unde cu zeci de ani in urma a asistat la executii ale evreilor
Vasile Enache este barbatul al carui trup ar fi putut sa zaca astazi in groapa descoperita in ultimele zile. Omul, in virsta de 88 de ani acum, din satul Cuza Voda, poarta si azi in suflet teroarea pe care a simtit-o in vara lui 1941. Desi el a fost cel care a indicat locul gropii comune, prima incercare de localizare a fost un esec.
Rugat de istorici sa indice locul gropii, barbatul s-a oprit la mijlocul drumului si a fugit, pentru ca imaginile ce se derulau in fata ochilor lui erau la fel de vii si de insuportabile ca acum zeci de ani. A acceptat, totusi, sa mai incerce o data sa ajunga in locul din care a scapat cu viata si a reusit.
Si-a amintit ca, fiind copil in iunie 1941, a mers in padure sa pasca vacile. Evreii erau adusi pe atunci din Iasi cu santinele, spune el. Curios, a lasat vacile si a mers sa vada ce se intimpla. „M-au oprit acolo si pe mine, ca au zis ca-s evreu. Evreii erau pe un dimb si erau inconjurati de soldati. Soldatii au scos patru evrei si aia au facut o groapa mare, mare, mai mare decit statul unui om. Erau trei gropi cu totul, una linga alta. Pe evreii cu haine bune ii dezbracau. Era unul Stefan Clim din sat care ii dezbraca. Dupa aia, puneau cite zece evrei pe malul gropii, in fund si cu picioarele in groapa. Iar romanii nostri trageau cu pusca si ei cadeau in groapa. Era soldatul si evreul, fiecarea ochea cite unul de la doi metri. Dupa aia coborau patru evrei in groapa ca sa aranjeze mortii. Si era si o femeie cu un copil mititel. Si s-a rugat sa o lase in pace ca are copil, dar nu, au dus-o pe malul gropii si tot au impuscat-o, si pe ea, si pe copil. Mai erau acolo si alte femei. Si barbatii se cainau, ca de ce-i omoara, ce au cu cei, ca nu au gresit cu nimic, ca nu sint animale sa fie omoriti in padure”, a marturisit Vasile Enache.
Pensionarul si-a amintit ca era la un pas doar de a fi aruncat si el in groapa laolalta cu evreii. „Mie soldatii nu mi-au dat drumul pina nu s-au convins ca nu sint evreu. M-au dus in sat si ne-am intilnit cu doua femei care le-au zis la soldati ca sint din sat din Cuza Voda si ca nu sint evreu. Gropile sint linga un dimb, mai jos 10-15 metri, intr-o poiana. Erau mai mult de o suta de evrei si nu a scapat nici unul. Zac acolo si acuma”, a incheiat trist Vasile Enache.
„I-au scos ochii si au impuscat-o acolo. Parca ea nu era fiinta umana”
Pe linga cele povestite si aratate de catre martorul cheie, Vasile Enache, exista si alte citeva marturii esentiale in localizarea gropii comune din „Valea Climoaiei”. Prima dintre marturii ii apartine lui Ion Bosanceanu in virsta de 81 de ani, din satul Vulturi, comuna Popricani. „Am vazut convoaie cu evrei, de multe ori, in vara anului 1941. Veneau din Iasi, din Pacurari, din Tirgu Cucului, din Ciurchi. Si erau dusi in convoi prin satul Cirlig in padurea de aici din Vulturi. Erau si barbati, si femei, si copii, si tineri, si batrini, paziti de jandarmi romani. Aratau suparati, femeile si copiii mai plingeau. Noi copiii ne-am putut apropia de ei la 20-30 de metri, mai mult nu puteam, ca nu ne lasau jandarmii. Dupa ce au intrat in padure s-au auzit focuri de arma. Eu am vazut vreo 7-8 coloane, cite 30-70-100 de oameni odata. Am auzit dupa aia ca evreii au sapat singuri niste santuri in Valea Climoaiei si acolo i-au pus jandarmii si au turnat var peste ei”, a marturisit Ion Bosinceanu.
Constantin Macovei are acum 86 de ani, dar isi aminteste perfect imaginea unei evreice impuscata si lasata sa putrezeasca sub cerul liber. „Eram destul de mare atunci si stiu direct aceste lucruri. In vara lui’41 am vazut cum erau adusi evreii, aici pe deal, in coloane, si impuscati in padure. Stiu ca au fost impuscati in Valea Climoaiei. Ei faceau santurile si apoi ii impuscau si ii dadeau in sant acolo. I-au inmormintat acolo, i-au indesat claie peste gramada. Unii nu murisera cind au fost ingropati. Nu imi aduc aminte cite gropi au fost. Am vazut si evrei morti sub cerul liber, ii mincau mustele. Am vazut cu ochii mei o evreica tinara lasata moarta sub cerul liber. La inceput au tinut-o in padure, un sublocotenent a protejat-o si pina la urma a dat-o la niste prosti care i-au scos ochii si au impuscat-o acolo. Parca ea nu era fiinta umana”, a povestit indignat Constantin Macovei, din satul Cuza Voda.
Si Natalia Tudosa, o femeie in virsta de 82 de ani, isi aminteste clipele de groaza prin care au trecut evreii impuscati si aruncati in groapa din „Valea Climoaiei”. „Eu aveam 13 ani atunci si umblam prin padure dupa lemne cind erau jidanii adusi acolo. Pe multi i-au omorit. I-au ingropat in santuri. Era o femeie gravida si s-a rugat sa n-o omoare ca le da bani. Si un soldat oltean i-a bagat baioneta in burta, a omorit-o si i-a scos copilul. Ne chema sa luam hainele, ca ii dezbraca si ii baga acolo goi. Noi eram copii si am pus flori la morminte”, a spus Natalia Tudosa din satul Vulturi.
––-
In urma cu opt ani s-a sapat la 10 metri de groapa comuna
La locul indicat de martori in „Valea Climoaiei” au incercat sa ajunga si autoritatile locale in luna august a anului 2002. In urma unor articole publicate in „Monitorul de Iasi”, in care ziaristul Catalin Croitoru semnala posibila existenta a unor gropi comune in comuna Popricani datind din timpul pogromului de la Iasi, autoritatile locale au decis, cu incuviintarea prim-ministrului, sa inceapa o investigatie pentru a stabili daca informatiile se confirma.
Ziaristul publicase in decursul a citorva luni marturii ale unor localnici din satele comunei Popricani care au vazut cum in iunie 1941 au fost transportati evrei in coloane prin Ticau in padurea de linga satul Vulturi, evrei care au fost apoi impuscati si ingropati in gropi comune. Nici unul din martori nu vazuse crimele propriu-zise, insa toti au auzit focuri de arma automata dupa ce evreii au fost dusi in padure si, ulterior, oamenii au vazut gropile comune. In plus, ei spuneau ca la acea vreme faptele erau cunoscute de toata lumea din zona Popricani.
Comisia de Ancheta formata era compusa in 2002 din reprezentanti ai autoritatilor locale, jandarmi si procurori militari. Cu ajutorul soldatilor si al unei echipe de muncitori ai unei companii de electricitate, nepregatiti pentru ceea ce erau pusi sa faca, au fost sapate doua gropi superficiale, insa, la foarte mica distanta de zona in care se afla, de fapt, groapa comuna din „Valea Climoaiei” descoperita in ultimele zile.
S-au facut sapaturi atunci si In „Poiana lui Tirdea”, o alta zona indicata de localnici, dar sapaturile au fost intrerupte de mai multe ori si suspendate definitiv in octombrie 2002, fara a se descoperi ceva. Inrautatirea vremii, dar si opozitia fatisa a prefectului de atunci si a conducerii Directiei de Cultura din Iasi fata de sapaturile considerate „pierdere de vreme” par a fi condus la incetarea cautarilor. In 2004, doi ani mai tirziu, reprezentanti ai autoritatilor locale au afirmat ca sint gata sa reinceapa cercetarile, insa demersul nu s-a mai realizat.
––
Cele patru gropi comune de la Stinca Rosnovanu
Un alt masacru asemenea celui de la Iasi a avut loc si in Stinca Rosnovanu, acolo unde sute de evrei evacuati din comuna Sculeni de peste Prut si-au pierdut viata si au fost ingropati in patru gropi comune. Trei dintre acestea au fost descoperite in anul 1945, in luna septembrie, atunci cind au fost deshumate, la staruinta Comunitatii Evreiesti din Iasi, cadavrele a 311 evrei, printre care 38 de copii cu virste cuprinse intre 1 si 12 ani.
Documentele atesta faptul ca evacuarea evreilor a fost ordonata de catre Comandamentul German in ziua de 26 iunie 1941. Unul dintre pretextele care au stat la baza evacuarii ar fi fost taierea liniilor telefonice de catre evrei pe timpul operatiunilor, fapt ce nu a fost probat. A urmat apoi trierea pe data de 27 iunie, romanii fiind escortati de soldati romani, iar evreii, de catre soldati romani si germani. Populatia evreiasca refugiata a fost oprita pe loc, iar la ora 22 a inceput procesul de executie.
In punctul numit Iazul Cozman, la aproape doi kilometri de Castelul Rosnovanu, evreii au fost impuscati pina la ora 9 a doua zi. Militarii germani ar fi fost cei care ii imparteau pe evreii care urmau sa fie impuscati in grupe a cite patru, cinci persoane de ambele sexe si de toate virstele, potrivit localnicilor. Grupele erau ulterior conduse in fata unei mitraliere minuite de soldati romani, iar dupa impuscare corpurile erau aruncate in gropi sapate tot de catre evrei. Transportul se realiza cu ajutorul evreilor inca in viata si al ostasilor romani si nu exista date care sa arate daca se controla sau nu inainte de ingropare moartea efectiva a victimelor. Bunurile pe care le aveau evreii asupra lor in momentul executiei, hainele si bagajele unora dintre ei au fost strinse si transportate cu ajutorul unei carute catre o destinatie ramasa necunoscuta.
Masacrul a fost comis de soldati din Regimentul 6 Vinatori, condus de colonelul Ermil Mateias, care a si fost condamnat ulterior, intr-un proces postbelic, la inchisoare pe viata pentru crime de razboi. Datele din rechizitoriul intocmit pentru proces arata ca implicati in executarea evreilor au fost, printre altii, capitanul Ion Stihi, sublocotenentul Eugen Mihailescu si sergentul Vasile Mihailov.
Tot in rechizitoriu este cuprins si un raspuns al colonelului Mateias la unul din ordinele primite: „Pe data de 31 iunie 1941, cu raportul nr.9801, colonelul Mateias drept raspuns la ordinul nr. 66 raporteaza: «Procedeul regimentului cu toate ca a fost aplicat in conformitate cu ordinele superioare, totusi, dupa parerea mea a fost prea slab.(…) Capitanul Stihi, din ordinul meu si in conformitate cu ordinele superioare date precis in aceasta chestiune i-a executat pe acesti nemernici, pentru care nu trebuie sa se ia in considerare nimic»”, afirma Mateias intr-un document citat in rechizitoriu.
„Nu ii poate preda populatia evreiasca, deoarece parte a fost executata, iar restul de circa 40 persoane isi sapau groapa”
In timpul executiei de la Stinca Rosnovanu la locul faptei s-a prezentat si pretorul plasii Copou, Aurel Gaspar, conform documentelor, pentru a-i lua in primire pe refugiatii evrei, la ordinul Prefecturii.
Dumitru Captaru, prefectul Iasului la acea vreme, povesteste episodul intr-unul din rapoartele sale. Documentul a fost copiat de catre cercetatorul Adrian Cioflanca din arhiva Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington dupa originalele aflate initial la SRI si in prezent la CNSAS. Raportarea realizata de catre Dumitru Captaru dateaza din 3 iulie 1941.
„In ziua de 26 iunie a.c. pretorul plasii Copou, insotit de seful sectiei de Jandarmi Copou si cu ajutorul de primar al com. Copou s-a transportat in satul Cuza Voda spre a-i lua in primire pe locuitorii evacuati din comuna Sculeni Tg. (Basarabia). Pe islazul satului, in apropierea unor baterii din Reg. 5 Artilerie Grea, care erau in actiune, a gasit pe un domn capitan de infanterie, numiti Stihi, supraveghind 15 evrei cari sapau o groapa. Pe linga acesti evrei cari sapau groapa, mai erau si altii, barbati, femei si copii, cari stateau culcati pe iarba. Acestia erau inconjurati de 10 ostasi inarmati dintr-un regiment de infanterie romana, iar mai la o parte, un grup de ostasi din armata germana. Pretorul aratind capitanului Stihi ordinul nostru de a lua in primire populatia evacuata din Sculeni, acesta i-a raspuns ca-i da in primire populatia crestina – care in acel moment se gasea in padurea satului Cuza Voda – insa nu ii poate preda populatia evreiasca, deoarece parte a fost executata, iar restul de circa 40 persoane isi sapau groapa”, se arata in document.
Prefectul sustine ca pretorul a plecat fara a lua in primire evreii si ca in locul respectiv puteau fi observate doua locuri in care pamintul era proaspat sapat, semn ca ar fi fost ingropati evrei in mai multe locuri.